Ori de câte ori apar episoade de tensiune în Orientul Mijlociu, vedem sistematic o creștere exponențială a numărului de acte antisemite în Franța. Un mod de a combate antisemitismul e să aducem un imam și un rabin, care să vorbească în școală, pentru arăta că putem comunica foarte bine între noi, că putem să ne înțelegem, să trăim împreună și să construim.
Cred că este important să combatem stereotipurile și clișeele, spune Harold Weill, marele rabin al Strasbourg-ului, într-un interviu acordat spotmedia.ro. Acesta povestește cum a trăit, din Franța, vestea masacrelor comise de Hamas și spune că Israelul nu ar sacrifica viața niciunui soldat, dacă ar exista altă cale de a lupta contra terorismului Hamas.
Israelul nu ar sacrifica viața nici unei singure persoane, dacă nu ar crede că este esențial ca să salveze restul țării. Sunt convins că acest război, care este purtat în prezent de Israel, este un război care se poartă și pentru toată Europa și pentru întreaga lume. Asta e realitatea și asta nu-și dau seama mulți oameni, că acolo ei duc un război împotriva terorismului islamist din întreaga lume și că acest război, în realitate, face un serviciu întregului Occident.
Rabinul Harold Weill
Sunteți în Strasbourg, sunteți rabin al regiunii Bas-Rhin, unde comunitatea evreiască a fost întotdeauna foarte puternică. Cum ați văzut atacurile Hamas din octombrie de aici, de la Strasbourg?
Am fost îngroziți. A fost groază, durere, stupefacție, toate sentimentele acestea în același timp. Există mulți oameni în comunitatea de aici care, așa cum îmi imaginez că este cazul pentru mulți evrei din alte părți din Franța și din Europa, au familii în Israel care trăiesc chiar în partea din sud a țării, în regiunile care au fost afectate. Există o legătură extrem de puternică între comunitatea evreiască de aici și Israel, în general, ca țară, dar în special cu populația de acolo. Am fost complet îngroziți.
A fost foarte greu de trăit așa ceva, mai ales că era o zi de sărbătoare. Am primit informațiile foarte greu. Evreii practicanți nu au acces la știri, deoarece telefoanele noastre sunt închise de sărbători, ca în vacanță. Așa că am aflat tot ce s-a întâmplat, în detaliu, abia duminică seara, aproape 48 de ore mai târziu.
A existat, recent, un val de antisemitism, aici, în Franța, dar și în Europa. Cum îl putem explica? Cum este posibil ca antisemitismul să mai existe?
Se știe că antisemitismul este un termen complex, este proteiform și sunt mai multe cauze. Avem un vechi antisemitism de extremă dreapta, care a existat dintotdeauna, care din păcate a fost întotdeauna foarte prezent în Alsacia, pentru că suntem într-o regiune apropiată de Germania și există încă rănile trecutului. Avem destul de des profanări de cimitire, pe care le-am tot văzut în ultimii ani, există multe urme ale acestor acte antisemite, care poartă semnătura extremei drepte. Chiar dacă nu au fost arestați oameni, avem clar semnătura extremei drepte.
Mai avem însă un antisemitism mult mai îngrijorător, care a apărut de câțiva ani încoace, în Franța, care este cu adevărat periculos și ostil comunității evreiești și care se manifestă. Nu este un antisemitism adormit, nu este un antisemitism care atacă obiecte, ci unul care atacă direct oamenii. Acesta este antisemitismul islamic.
Este un antisemitism mult mai periculos astăzi și mult mai virulent față de comunitatea evreiască. Totul sugerează că, în contextul conflictului israeliano-palestinian, a reînviat acest tip de antisemitism. Este un lucru pe care-l știam foarte bine și care este prezent de mai mulți ani, dar apare întotdeauna într-o manieră foarte violentă și brutală în timpul episoadelor de tensiune din Orientul Mijlociu. Mereu e așa, avem statistici despre asta.
Când apar episoade de tensiune în Orientul Mijlociu, vedem sistematic o creștere exponențială a numărului de acte antisemite în Franța.
Cum poate Franța, de exemplu, să lupte împotriva acestui antisemitism, a celui care este de origine islamică, nu împotriva antisemitismului de extremă dreaptă?
Este foarte greu. Direcțiile de lucru pe care le propune statul, pe care statul le-a propus chiar zilele acestea, nu sunt vreo invenție extraordinară, ci se concentrează pe educație. Să fie mai multe evenimente cu elevii în școli, să se facă mai mult în lupta contra dezinformării.
Problema este că acești tineri, cei care vor fi viitorii antisemiți de mâine, sunt hrăniți încă de acasă cu poziții antisemite, cu fraze antisemite, li se spune că trebuie să urască evreii, care reprezintă o amenințare pentru ei.
Trebuie neapărat să luptăm împotriva acestei situații încă de la școală, în special cu mărturii personale. Chiar prin intervenții interreligioase, asta ar fi o altă idee, adică să aducem un imam și un rabin, care să vorbească într-o clasă, pentru arăta că putem comunica foarte bine între noi, că putem să ne înțelegem, să trăim împreună și să construim.
Cred că este important să combatem stereotipurile și clișeele.
Dacă mă întrebați pe mine, eu unul cred că poate fi un lucru util, deși va presupune foarte multă muncă, că poate ajuta, dar sunt foarte pesimist cu privire la șansele de a lupta cu adevărat cu acest antisemitism, în mod eficient. Sunt foarte pesimist.
Știți că există multe critici cu privire la Israel și la răspunsul Israelului în Gaza. Credeți că Israelul ar putea avea o altă cale de a lupta împotriva fundamentalismului și terorismului Hamas ?
Voi fi foarte direct. Eu am poziția mea, bineînțeles, am și o postură publică de rabin, dar cred că fiecare poate să-și facă propria părere despre acest conflict. Nu vreau să intru în politică, dar realitatea este că Israelul a fost lovit de același terorism ca acela care a lovit în Europa, care a lovit la Bataclan, care a lovit peste tot, în Suedia, în Spania și în alte țări. În ultimii ani, aproape orice mare țară europeană a fost afectată de terorismul islamist radical. Nici nu mai nu vorbesc despre Statele Unite.
Este exact același tip de terorism care a lovit și acum. Cel care luptă împotriva valorilor occidentale, cel care vrea să impună hegemonia Islamului radical în lume. Ați văzut cu ce cruzime s-a acționat, cu ce ferocitate, până la urmă nu mai avem termeni suficient de puternici pentru a descrie acțiunea Hamas din 7 octombrie. Toți oamenii, toți jurnaliștii care au văzut masacrele comise au fost oripilați de acele orori.
Din păcate, așa este atunci când lupți împotriva oamenilor fără de lege, care nu respectă nicio regulă, care sunt pregătiți pentru a face orice, deoarece viața nu are nicio valoare pentru ei. Ei spun că sunt acolo pentru a muri, te uiți la interviurile cu acești oameni alături de soțiile și copiii lor, iar ei spun: pentru noi obiectivul este să murim ca martiri. Ei pledează pentru moarte, nu pentru viață. Când oamenii aleg moartea, evitarea războiului este aproape imposibilă. Deci este inevitabil acest război, pentru a-i eradica pe acești oameni și este un război care, din păcate, iar noi toți regretăm și plângem pentru asta în fiecare zi, face multe victime colaterale.
Nu poți face altfel, altfel înseamnă să renunți complet, până la urmă, la a rezolva cumva problema. Suntem cu toții nefericiți pentru situația asta, pentru că aceste victime colaterale sunt oameni care, practic, sunt și ei luați ostatici de această organizație teroristă.
Eu cunosc Israelul bine, vorbesc acum în nume personal, am trăit acolo și cunosc bine această țară, îi cunosc moralitatea și este o țară care face absolut totul pentru a reduce pierderile umane, pe cât mai mult este posibil.
Este război, iar într-un război nu e nimic frumos. În război, din păcate, mereu sunt morți, de ambele părți, și se plătește un preț foarte mare. Nu trebuie să uităm că pentru oamenii care iubesc viața și care luptă împotriva celor care iubesc moartea, fiecare pierdere a unei vieți, a unui singur soldat, este ca și cum lumea întreagă se prăbușește. De fiecare dată.
Vă pot spune că dacă Israelul este gata să-și sacrifice propriii oameni în acest război și știe că va pierde soldați în fiecare zi, că inevitabil vor fi uciși soldați care au acum 18 sau 20 sau 25 de ani, asta înseamnă că din păcate nu există altă soluție.
Altminteri, Israelul nu ar sacrifica viața nici unei singure persoane, dacă nu ar crede că este esențial ca să salveze restul țării. Sunt convins că acest război, care este purtat în prezent de Israel, este un război care se poartă și pentru toată Europa și pentru întreaga lume. Asta e realitatea și asta nu-și dau seama mulți oameni, că acolo ei duc un război împotriva terorismului islamist din întreaga lume și că acest război, în realitate, face un serviciu întregului Occident. Din păcate, oamenii refuză să vadă asta, se ascund în spatele unor principii mărețe, dar într-o zi, cred, vor mulțumi Israelului că s-a sacrificat în locul lor.