Proiectul Legilor Justiției prezentat de ministrul Cătălin Predoiu este unul bun, în opinia mea. Nu perfect, desigur, dar nici măcar ministrul nu susține acest lucru, după cum s-a văzut în interviul pe care l-a acordat SpotMedia.ro pe aceasta temă.
Sunt așadar o serie de chestiuni de discutat, cele mai multe dintre ele tehnice. Spre exemplu, nota foarte mică, 6, cu care poate fi promovată proba scrisă a admiterii la INM, faptul că magistrații pot fi detașați fără acordul lor pentru 30 zile sau faptul că vechimea necesară pentru accederea la ICCJ practic crește, pentru că nu mai este inclusă perioada studiilor la INM, ceea ce va face că judecătorii Înaltei Curți să fie toți foarte aproape de pensionare.
Ministrul se declară dispus la discuție și ajustări, așa că e rolul magistraților ca, inclusiv prin intermediul asociațiilor, să pună în discuție chestiunile problematice.
Ministerul Justiției pune în dezbatere publică Legile Justiției
Dar sunt câteva reforme pe care le consider cu adevărat remarcabile, chiar dincolo de atât așteptata desființare a SIIJ. Cea mai importantă și consistentă reformă este cea pregătită pentru CSM și măsura importanței ei este dată inclusiv de reacția opărită, extrem de rapidă, a Consiliului.
În primul rând, urmează ca fiecare membru CSM să fie ales prin votul direct al tuturor magistraților, nu pe nivel de instanță/parchet ca până acum. Pentru că votul unui judecător sau procuror din CSM are impact asupra tuturor magistraților, nu numai asupra celor din instanțele/parchetele care i-au dat votul.
Și cu cât nivelul de jurisdicție e mai înalt, deci electoratul mai restrâns, cu atât promisiunile electorale erau mai ușor de făcut. Când toți îi vor alege pe toți vom putea discuta de o reală reprezentativitate.
Sigur că judecătorii din judecătorii sunt cei mai mulți și teoretic ar putea rămâne fără reprezentare instanțele superioare, cu numar mai mic de magistrați. Teoretic, pentru că practic nu au decât să se ducă să-și facă o campanie cu proiecte acoperitoare pentru interesele întregului sistem, nu doar pentru banii magistraților de pe palierul lor.
Apoi, mi se pare foate bine ca deciziile, cu excepția chestiunilor disciplinare, să fie mutate de la secții la plen pentru a mai rupe puțin din enclavizare și jocurile de interese. Asta nu înseamnă o încălcare a separării carierelor, ci doar o viziune constituțională asupra CSM, prevăzut în Constituție ca un organism unitar, nu pe bisericuțe. Am ajunge astfel ca președintele ICCj să nu mai fie ales după cum vrea o șefa de trib, precum Lia Savonea.
Este foarte bine și că membrii CSM își vor continua, cu excepția președintelui și a vicepreședintelui, activitatea în instanțe și parchete, urmând să se reunească în sesiuni ordinare și extraordinare.
Și nu e vorba doar de faptul că vor păstra o legătură mai bună cu sistemul, ci și de faptul că nu vor mai avea nici atât de mult timp, nici atâta spațiu pentru activitatea preferată a multor membri CSM de acum – conclav și cabala, bârfă și complot.
În timp, CSM a devenit un mamut birocratic, ai cărui membri, cu leafă, indemnizații, diurnă, și cei care locuiesc în Chiajna, cu niște proiecte pe alături, ajung la zeci de mii de euro pe lună.
Să își facă treaba, să se reunească atunci când e nevoie de ei, în rest – la muncă! Și așa în ultima vreme se comportau ca și cum ar fi lucrat în două sesiuni pe an. Să nu uităm că procurorul general și președintele ICCJ pot să fie și membri de drept ai CSM și supraviețuiesc muncii.
Sigur că pot exista ajustări pentru că, de exemplu, un procuror din CSM, ierarhic subordonat șefului său în activitatea de la parchet, să fie incompatibil când sunt în discuție decizii care îl privesc pe acest șef ierarhic sau pe un coleg din parchet.
Și cel mai rău e faptul că membri aleși pe promisiuni de salarii și pe cabale prin Tribunale, Curți de Apel și chiar ICCJ au retransformat CSM într-o stuctură majoritar politizată, antijustiție și antireformă, taxată ca atare de MCV.
Cine vrea să înțeleagă cât de necesară este o reformă profundă a unui CSM care se politizase mai rău decât Parlamentul însuși să își amintească felul în care s-a comportat acest organism în anii odioși ai asalturilor lui Dragnea și de câte ori a opus rezistență acțiunilor odioase ale PSD.
Același CSM care acum se rățoiește că nu a fost consultat la elaborarea proiectului, de parcă ar fi existat vreo obligație să fie, este cel care dădea aviz pozitiv pentru modificările care trebuie acum corectate, pentru decizii care urmează să fie declarate de CJUE în afara principiilor europene. E același CSM care se rățoia cu mâinile în șolduri spre Comisia Europeană când MCV-ul puncta deficiențele.
Înțeleg că dna Savonea este extrem de furioasă, ceea ce nici măcar nu mi se pare o știre în sine, dacă ne amintim cum ne spunea aceeași doamnă în comunicate indignate că SIIJ este o garanție a independenței justiției și că MCV nu e obligatoriu pentru statul român, adică fix ce infirmă avocatul general al CJUE.
Să ne aducem aminte și că soțul unei foste președinte CSM, și acum membră a secției pentru judecători, a fost plătit gras de TelDrum.
Cei mai vinovați pentru avarierea justiției nu mi se par nici PSD, nici Dragnea. Ei aveau o agendă a supraviețuirii. Cel mai vinovat mi se pare acest CSM care a girat, cu excepția unei minorități, toate ticăloșiile, fiind perfect conștient de efecte.
Ei bine, cu acest CSM politizat, antijustiție, antieuropean, justiția nu are nicio șansă, iar reformarea lui profundă este esențială, indiferent de răcnetele care se vor auzi de acolo și de consumul de Xanax care se va dovedi necesar.
Dintre toate reformele incluse în proiectul MJ, cu excepția desființării SIIJ, la cea referitoare la CSM sper cel mai tare ca ministrul să nu dea niciun pas înapoi. Nici măcar un pas.
Ministerul Justiției a anunțat programul dezbaterilor publice pe Legile Justiției