Un general american care a participat la dezvoltarea forțelor rotative din bazele de la Câmpia Turzii și Mihail Kogălniceanu critică dur retragerea militarilor SUA din România. Această decizie inversează un arc strategic a cărui construire a durat mulți ani și este o dovadă periculoasă de derivă, subliniază el.
Săptămâna trecută, administrația Trump a făcut două anunțuri majore privind securitatea națională care, luate laolaltă, surprind doar o mică parte din incoerența sa.
Mai întâi, secretarul Apărării a anunțat că forțele americane vor fi retrase din bazele din România – baze care ancorează flancul sud-estic al NATO și proiectează stabilitate în regiunea Mării Negre – deoarece, așa cum au spus oficialii Pentagonului, America trebuie să „se concentreze din nou pe apărarea țării” și să „se pregătească pentru o viitoare confruntare cu China”.
- Trump retrage sute de militari americani din România. Explicația MApN
- Retragerea din România e doar primul pas. Administrația Trump reduce trupele și din Bulgaria, Ungaria și Slovacia - în total pleacă 3.000 de militari americani
- Trump, despre reducerea trupelor din România: „Nu e mare lucru”
Apoi, la doar câteva ore mai târziu, președintele a scris pe rețelele de socializare că ar putea fi nevoie să trimită forțe americane în Nigeria, pentru a-i "proteja pe creștinii" persecutați.
O decizie fără legătură cu realitatea
Oricât de derutante și șocante ar fi fost aceste declarații luate individual, împreună implică ceva mult mai periculos: un proces haotic de securitate națională, care oscilează de la un impuls la altul, necorelat cu o strategie, o alianță sau cu realitatea.
Nu întărești patria retrăgându-te din avanposturile Europei. Nu descurajezi China anunțând o intervenție militară definită religios în Africa. Și cu siguranță nu proiectezi o conducere globală permițând ca impactul strategic să înlocuiască planificarea îndelungată, subliniază, într-un articol publicat în The Bulwark generalul-locotenent în retragere Mark Hertling, fostul comandant al forțelor americane în Europa între 2011 și 2012.
El arată că retragerea din România nu trebuie privită, pur și simplu, ca o ajustare de ordin geografic: această decizie inversează un arc strategic a cărui construire a durat mulți ani.
O poveste de succes, distrusă de Trump
Generalul american a luat parte la dezvoltarea Forței Operative Comune de Est, o prezență militară rotativă planificată la bazele "Turzii" (Câmpia Turzii) și "MK" (Mihail Kogălniceanu). El scrie că ambele baze militare din România au fost proiectate și reconstruite, pentru a satisface cerințele unei prezențe importante a contingentelor americane, în cadrul unui efort de un deceniu de consolidare a posturii SUA și NATO de-a lungul flancului estic al Europei.
Aceste amplasamente strategice au fost planificate de mult timp, concepute ca parte a transformării forțelor SUA în Europa din 2004 până în 2011, construite pentru a completa forțele staționate permanent în Germania și Italia cu capacitatea de rotație în România, precizează Hertling.
Unele voci ale administrației au sugerat, după anunț, că retragerea forțelor din România nu face decât să readucă poziția SUA în Europa la nivelul de dinaintea invaziei la scară largă a Ucrainei de către Rusia. Însă această abordare este înșelătoare. Aceste forțe nu au fost niciodată proiectate pentru "staționare permanentă"; ele au fost concepute pentru rotație, permițând o adaptare rapidă la amenințările emergente.
După invazia Rusiei în Ucraina, această flexibilitate s-a dovedit vitală, deoarece a permis Statelor Unite și NATO să se deplaseze spre Est, să-și liniștească aliații și să răspundă la agresiunea rusă, fără a renegocia bazele sau a improviza logistica în situații de criză.
Eliminarea acestei capacități acum nu este o resetare neutră, ci distruge una dintre poveștile de succes ale descurajării aliate, a cărei valoare a fost dovedită, arată generalul.
Cea mai capabilă armată din lume, un instrument al capriciului
Dincolo de dinamica tactică și operațională se găsește o contradicție mai profundă. După anunțul plecării trupelor din România, administrația de la Washington a semnalat că Strategia sa Națională de Apărare se va orienta către securitatea internă și apoi către abordarea problemelor legate de China.
O parte a acestei schimbări include, se pare, luarea în considerare a dizolvării Comandamentului SUA pentru Africa (AFRICOM) - sediul central staționat în Germania, însărcinat cu construirea de parteneriate și gestionarea operațiunilor pe continentul african.
Ideea de a elimina AFRICOM, în timp ce se sugerează simultan o desfășurare în Nigeria, nu este o strategie, e o improvizație haotică. Arată un guvern care reacționează la titlurile din presă și care nu modelează securitatea națională.
Generalul menționează că, atunci când era în armată, niciun comandant nu promitea "putem face asta" înainte de a efectua analiza misiunii – procesul disciplinat de definire a obiectivelor, identificare a mijloacelor, evaluare a riscurilor și determinare a fezabilității.
Datoria unui secretar al Apărării este să insiste asupra acestui proces, nu să-l scurteze. Răspunsul secretarului Hegseth, "Da, domnule", la postarea lui Trump de pe rețelele de socializare referitoare la o misiune în Nigeria poate părea loial, dar este opusul leadership-ului. Înlocuiește rațiunea cu supunerea și transformă cea mai capabilă armată din lume într-un instrument al capriciului. Și îi pune în pericol pe fiii și fiicele Americii, avertizează fostul comandant al forțelor SUA în Europa.
O dovadă de derivă a Americii
O politică externă care se retrage din România în timp ce amenință cu desfășurarea în Nigeria nu e o strategie măreață; este un mod de a face mendre pe scena mondială: slăbește NATO, îi derutează pe aliații de pe alte continente, încurajează adversarii și scade seriozitatea atât a diplomaților, cât și a forțelor militare, consideră Hertling.
Statele Unite rămân națiunea indispensabilă pe plan mondial, dar această caracteristică necesită disciplină și forță coordonată.
Ceea ce face, însă, administrația Trump e o dovadă de derivă. Iar deriva, când vine vorba de război și pace, este cea mai periculoasă, conchide generalul american.