Donald Trump nu va reuși să-l convingă pe Vladimir Putin să încheie războiul din Ucraina oferindu-i stimulente economice, ci trebuie să-l facă să înțeleagă că prelungirea conflictului va costa Rusia mai mult decât pacea.
Într-o analiză publicată în The Atlantic, Thomas Wright susține că actuala strategie a președintelui american riscă să încurajeze Moscova să continue războiul și să blocheze un acord acceptabil pentru Kiev.
(Thomas Wright este cercetător principal la Brookings Institution. În timpul administrației Joe Biden, a ocupat funcția de director principal pentru planificare strategică în cadrul Consiliului Național de Securitate al SUA)
Autorul începe cu un exemplu din trecut. În 1965, președintele american Lyndon B. Johnson a încercat să-l convingă pe liderul Vietnamului de Nord, Ho Și Min, să renunțe la sprijinirea insurgenței comuniste din Vietnamul de Sud, promițând în schimb ajutor economic pentru dezvoltarea țării.
Johnson a propus practic construirea unor proiecte de infrastructură de amploarea celor realizate de Autoritatea din Valea Tennessee, care transformase o regiune săracă din SUA prin baraje, producerea de energie electrică și modernizarea agriculturii.
Președintele american era convins că oferta va fi prea avantajoasă pentru a fi refuzată, însă Ho Și Min a respins-o, pentru că a dat prioritate reunificării Vietnamului sub conducere comunistă în detrimentul beneficiilor economice promise de SUA.
Acest episod este studiat acum în cursurile de psihologie politică, pentru a ilustra cum președinții pot ajunge să creadă, în mod naiv, că politica tranzacțională, obișnuită la nivelul statelor și orașelor, va funcționa și pe scena internațională.
Însă un lider care consideră că miza teritorială, ideologică sau strategică este esențială nu va renunța la obiectivul său doar pentru că i se oferă bani sau avantaje economice.
Donald Trump a căzut în aceeași capcană în relația cu Vladimir Putin
Donald Trump pare să creadă că stimulentele economice potrivite îl vor convinge pe liderul rus să facă pace cu Ucraina.
Abordarea nu funcționează. Mai mult, ea blochează singura cale realistă de a pune capăt conflictului cu Ucraina și sporește riscul ca războiul să se extindă și să se agraveze.
La începutul celui de-al doilea mandat, Trump a fost surprins de faptul că Putin nu era dispus să pună rapid capăt războiului prin înghețarea liniilor teritoriale și promisiunea că Ucraina nu va adera la NATO.
În loc să încerce să îmbunătățească poziția Ucrainei pe câmpul de luptă sau să exercite presiuni asupra Rusiei prin sancțiuni, Trump a decis să-l convingă pe Putin că pacea i-ar aduce beneficii financiare.
Trump l-a retras din echipa de negociere pe emisarul său pentru Ucraina, general-locotenentul Keith Kellogg, după ce Kremlinul s-a plâns că acesta era prea favorabil ucrainenilor, și l-a înlocuit cu prietenul său Steve Witkoff, un magnat din domeniul imobiliar. Finanțistul rus Kirill Dmitriev urma să fie intermediarul lui Trump în relația cu Putin.
Witkoff și Dmitriev au elaborat, cu aproape un an în urmă, un acord care prevedea ridicarea completă a sancțiunilor, proiecte de afaceri comune ruso-americane și chiar readmiterea Rusiei în G7, transformând grupul înapoi în G8.
Planul a eșuat însă din cauza cererii lui Vladimir Putin ca Ucraina să cedeze teritorii pe care Rusia nu le cucerise pe câmpul de luptă.
Însă Witkoff și Dmitriev și-au continuat eforturile. Cea mai recentă versiune de acord a apărut în ultima săptămână, în timp ce relațiile dintre SUA și Ucraina au ajuns la cel mai scăzut nivel de la disputa din Biroul Oval din februarie 2025.
Trump și Putin au convenit ca Rusia să furnizeze motorină Statelor Unite și piețelor globale. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a criticat dur înțelegerea, spunând că aceasta „nu este corectă și onestă” și că pare „un cadou de ziua de naștere pentru Putin” (care a fost pe 7 octombrie).
Furios, Trump a cerut înlocuirea lui Zelenski și a afirmat că este mai greu de tratat cu el decât cu Putin.
În zilele care au urmat, Kievul a acuzat Washingtonul că restrânge cooperarea în domeniul informațiilor, inclusiv prin reținerea unor informații despre atacuri iminente cu rachete balistice. Administrația americană a negat acuzațiile.
Financial Times a relatat că administrația ia în considerare returnarea unei părți din activele rusești înghețate, ca stimulent pentru obținerea unui armistițiu parțial. Trump a suspendat apoi sancțiunile împotriva Rusiei în temeiul Legii Lindsey O. Graham, afirmând că decizia este în interesul național al Statelor Unite.
Într-o postare pe Truth Social, Trump a spus că negociază pentru a pune capăt războiului și că nu „vrea să facă nimic care să îndepărteze, în mod nechibzuit, Rusia de masa negocierilor”.
Pe măsură ce relațiile dintre SUA și Ucraina păreau să se prăbușească, administrația americană a încercat să ofere o justificare mai amplă pentru deciziile sale. Un oficial de rang înalt a declarat la Washington Post că, întrucât negocierea unui acord privind Ucraina se dovedea dificilă, Casa Albă urma să extindă discuțiile și să încerce să obțină un acord regional. Acesta ar include prevederi pentru furnizarea de energie către Europa printr-o conductă nouă, cu profituri împărțite între Ucraina și Rusia, precum și soluționarea divergențelor dintre Moscova și țările europene.
Această propunere este, în esență, planul Johnson. Naivitatea din spatele său ar putea fi scuzabilă dacă Putin ar fi un lider nou, fără un istoric cunoscut, dar nu este cazul. Putin este un personaj previzibil. Ucraina este obsesia lui, marea sa țintă. Vrea să o supună și a demonstrat că este dispus să plătească un preț enorm pentru a-și atinge obiectivul.
Problema diplomatică imediată pe care Trump trebuie să o rezolve este că Putin nu va accepta nimic mai puțin decât cedarea unor teritorii suplimentare de către Ucraina, lucru pe care niciun lider ucrainean nu îl poate accepta.
Rusia are șanse reduse să cucerească aceste teritorii prin forță: linia frontului este în mare parte statică, din cauza densității foarte mari a dronelor din zonă.
Liderul rus își pune speranțele în două scenarii
Primul este să înfrângă Ucraina în această iarnă printr-o campanie aeriană brutală, care să-i distrugă rețeaua energetică și să provoace suferințe pentru milioane de oameni. Putin speră, poate, că o asemenea presiune va duce la prăbușirea frontului ucrainean sau va determina Kievul să accepte la masa negocierilor cererile Moscovei.
A doua perspectivă este intensificarea războiului hibrid al Rusiei împotriva partenerilor europeni ai Ucrainei.
Moscova este deja asociată cu planuri de asasinat, incendieri și amplasarea unor drone încărcate cu explozibili în aeroporturi. Mai mulți lideri europeni, printre care premierul polonez Donald Tusk și președintele francez Emmanuel Macron, au avertizat că Rusia ia în considerare atacuri cu drone și rachete asupra statelor din Europa de Est, pe care ulterior le-ar putea nega.
Putin speră că acest război hibrid va slăbi guvernele europene și va aduce la putere partide care vor opri ajutorul acordat Ucrainei și vor presa Kievul să capituleze în fața cererilor Rusiei.
Dacă Putin reușește în ambele demersuri - slăbirea Ucrainei pe timpul iernii și alimentarea instabilității în Europa - va avea încredere că Rusia poate obține o victorie sângeroasă în următorii doi ani.
Putin pare să creadă că timpul este de partea sa
Concesiile lui Trump îi întăresc această impresie. Însă, dacă Trump reușește să schimbe așteptările liderului rus privind viitorul, un acord diplomatic ar putea deveni posibil. Mai exact, Trump trebuie să-l convingă pe Putin că situația Rusiei nu se va îmbunătăți și că acordul pe care îl poate obține acum este mai avantajos decât unul pe care l-ar putea obține mai târziu.
Acest lucru înseamnă să facă tot ce este posibil pentru a ajuta Ucraina să reziste campaniei de iarnă a lui Putin: să furnizeze Kievului cât mai multă apărare antiaeriană, să ofere avertizări timpurii privind rachetele care se apropie, să-şi încurajeze aliații occidentali să confişte activele suverane ale Rusiei pentru a oferi Ucrainei sprijin economic și să ajute Kievul să impună costuri Rusiei (prin loviturile la rafinării şi nu numai).
Înseamnă, de asemenea, să ajute Europa să-l descurajeze pe Putin să-și intensifice războiul hibrid împotriva statelor membre NATO. Acest lucru este dificil, dar realizabil.
Europa trebuie să-l convingă pe Putin că intensificarea atacurilor, în special a celor care provoacă victime, va spori implicarea Europei și a Statelor Unite în conflictul din Ucraina.
De exemplu, Europa ar putea anunța că, dacă Rusia lansează rachete sau drone asupra statelor membre NATO, o coaliție europeană va desfășura sisteme de apărare antiaeriană în vestul Ucrainei.
Trump i-ar putea spune lui Putin că, dacă Rusia continuă să hărțuiască Europa, va ajunge la o înțelegere cu Elon Musk pentru a permite Ucrainei să folosească Starlink în atacuri asupra unor ținte militare din interiorul Rusiei.
Soluţia pentru Trump
Dacă unul dintre atacurile Rusiei ar provoca un număr mare de victime, de exemplu, prin doborârea unui avion de pasageri, aliații ar putea desemna Rusia drept stat care sponsorizează terorismul.
Când am lucrat în Consiliul Național de Securitate în timpul administrației Biden, le-am transmis rușilor acest avertisment, după ce aceștia au pus la cale un plan de amplasare a unor dispozitive incendiare în avioane care transportau colete DHL. Le-am explicat clar că o asemenea desemnare ar duce, cel mai probabil, la închiderea ambasadei Rusiei în Statele Unite. Planurile au fost abandonate, scrie autorul.
Dacă ajutăm Ucraina să reziste iernii și descurajăm atacurile rusești asupra Europei, atunci se menține deschisă calea diplomatică. Dar, pentru a încheia un acord, Trump trebuie să-l convingă pe Putin că fereastra sa de oportunitate se închide. În acest caz, slăbiciunea politică a lui Trump ar putea deveni un avantaj.
Putin se teme, fără îndoială, că succesorul lui Trump - dacă va fi un democrat sau un republican diferit de J D. Vance - va fi mai favorabil Ucrainei. O nouă administrație va crește probabil sprijinul american pentru Kiev și va reechilibra orice acord încheiat în timpul mandatului lui Trump, eventual condiționând relaxarea sancțiunilor de retragerea Rusiei de pe întreg teritoriul Ucrainei.
Trump ar putea transforma această perspectivă într-un instrument de presiune. Îi poate spune lui Putin că există o oportunitate reală de a obține un acord favorabil, dar că aceasta nu va dura la nesfârșit.
Numai el poate livra un asemenea acord.
Dacă Putin continuă războiul, nu va mai cuceri teritorii, Ucraina va rezista și își va păstra capacitatea de a lovi ținte din interiorul Rusiei, Europa se va implica mai mult, iar condițiile favorabile vor expira.
Apoi, Trump trebuie să ia în serios revizuirea ofertei, astfel încât aceasta să fie acceptabilă pentru Ucraina. Asta înseamnă cel puţin înghețarea liniilor de front și refuzul recunoașterii juridice a teritoriilor ocupate.
Trump vrea să fie ținut minte drept președintele care a pus capăt războiului din Ucraina. Dar, dacă nu își schimbă direcția, ar putea rămâne în istorie drept președintele care i-a dat lui Putin încrederea necesară pentru a extinde și prelungi conflictul.
Trump a petrecut aproape doi ani încercând să-l convingă pe Putin că pacea îi va aduce mai multe beneficii decât războiul. Pentru a obține un armistițiu, trebuie acum să-l convingă că războiul îl va costa mai mult decât pacea.
B.B.
