Firește, nu am de unde ști cum doarme domnul Putin, dar gândesc că, dacă ar avea somnul liniștit, nu s-ar grăbi să facă luni o vizită „ de lucru” tocmai în Belarus, când are atâtea altele în agendă.
Veștile nu sunt deloc bune: pe frontul ucrainean a pierdut Hersonul, în alte zone atacurile punctuale ale armatelor sale nu prea înregistrează succese, iar serviciile de securitate tocmai l-au informat că singurul loc sigur de pe planetă pentru o personalitate importantă precum domnia sa este buncărul.
În asemenea situație, manualul spune că un comandant suprem stă la punctul de comandă zi și noapte, nu umblă creanga pe la prieteni, cu vizite de lucru.
Cel mai ciudat pentru mine este însă faptul că a găsit loc berechet în agendă pentru o escapadă la Minsk (zona este recunoscută și pentru excelentele sale terenuri de vânătoare, dar nu asta-i prioritatea, firește), deși acasă treburile nu-i stau deloc ca pe roze.
Să recapitulăm. Tradiționala conferință de presă anuală, unde răspundea la întrebările sutelor de ziariști, a anulat-o din motive de securitate.
Mult așteptatul discurs anual în Parlament, despre „starea națiunii”, a rămas și el în coadă de pește.
Obișnuita alocuțiune de Anul Nou, așteptată cu interes de toți rușii, stă sub semnul întrebării. S-au mai decomandat și altele, destule ca să te prinzi că lui Vladimir Vladimirovici nu i-ar face deloc plăcere să se întâlnească nas în nas cu cetățenii, așa cum se întâlnea, de exemplu, în februarie, când făcea baie de mulțime.
Chiar și revelionul – scrie tot presa – îl va petrece discret, ascuns într-un buncăr din Urali, alături de partenera sa de viață, gimnasta Alina Kabaeva. Kremlinul n-a dat explicații oficiale. Dar neoficial circulă informații, se pare că lansate tot din Kremlin, conform cărora Administrația Prezidențială a luat măsuri preventive, anume ca să-l ferească pe președinte de viroză, ceva ce a cuprins de câteva zile toată Rusia.
Deloc dornic să iasă în public, domnul Putin găsește totuși timp, și curaj, să facă luni o vizită „de lucru” în Belarus, invitat de bunul său aliat și prieten, Lukașenko, ca și cum acolo n-ar fi tot viroză.
Oficial, motivul pentru care se deranjează netam-nesam liderul de la Kremlin ca să-l întâlnească pe cel de la Minsk este un „schimb de opinii” și „integrarea ruso-belarusă". Haida-de! Explicația este atât de cusută cu ață albă, încât te bagă la bănuieli.
Există lucruri care, la acest nivel, nu se pot discuta decât între patru ochi, iar printre acestea primează secretele militare. Nu-mi pot imagina că doi șefi de stat, amândoi supra-ocupați cu evenimentele din propriile țări, își programează întâlniri atât de urgente din alte motive decât cele militare.
Evenimentul îmi amintește și de o informație, apărută prin luna august, când Belarus și Rusia anunțau crearea unei forțe militare comune, despre care Minskul accentua că va fi doar „defensivă", iar Moscova nu dădea nicio explicație.
Mai rețin însă și alt aspect. Domnul Lukașenko, al cărui stat nu deține deloc arme nucleare, anunța în luna august că „avioanele de luptă SU-24 belaruse au fost reconfigurate pentru a putea transporta armament nuclear”. Dar, dacă Belarus nu deține muniție nucleară, mi se pare normal să mă întreb, ca necunoscător ce sunt: va transporta Belarus armele pe care nu le are?
Mai departe, tot domnul Lukașenko se arăta speriat de „prăpastia războiului nuclear” și îndemna omenirea: „Haideţi să ne oprim. Nu trebuie mers mai departe. Mai departe este războiul nuclear. Nu trebuie să se ajungă până acolo”.
Observați ciudata inadvertență: șeful statului Belarus cheamă omenirea să se ferească de „războiul nuclear”, după ce tocmai informase în public despre disponibilitatea sa de a transporta armament nuclear!
Până la urmă, se pare că s-a speriat de propriile cuvinte, căci iată ce mai spunea: „Trebuie să oprim, să ne punem de acord să oprim acest haos, operaţiunea şi războiul în Ucraina”.
Probabil, atâta inconsecvență l-a pus pe gânduri pe prietenul de la Kremlin. A simțit nevoia să se întâlnească între patru ochi cu cel care se ferește cu înverșunare să vadă cum „operațiunea”, „războiul” și „haosul” ajung în țara sa. Și uite că acum, în decembrie, îl întâlnește.
Pe scurt, după ce „antirăzboinicul” Lukașenko îl ataca astă vară într-un mod subtil pe atotputernicul său suzeran, acum e rândul suzeranului să vină într-o vizită „de lucru”, ca să-l aducă la sentimente mai bune pe vasalul cârcotaș, să-l cumințească, să-i pună zgardă și să-l învețe cum se face sluj în fața stăpânului.
Poate domnul Putin ar fi ripostat chiar atunci, în august, dar în acel moment frontul se prăbușea, Rusia pierdea Hersonul, soldații ruși fugeau de pe front ca potârnichile, iar comandantul suprem avea destule alte urgențe, mai abitir decât punerea la punct a prietenului Lukașenko.
Acum însă, probabil, domnul Putin a ajuns să aibă mare nevoie de serviciile lui Lukașenko și ale Belarusului, ca să lanseze din curtea lor, și nu din propria curte, viitoarele atacuri nucleare tactice.
Iar, dacă va riposta NATO, atunci corect este să bombardeze numai Belarusul, de unde s-a lansat racheta, nu Rusia, nu Moscova, Kremlinul, sau – Doamne ferește – chiar locul din Urali unde președintele și-a instalat vizuina, ca să petreacă revelionul, cum spuneam, în liniște, alături de partenera sa.
Sunt informații că, la scurt timp după Boboteaza pe stil vechi, domnul Putin se pregătește de un atac de anvergură. Până acum, am crezut că are în vizor estul și sudul Ucrainei, Hersonul recent eliberat de ucraineni, Mariupolul, bombardat continuu, chiar Odesa, inclusiv calea spre așa-zisa Republică Nistreană.
Credeam că toate acestea erau variante, dar acum încep să cred că erau numai ținte false.
Acum, ținta pare să fie cea ratată în februarie: o nouă campanie în direcția Kievului, cu ajutorul recent mobilizaților și cu sprijinul neprecupețit al lui Lukașenko.
Bănuiesc că Lukașenko nu se lasă ușor. Probabil o dă cotită, nu că nu i-ar fi credincios lui Vladimir Vladimirovici, dar nimeni n-are de unde ști cum se va termina aventura, respectiv dacă biruitorii vor defila semeți la parada din Piața Roșie, conform unei tradiții cunoscute, sau dacă învinșii se vor alinia sub ștreangurile anume amenajate, poate la Nurnberg, poate în altă parte, încă nu știe unde.
Când auzi de paradă și de Piața Roșie, te cuprinde euforia, e normal. Dar unde-i omul capabil să doarmă liniștit, când aude de ștreang și de Nurnberg? În orice caz, nu Lukașenko, cel de la Minsk, și aș zice că nici Putin, cel din buncăr.