Poate că sondajul care spune că peste 80% dintre ruşi sunt de acord cu invazia Ucrainei este real, deşi am mari îndoieli că într-o autocraţie ca Rusia sondajele funcţionează corect şi te poţi baza pe rezultatele lor.
Dar să considerăm că majoritatea poporului rus este de acord cu invazia. Că majoritatea crede că Ucraina este un stat artificial şi că locul lui ar fi doar la sânul maicii Rusii. Că majoritatea consideră că Putin şi armata roşie trebuie să aducă îndărăt la matcă deviaţioniştii de ucraineni. Cât de vinovat este el pentru ce consideră a fi ,,just”?
Altă problema de nerezolvat este cât din poporul rus crede că masacrele comise de armata invadatoare sunt justificate. Cât din majoritatea aia covârşitoare consideră că măcelarii din Bucea au acţionat corect. Când vom şti, vom afla şi dacă poporul rus este un popor rătacit mental prin Evul Mediu sau, pur şi simplu, un popor ameţit de propagandă şi într-atât de speriat de autorităţi că nu poate spune ce gândeşte. Că nu poate îndrăzni să gândească cu corectitudine din cauza autocenzurii, din cauza fricii.
Chestiunea asta cu masacrele este scrisă în sângele armatei ruse, de la ţarism şi bolşevism încoace. Cruzimea faţă de cel atacat este în sângele ostaşului rus, face parte din arsenalul lui de război.
Dacă poporul crede în misiunea mesianică a maicii Rusii, chestiunea asta transcende mentalul colectiv şi face din individ un fir de nisip pe o plajă bătută de furtună. Din punctul ăsta de vedere, oricine se opune acţiunii ruse este privit ca un fir de praf în ochi, iar eliminarea sa fizică devine un lucru dezirabil şi justificat.
Asta este mentalitatea rusă a purtării ticăloase faţă de cel ,,slab”, după atrocităţile de la Bucea ne-am dumirit ce şi cum. Dar cât din poporul rus, ce procent din popor crede în asemena axiomă, nu ştim încă.
Nu vreau să scuz poporul rus, nu vreau să spun că prin atitudinea sa o parte din populaţie este alături de Putin şi că nu trebuie învinuită. Ce vreau să spun este că am impresia că lucrurile sunt mult mai complexe şi mai nuanţate. Ce vreau să spun este că, deşi o bună parte din populaţie este alături de Putin, nu ştim încă ce parte din susţinători sunt de acord cu masacrele comise de armată.
Dacă ar şti ce ştim noi despre ele. Până o să aflu nişte cifre revelatoare, o să suţin ce am spus, adică faptul că, deşi tarat de o mentalitate imperială, învechită şi anacronică, poporul rus nu poate fi în totalitate considerat criminal. Gradul său de vină istorică şi morală va trebui stabilit după o analiză exhaustivă, pe bază de date, nu doar pe bază puseuri de tensiune şi mânie cum se face acum.
Asta mă duce cu gândul că un proces istoric identic cu cel al poporului german se poate petrece şi cu poporul rus. Că partea asta de lume nu este pierdută definitiv şi că o cădere de regim la Kremlin nu înseamnă automat propagarea aceluiaşi soi de autocratism criminal aşezat prin susţinerea unui popor bântuit de gândul de a comite crime de război.
Crime de război sau genocid împotriva poporului ucrainean, asta-i dilema
Un argument în favoarea tezei de mai sus este comportamentul soldaţilor ruşi pe frontul din Ucraina.
Unii au omorât nejustificat, în mod criminal, cetăţeni neangrenaţi în război, ca la Bucea, dar alţii au dezertat, s-au predat sau, pur şi simplu, au predat armamentul din dotare Ucrainei.
Deci nu toţi soldaţii gândesc în felul atroce al brigăzii de la Khabarovsk, dacă ar fi fost aşa, n-am fi văzut militari izgoniţi din curte de o gospodină sau soldaţi părăsind o localitate la presiunea unor ucraineni neînarmaţi ieşiţi la o manifestaţie de protest.
Lucrurile sunt amestecate şi ce se petrece pe front nu are de-a face numai cu ideologia sau cu pornirile criminale ale unora sau cu frica de moarte a altora.
Eu nu aş învinui doar soldaţii care au executat ordinele, pentru că sunt convins că nu toţi soldaţii din brigada 64 au tras în civili legaţi, în civili inofensivi. Poate a fost de ajuns ca ofiţerii să comande uciderea, iar unii dintre soldaţi să execute ordinul, în timp ce alţii manevrau echipamentul ca să plece cu el în Belarus.
Uite, ăsta e rolul procurorilor care investighează crime de război, să ajungă prin cercetări la vinovăţii personale, să le dovedească, să le cântărească astfel ca procurorii să poată da sentinţele în cunoştiinţa de cauză.
Dacă n-am face aşa, n-am fi Europa, n-am fi civilizaţi. Dacă nu vom avea un proces ca la Nuremberg, ci doar condamnări otova, n-am putea dormi noaptea, pentru că am fi aidoma tribunalelor staliniste.
Asta trebuie făcut, trebuie definită cât mai exact vina colectivă şi din ea trebuie distilate învinuirile personale, ca să ştim cine, cât şi cum se face vinovat de aceste crime.
Mergând mai departe pe ideea de mai sus, cred că este extrem de important de a dezvălui şi a analiza toate crimele de război comise pe toată linia frontului, ca să ştim dacă avem de-a face cu o atrocităţi singulare ca la Bucea sau cu o repetare a ei, în diferite stadii ale invaziei, în diferite localităţi. Asta ca să ştim dacă facem vorbire doar de crime de război sau putem afirma că acestea au fost o politică militară constantă şi răspândită a armatei ruse. Pentru că în acest caz avem de-a face cu un genocid.
Iar cercetătorilor le revine sarcina de a descifra cât din vină se datorează ofiţerilor şi soldaţilor, cât mentalitaţii formată şi întreţinută de armată, cât propagandei de la Kremlin şi cât mentalităţii retrograde a unei părţi din poporul rus.
Nimeni nu se sinchiseşte de o furtună într-un pahar cu apă suveranist
Tot păşind pe drumul pe care am pornit, este important să ne întrebăm cât de mare este vina poporului maghiar pentru că s-a lăsat potlogărit de Viktor Orban şi, pentru preţul mic la gaz promis de fostul premier, l-a votat încă o dată.
Pe româneşte, de ce şi-au asigurat siguranţei zilei de mâine cu preţul ruşinos de a fi binevoitori faţă de Putin. De ce au ales să fie imorali ca să-şi asigure securitatea traiului.
Să constatăm că, spre deosebire de honvezi, poporul german condamnă invazia şi este de acord cu sancţiunile economice la care Ungaria n-a marşat. Mai mult, poporul german este de acord cu renunţarea la gazul rusesc, numai că în condiţiile actuale în care se află economia germană nimeni nu prea ştie concret cum şi mai ales cât de repede se poate face chestiunea asta.
Sigur că Viktor Orban a gândit din îngusta perspectivă personală, nu din cea a poporului maghiar, de aia l-a declarat pe Zelenski inamicul său. Dacă ridica fruntea din pustă şi privea vultureşte prin Europa, înţelegea că o atare situare de parte invadatorului Putin este contraproductivă. Că ea este umilitoare pentru poporul maghiar căruia i-a cerut votul.
Deci cât de vinovat este poporul maghiar pentru că s-a lăsat păcălit de Viktor Orban? Dacă vedem că peste 60% au votat cu el, am putea spune că poporul maghiar este la fel de vinovat sau poate mai vinovat decât Viktor Orban pentru asta.
Dar nimeni nu s-a repezit să acuze vecinii noştri că sunt un popor iliberal care iese din matca Europei şi se poziţionează imoral în chestiunea războiului din Ucraina pentru un metru cub de gaz în afara Ucrainei. Pentru că votul lor nu va schimba politica europeană şi nu va influenţa cursul războiului din Ucraina. Deoarece sunt o economie prea mică pentru ca să conteze în această ecuaţie a securităţii europene.
Ce vreau să spun este că vina asta nu este o unitate de măsură exactă şi nu se poate aplica la fel oriunde, ci ea trebuie instrumentată în funcţie de gravitatea şi de repercusiunile pe care le are asupra celorlalţi.
UE poate trăi confortabil cu Orban, aşa cum a mai făcut-o, dar UE nu poate trăi în siguranţă cu o Rusie ce a devenit un stat agresor, un stat ce comite crime de război. Cu un stat care dinamitează pacea după bunul său plac.
Din această perspectivă, ce a făcut Orban este insignifiant şi ca atare nu merita să căutăm vreo vină poporului maghiar pentru votul său. Pe când este al dracului de important să ne întrebăm care este vina poporului rus în acţiunile criminale din Ucraina, pentru că de răspunsul la această întrebare depinde viitorul Europei.
Pe de altă parte, dacă politica europeană de renunțare la gazul rusesc se va materializa, pe unde va ajunge o scursură de gaz rusesc în Ungaria? Micul honved se va preda UE, iar minciuna lui privitoare la pretinsa dilema a securităţii energetice a Ungariei se va sparge ca un balon de săpun.