Retragerea Anamariei Gavrilă din cursa prezidențială în favoarea lui George Simion, anunțată în numele lui Călin Georgescu, dar în absența și tăcerea totală a acestuia, retragere anunțată în ultima clipă înainte ca numele ei să rămână definitiv pe buletinul de vot, sugerează că Simion a promis tot ce era de promis suveranului.
Fără această negociere este greu de înțeles de ce dna Gavrilă a păstrat dubiul până la capăt, chiar și după ce candidatura dlui Simion a devenit definitivă.
Ce a promis? În principiu, dl Georgescu poate avea un singur interes major: să nu facă pușcărie și pentru asta trebuie să rămână relevant. Ca să rămână relevant trebuie să fie singurul lider, absolut, al extremiștilor.
Că dl Georgescu nu se gândește la retragere în post și rugăciune unit cu Dumnezeu o arată și chemarea pe care o fac susținătorii săi la o mare manifestație de ziua lui, pe 26 martie.
Foarte interesant că Simion, care recent spunea că nu va mai organiza niciun protest pentru că oamenii pot deveni incontrolabili, cheamă acum și el la acesta sărbătorire în stradă.
Să fi promis dl Simion că în cazul victoriei își va da demisia astfel încât să fie organizate noi alegeri prezidențiale și Călin Georgescu să candideze din nou? Destul de greu de crezut, dar nu imposibil, pentru că dl Simion se află într-o situație fără ieșire.
Claudiu Târziu îi trage preșul de sub picioare, Gigi Becali îl cioplește la temelie în stitlul caracteristic. Dacă nu era acum în poziția de unic moștenitor, puțin probabil să–l fi apucat prezidențialele în fruntea partidului.
Și așa se află cumva într-o prelungire, într-un soi de credit politic cât timp la precendentele alegeri, cu toată infuzia de voturi PSD, nu a reușit decât locul al patrulea.
Este un înfrânt obligat să candideze și să intre în finală. Altfel este terminat.
Pe de altă parte, orice promite acum Simion, cu cuțitul la os, ce garanții sunt că va respecta? Absolut niciuna, desigur. În cheie politică, din momentul în care ajunge în turul al doilea, Simion va fi încoronat noul lider al extremiștilor și primul său interes va fi să scape de rival.
Să creadă Georgescu în promisiunea că Simion va demisiona sau îl va grația ar însemna ori să fie excesiv de naiv, ori să aibă o pârghie puternică de șantaj asupra acestuia.
Dar mai poate exista o explicație rațională pentru care Simion a rămas candidatul unic al extremiștilor georgiști. Teama că în lipsa acestei concentrări, cel care ar putea prelua masiv din bazinul rămas orfan să fie Victor Ponta.
Iar pentru Georgescu, Victor Pona este o problemă chiar mai mare decât Simion, deocamdată dependent de el. Ascesiunea lui Ponta nu ar mai lăsa niciun spațiu pentru Georgescu.
Ceea ce vedem în zona extremistă nu are nimic de-a face cu vreun proiect politic de interes național. Cu România. Are de-a face cu lupta pentru supraviețuirea politică a lui Simion și în libertate a lui Georgescu, cu lupta pentru supremație în zona volatilă dependentă de emoție negativă, mesianism și supunerea fanatică.
O luptă încă departe de a fi tranșată. Să nu uităm că deocamdată Georgescu nu a pus mâna pe capul lui Simion. Nu l-a desemnat succesor de drept. Nimeni nu trebuie să uite că fără el nu se poate.