Așa cum a fost formulată, decizia Curții Internaționale de Justiție de vineri, în procesul intentat de Africa de Sud Israelului, recunoaște practic responsabilitatea crucială a politicienilor în a înclina balanța din ce în ce mai fragilă între un război de apărare și unul care încalcă drepturile omului, în Fâșia Gaza.
Astfel, Curtea de la Haga nu s-a pronunțat asupra acuzației în sine de genocid, formulate de Africa de Sud, dar nici nu a respins dosarul ca fiind inadmisibil, așa cum își dorea Israelul. Mai mult, în pofida declarației în care sunt admise elemente care ar putea duce la situații de genocid, nu a fost formulată expres recomandarea ca Israelul să sisteze războiul în Fâșia Gaza, ci să facă tot ce-i stă în puteri pentru a preveni eventuale acte genocidare.
Pe scurt, Curtea Internațională de Justiție admite dosarul înaintat de Africa de Sud, în sensul că își recunoaște juridiscția în această speță, dar nu se pronunță asupra fondului, acela de genocid și nici nu a recurs la cea mai dură recomandare, oprirea atacurilor din Fâșia Gaza. În declarația de la Haga a fost menționat și atentatul din 7 octombrie, precum și statutul precar al ostaticilor civili israelieni care se află încă în captivitatea teroriștilor Hamas.
Privită astfel, decizia Curții pare a fi una de blocaj, cum, de altfel, este perceput conflictul israelo-palestinian în ultimele decenii. Totuși, în declarația magistratului care a prezentat decizia există un substrat important: responsabilitatea politică. Astfel, a fost citată declarația cu potențial inflamator a președintelui israelian care spune că populația din Gaza se face vinovată de atentatele grupării Hamas, nu doar aceasta din urmă. Această declarație, decontextualizată, ar putea astfel proba conceptul de pedeapsă colectivă pe care Israelul o aplică în Fâșia Gaza, unul dintre punctele în care Israelul a fost criticat.
De ce a procedat Curtea Internațională de Justiției astfel?
Sunt câteva elemente de context, care au putut influența decizia Curții, dar cel mai important rămâne cel legat de poziționarea premierului Benjamin Netanyahu, de a nega posibilitatea existenței unui stat palestinian. E loc comun faptul că Netanyahu a fost, de la începutul ascensiunii sale politice, un critic al procesului de la Oslo, pentru ca mai apoi să submineze constant soluția celor două state. Amos Oz o văzuse de la început; într-un interviu acordat spotmedia.ro, fiica acestuia, politologul Fania Oz-Salzberger a explicat în detaliu:
„Regretatul meu tată, Amos Oz, a scris un articol, în 1995, chiar înainte de atacul asupra lui Ițhak Rabin, în care spunea că Hamas și dreapta israeliană au un interes comun. Acest interes comun este să nu existe niciodată un stat palestinian alături de Israel. Să se opună împreună soluției a două state.
Pentru că ideea aripii drepte în Israel, a Likud și a lui Netanyahu, a fost că atâta timp cât menținem Hamas puternic în Gaza, nu avem cum să facem pace cu Autoritatea Palestiniană din Cisiordania. Acestea erau interesele comune, pentru că Hamas nu dorea o soluție a două state, Israelul și Palestina, ci dorea să distrugă statul Israel. Partidul Likud nu voia nici el soluția celor două state, deoarece voia ca întreg teritoriul să aparțină evreilor.
Cei de stânga, tatăl meu, mai târziu și eu, precum și mulți alți oameni, noi am înțeles că va trebui să ne confruntăm cu Hamas, o grupare total anti-Israel și anti-pace, pentru a încerca mai apoi să facem pace cu palestinienii moderați. Astăzi ne uităm la consecințele teribile ale tragicei greșeli a lui Netanyahu, a ideii lui că Hamas poate fi folosit împotriva palestinienilor moderați.
Este regretabil că atât de mulți oameni au trebuit să moară pentru ca noi toți să ne dăm seama, adică și ceilalți oameni din Israel să realizeze, cât de mult a greșit Netanyahu”.
Or, în contextul procesului de la Haga și al criticilor tot mai vocale dinspre Occident, care cer Israelului să evite dezastrul umanitar și mai colosal în Fâșia Gaza, și în contextul unei presiuni tot mai mari pe Joe Biden să ia distanță de Benjamin Netanyahu, declarația lui Netanyahu a avut un potențial negativ, pentru că este una de negare a dreptului palestinienilor de a se defini ca națiune, asta presupunând un stat.
Totuși, poate fi calificată drept declarație genocidară?
E o întrebare extrem de importantă, pentru că nuanțele sunt cele care tranșează și aici Curtea de la Haga a evitat să tranșeze. Miloșevici vorbea despre inexistența bosniacilor, ca etnie, la fel cum Putin neagă identitatea etnică ucraineană. În cazul Israel – Palestina, Netanyahu și Hamas deopotrivă neagă dreptul Israelului, respectiv Palestinei, de a fi stat, nu de a exista etnic. Mai mult, și în cazul nazist, și în cel bosniac, și în cel sovietic - Holodomorul, și în cel din Rwanda, ca să rămânem la cazurile în care genocidul a fost constatat, au existat anumite tehnici și instrumente care vizau distrugerea etnică, inclusiv violul genocidar, folosit la scară mare în terifiantele tabere de viol din Bosnia.
Această trimite la responsabilitatea politică pe care o face Curtea Internațională de Justiției este una importantă. Astfel, ordinul dat Israelului de a face tot ce îi stă în puteri să prevină eventuale acte genocidare în Gaza privește felul în care decizia politică din Israel este una justă și în conformitate cu drepturile omului. Nu este un lucru nou faptul că premierul Benjamin Netanyahu nu este privit de o mare parte a societății israeliene, în special de intelectuali, ca fiind un lider politic legitim să negocieze sau să aducă pacea. Cu toate că în general nu e bine să schimbi un lider în timp de război, scrie scriitorul Yaniv Iczkovits, rezervist, care a servit într-o unitate de elită și abia întors de pe front, e nevoie ca Netanyahu să facă pașii înapoi.
Înainte de a pleca pe front, acesta a acordat un interviu spotmedia.ro:
„Strategia lui Netanyahu din trecut, să spunem 15 ani, a fost să mențină Hamas în Fâșia Gaza, fără nicio încercare de a negocia un acord pe termen lung.
S-a gândit că în fiecare an sau o dată la doi ani vor lansa rachete și noi vom răspunde cu forțele noastre aeriene și așa va funcționa ani de zile. Ei bine, acum, este clar că politica lui Netanyahu a fost greșită și periculoasă. Și asta, fără a vorbi măcar despre ultimele nouă luni în care guvernul său a dus Israelul într-o călătorie nebună de slăbire a democrației și de divizare a națiunii și, prin urmare, de a pune în pericol securitatea națională a Israelului.”
De ce Africa de Sud?
Dosarul de la Haga mai are însă un element în ecuație: Africa de Sud. Este legitim ca inițiativa să aparțină Africii de Sud, țară apropiată, prin BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud), de Vladimir Putin, a cărui arestare, de altfel, a fost evitată în vară, permițându-i să intre online la summit-ul BRICS?
Orice stat poate înainta un astfel de dosar la Haga, dar trebuie remarcat că Africa de Sud și-a asumat mereu cauza palestiniană și, imediat după 7 octombrie, s-a poziționat ferm împotriva Israelului, inclusiv prin măsuri diplomatice. Există astfel și rațiuni de poziționare externă și de provocare a SUA, pe care analiștii le-au constatat, mai ale că regimul de la Iohannesburg încearcă să-și recapate statura internațională în domeniul drepturilor și libertăților.
Totuși, dosarul rămâne, asta însemnând că CIJ e de acord să investigheze cazul.
În interviul acordat spotmedia.ro, înainte de decizie, ambasadorul Israelului la București Reuven Azar a contestat legitimitatea Africii de Sud:
„Africa de Sud are un istoric de susținere a Hamas. A găzduit chiar și o delegație Hamas, după masacrul din octombrie, și i-a lăudat. Într-adevăr, acesta este un faliment moral, cred că Africa de Sud suferă de multe probleme pe acest plan. Faptul că ei abuzează de această platformă este ceva complet falimentar din punct de vedere moral. Și aceasta nu este doar părerea noastră.
Am văzut ce a spus cancelarul german, iar Germania chiar va interveni în favoarea Israelului, pentru că nu numai că ICJ este folosită în mod abuziv, dar chiar termenul de genocid este complet distorsionat, este folosit greșit. Este foarte clar că Israelul nu comite un genocid în Fâșia Gaza. El este acolo doar să se apere. Ceea ce de fapt Hamas a încercat să facă este chiar la limita genocidului. Au și declarat că, dacă vor putea, ar face acest gen de atacuri din nou și din nou. Ar ucide din nou civili, femei, copii, bătrâni.
Deci este foarte cinic și complet scandalos. Cine se interesează de procedurile de la CIJ poate vedea clar că sud-africanii nu au manifestat niciun fel de compasiune pentru Israel, pentru victimele zilei de 7 octombrie și au susținut doar niște abordări scandaloase".
E de menționat că, imediat după anunțul CIJ, Departamentul de Stat a transmis că este de părere că acuzațiile de genocid împotriva Israelului nu au temei.
Totuși, faptul că CIJ a fost mai degrabă reținută lasă loc pentru ca Hamas să caute prilej de legitimare: de altfel, organizația recunoscută ca teroristă de UE și SUA a și salutat decizia CIJ, ca și cum ar fi în favoarea ei, când, de fapt, Curtea nu se pronunță pe fond și nici nu decide măsuri excepționale.