În vreme ce George Simion părea a fi încetinit motoarele și liderul formațiunii radicale evita marile ecrane și chiar intervențiile majore în evenimente care i-ar fi servit retoricii naționaliste și revanșarde, se lucra intens pe două linii strategice, care fac ca „sistemul” și „anti-sistemul” să se pregătească de o victorie comună.
În toate sondajele de opinie, cu rezervele de interpretare și citite cu dubiile rezonabile, George Simion este cotat cu prima șansă de a intra în turul doi al prezidențialelor, care, în etapa actuală, par a se juca doar pentru locul al doilea.
Dacă împotriva lui Nicușor Dan, de pildă, asistăm la o campanie negativă puternică, în special din partea Elenei Lasconi, în vreme ce Crin Antonescu este personajul unor narațiuni pozitiv-eroice, cum este povestea declarației de la CNSAS, o poveste în care, tipic, a fost preferabilă compromiterea unei instituții, pentru a ieși bine politicianul, George Simion pare a se fi lăsat în mâinile strategilor care l-au trecut pe sub radar și pe Călin Georgescu.
Două evenimente majore și care arată nu doar că oamenii lui Simion lucrează la foc continuu, dar departe de arena mare, pe care însă au grijă să o discrediteze strategic - așa cum a procedat Simion anunțând că el vorbește cu presa alternativă, nu cu cea mainstream - ci și că personaje care căpușează instituțiile și care l-au construit și susținut pe Călin Georgescu se aliniază în spatele candidatului AUR.
- Scrisorile trimise pensionarilor și nu numai, care arată că există o complicitate în sistem, care i-a livrat adresele personale.
- Organizarea migăloasă a contestațiilor depuse pentru suspendarea deciziei CCR de aanulare a scrutinului prezidențial din noiembrie, crearea unei rețele din care se desprind figuri care au lucrat în instituții, pensionari speciali, un fel de locatari ai subteranelor instituționale, despre ale căror dimensiuni încă nu avem date certe, pentru că un raport sobru și complet încă nu există.
Prima linie strategică, episodul scrisorilor nominale trimise la domiciliu, arată o modificare a publicului vizat, de la generația tânără, despre care s-a scris că este mai dispusă să dea un vot unor platforme extremiste, la cea a pensionarilor, un electorat tradițional asumat de PSD.
Dincolo de poziționare însă, accesul echipei Simion la adrese personale și țintirea unui electorat anume din bazinul electoral al PSD arată o complicitate care îl scoate pe Simion din discursul anti-sistem.
De altminteri, cu toate că majoritatea candidaților înaintează un profil anti-sistem, ei sunt, în bună-măsură, construiți politic tocmai în interiorul sistemului.
A doua linie strategică este o consolidare a electoratului revanșard al lui Călin Georgescu și o consolidare a acestuia, prin menținerea sentimentului stării de asediu și repunerea în circulație a narațiunii „turul doi înapoi”.
Miza solicitărilor, peste 100, de suspendare a deciziei CCR nu a fost aceea de reluare a procesului electoral anulat, un fapt care, de altfel, și-a produs deja efectele juridice, ci, pe de o parte, demonstrarea unei filiații directe Georgescu – Simion și, pe de altă parte, discreditarea democrației de la București și a instituțiilor statului, incluzând aici președinția și justiția.
Este momentul în care George Simion a început să joace mai fățiș acest dublu rol de candidat util atât puterii, în speță PSD-ului, cât și contestatarilor puterii care se auto-intitulează anti-sistem și suveraniști.
Strategic, George Simion face un joc dublu eficient, țintind două tipuri de electorat care se pot simți abandonate: cei loiali lui Călin Georgescu și cei care au votat tradițional cu Iliescu and co. și care nu se pot lăsa reprezentați de Crin Antonescu.
Primilor le promite că le va aduce liderul într-un fel sau altul la putere - într-un fel sau altul, Călin Georgescu va ajunge în fruntea statului român, fie prin planul A, prin planul B, prin planul C, iar celorlalți le promite respect și mai ales pensii, un mesaj împrumutat, cu voie sau nu, de la PSD.