Dna Firea ”a tăiat panglica” electorală a unei investiții definitorii pentru mandatul domniei sale – Pasajul Ciurel. Adică o risipă de bani publici fără nicio finalitate, fără niciun beneficiu, care nu duce nicăieri.
Când a fost gândit, în mandatul primarului Videanu, în 2005-2006, acest pasaj făcea parte dintr-un proiect care să preia traficul din oraș către A1, ceea ce ar fi eliberat în bună măsură atât de chinuitul bd Iuliu Maniu.
Doar că proiectul a trenat din diferite cauze, așa că lucrările au început efectiv în 2014. Între timp, primăriile de sector au dat autorizații de construire pentru case și blocuri fix pe traseul a ceea ce trebuia să devină strapungerea către A1.
După 6 ani, dna Firea a făcut deja un mare subiect electoral din ceva complet inutil, adică un pod care va lega Splaiul Independenței de Șoseaua Virtuții, cel mai scump viraj la stânga din istorie, cum a fost deja numit – 50 de milioane de euro. Pentru bătaia asta de joc meriți să pierzi alegerile. Dacă ai în fața cui să le pierzi.
Metroul din Drumul Taberei, inaugurat cu mare pompă săptămână aceasta, nu este cu siguranță în aceeași categorie, fiind extrem de util și așteptat, însă bunul simț ar fi impus o deschidere discreta și smerită în fața duratei lucrărilor. Pentru 7 km de metrou a fost nevoie de 9 ani și președintele spune că este cea mai mare realizare din ultimii 30 de ani a României.
Cu așa ceva nu te lauzi. Pentru așa ceva iți crapă obrazul de rușine și îți ceri scuze ca reprezentant al unui stat complet impotent. În plus, amară ironie că exact cei care l-au așteptat atâția ani au fost nevoiți să mai aștepte câteva ore și în ziua lansării ca să se tragă oficialitățile în poză și să țină discursuri cu pupitrul musai la umbră.
După numai câteva zile, altă inaugurare ridicolă - 17 km de autostradă. Cum să inaugurezi așa ceva? Cum să te lauzi cu așa ceva?
Manifestările acestea arată, în opinia mea, o boală de mentalitate: provincialism combinat cu șmecherie și împănat cu nostalgii comuniste.
Nu am intrat, și mă tem că nici nu o concepem, în acea normalitate occidentală care nu mai face o sărbătoare din ceea ce ar trebui să fie o banalitate.
Ar trebui să fie o banalitate că banii plătiți în taxe și impozite să-ți fie returnați în tot felul de investiții care să nu reprezinte un merit al cuiva, ci o obligație îndeplinită. Am plătit, ați executat, folosim. Fără fast, fără panglici și discursuri.
Dar până la urmă, trebuie să admitem că politicienii fac ceea ce se cere. Cât timp o majoritate se va comporta ca și cum ar primi favoruri pe banii ei și nu va sancționa festivismele comunistoide, cât timp poporul se va mulțumi cu poduri decor spre maidan, tot așa vom merge, din panglică în panglică pe poduri care nu duc nicăieri.
Citește și: