Focul ucide. În fiecare an, sute de români își pierd viețile, alte mii sunt răniți. Mai grav e atunci când se întâmplă în clădiri publice. Cu atât mai mult cu cât destule se petrec în clădiri în care avem persoane vulnerabile – bolnavi, copii, bătrâni.
Când încercăm să găsim vinovații, de obicei discuția merge spre amănunte de tipul “cine a uitat nu-ştiu-ce aprins”, “cine demisionează” şi altele asemenea, așa cum am văzut în cazul Matei Balș.
Am văzut cereri de demisii ale ministrului Sănătății, primarului Capitalei, directorului spitalului. Toți având între 1 lună și 4 în funcții, iar noi neavând habar încă despre cauzele incendiului. E ușor să arăți cu degetul.
MARILE ÎNTREBĂRI lipsesc însă. Iar marile întrebări se referă la lucruri structurale. Se referă la legislaţia referitoare la securitatea la incendiu şi la aplicarea ei, indiferent că aici a fost cazul sau nu. Va fi în alt incident. Mai mult, se referă la modul în care construim în general şi la cum îi protejăm pe oameni, care petrec 90% din vieţile lor în clădiri.
Iar mare parte din vina pentru faptul că suntem vulnerabili chiar şi în spitale de prestigiu ţine de administraţia românească. Avem legi şi proceduri extrem de învechite, doar o mână de oameni care să lucreze la îmbunătăţirea lor, tot o mână pentru verificarea lor, iar dezvoltarea imobiliară a oraşelor se face haotic, punându-ne în mare pericol în cazul unui incendiu de proporţii.
Hai să vedem câteva zone:
1. Legislaţia privind siguranţa la incendiu e veche şi depăşită
Ştiţi câţi ani are normativul de siguranţă la incendiu (pentru fațade, ieșiri de incendiu șamd) P118, Partea 1? 22 de ani. Doi-doi. Ar fi major și în America. Suntem codașii Europei la acest domeniu.
În 22 de ani s-au schimbat materiale, stiluri, concepții de construire. Statul, în special Ministerul Lucrărilor Publice și Dezvoltării Regionale, a întârziat nepermis o modificare.
Cel mai aproape a fost în 2016, când proiectul – perfectibil de altfel – a fost pus în dezbatere publică, apoi a dispărut total la începutul lui 2017. Acum procesul a fost reluat prin licitație publică și se speră că vom avea unul nou. Cel mai devreme în 2022. Riscul nu e că nu se va modifica, riscul e că, așa cum s-a mai întâmplat, industrii din zone neprietene cu siguranța la incendiu să forțeze adoptarea unei variante proaste.
Dar sunt multe proiecte din alte zone ale siguranței la foc care, chiar dacă nu atât de vechi, au probleme și ar trebui revizuite.
O mulțime de acte normative sunt învechite sau nu atât de vechi cât neclare pentru că nu au fost suficient discutate în procesul de elaborare. De ce? Să vedem mai jos.
2. Statul pare să nu poată mai mult – sau să nu vrea să poată
E vorba și de capacitatea administrativă. Știți cum arată partea care se ocupă de clădiri (cu toate elementele, de la anvelopări la avize și așa mai departe) din Ministerul Dezvoltării? Ciuruită. Lipsită de resurse. Cu comisii tehnice cărora le ia ani de zile pentru o singură întâlnire la care să aibă cvorum și să ia decizii. Cu membri despre care nici nu știi sigur dacă mai trăiesc sau mai activează în domeniu.
Și, deși se spune că sunt prea mulți bugetari, partea referitoare la clădiri din minister e ridicol de subdimensionată, are doar câțiva oameni care fac munca ce ar trebui făcută de un număr de 4-5 ori mai mare.
Inspectoratul de Stat în Construcții, altă structură subordonată aceluiași minister, are extrem de puțini inspectori care să verifice. Și extrem de multe interese să nu se verifice cum trebuie.
Dacă vorbim de pompieri (ISU), ei sunt în multe momente depășiți de avalanşa de avize de siguranţă la incendiu pe care trebuie să le elibereze.
De ce ajungem aici? Pentru că statul – sau măcar cineva care are la un moment dat ceva ce seamănă a strategie – e concentrat pe obiective pe termen scurt. Și pe "a nu supăra".
3. Aproape nimeni nu ştie (sau vrea să ştie) despre siguranţa la incendiu în şcoli sau spitale
Dacă ar face cineva un audit de siguranță la incendiu în școli și spitale, n-ar ieși bine deloc. Sau măcar o evaluare cu ochi de specialiști. Dar, ca în Marea Britanie cu Grenfell, probabil că e nevoie de o tragedie și mai mare pentru a ajunge acolo.
Credeți că sunt ele construite, respectiv renovate, conform normelor? Cu materiale sigure sau măcar măsuri de siguranță – pasivă ori activă – suplimentare? Cu instalații care nu riscă să ia foc sau să ajute focul să se răspândească? Răspunsul îl știm. Trăim în România, în caz că uităm asta.
Ar trebui să luăm măsuri măcar în zonele astea.
4. Dezvoltare urbană haotică
Suntem siguri în fața focului în blocurile în care locuim? “Păi sunt anvelopate”. Păi poate tocmai de aia. Sunt multe cazuri în care anvelopările cresc riscurile.
Știți cum se fac anvelopările de blocuri? Dezastruos, de obicei, de la un capăt la altul. Aşa e când unii primari fac caiete de sarcini “cu dedicaţie” pentru termoizolarea blocurilor. Astfel încât vedem cum câştigă firme de videochat. Apoi se face sub-subcontractarea până la mâna 35, pentru ca în final lucrările să fie extrem de prost realizate, fără respectarea normelor şi cu materiale ieftine şi riscant de proaste.
Şi mai e ceva, măcar dacă ne uităm la Bucureşti.
Sunt câteva străduţe şi străzi atât de sufocate de maşini încât mi-e aproape imposibil să cred că maşinile de pompieri vor putea intra pentru a stinge un incendiu izbucnit într-un complex imobiliar.
5. Siguranţa la incendiu lipseşte ca direcţie strategică
Ne temem mult de cutremure. Cel din 1977 a marcat conștiința noastră ca națiune. Avem strategii și inițiative pentru cutremure. Fonduri alocate, chiar și o companie municipală. De fapt, în câțiva ani mor mai mulți oameni în incendii decât cei care au murit în cutremurul din acel an. Totuși, siguranța la incendiu nu beneficiază de aceeași atenție.
Nu avem o strategie națională, deși aud că vom avea. Abia recent, în decembrie, avem prevederi referitoare la siguranța la incendiu în Strategia de renovare a clădirilor, datorită Coaliției pentru Siguranță la Incendiu, dar și deschiderii Băncii Mondiale și a Ministerului Dezvoltării. Acum, cea mai mare curiozitate a mea este cum diferite interese se vor strădui ca acele prevederi să NU fie aplicate.
Cred că trebuie să deschidem ochii bine în direcția asta. Datorită Pactului Verde European, a Valului de Renovare anunțat de Comisie și datorită creșterii naturale a domeniului, ne vom renova / eficientiza masiv clădirile în anii următori, de altfel una dintre cele mai bune politici pentru economie și pentru mediu. Ar trebui să o facem cu toate măsurile de siguranță, astfel încât să nu producem un sistem fragil, în care suntem expuși în clădiri.
PS – Poate e momentul să dăm siguranței la incendiu locul pe care trebuie să îl aibă. E vorba despre vieți umane. Pe cine arăți cu degetul acum? Lumea arată pe cine îi vine la îndemână, mai mult, mai puțin sau deloc vinovat. Miniștri, primari, directori, diverși acari păuni. Dar marile cauze ale tragediilor de tipul ăsta nu sunt luate în seamă.
Citeşte mai multe despre incendiul de la Matei Balș:
