Lupta mea este pentru un singur stat unde evreii, musulmanii, creștinii, arabii să poată trăi împreună, într-un stat secular. Dar nu putem merge până acolo încât să refuzăm orice mișcare de rezistență, dacă ea nu e acceptată de Uniunea Europeană și de Statele Unite, spune scriitorul libanez Elias Khoury.
Să lăsăm Hamas-ul și să ne uităm la ce s-a întâmplat în Nablus, în Jenin. Acolo nu a fost Hamas. Acolo au fost tineri palestinieni naționaliști care rezistau ocupației. Nu altceva. Iar asta pare a fi ceea ce lumea uită.
În interviul audio acordat Spotmedia.ro, Khoury, aflat în Beirut, a vorbit despre necesitatea ca soluția pentru ostaticii luați de Hamas, pe de o parte, și pentru civilii din Gaza, pe de altă parte, să fie negociată, dar nu între Benjamin Netanyahu și Mahmoud Abbas.
Se ferește să admită că Hamas este o organizație teroristă, așa cum este ea recunoscută de UE și SUA, și spune că problema mai largă este cea care privește lupta de eliberare a Palestinei. Mai mult, amintește că și Fatah era etichetată ca fiind organizație teroristă, acum câteva decenii.
Elias Khoury, unul dintre cei mai importanți autori contemporani de limba arabă, s-a născut la Beirut în 1948.
A lucrat în presă între 1975 și 1997 și a îngrijit rubrica de cultură a ziarului Al-Safir (1981-1991), a revistei Al-Karmel (1981-1983) și a suplimentului literar al ziarului Al-Nahar (1992-2008).
A fost profesor invitat la Columbia University, New York (1980-1982) și global distinguished professor la New York University (2001-2014).
În limba română, este tradus la Editura Polirom.
Elias Khoury, ați scris despre ceea ce palestinienii numesc Nakba, catastrofa, referindu-se la dislocările din 1948. Cum priviți ce se întâmplă în acest nou război, Israel – Hamas? Ce înseamnă această escaladare, fără precedent, atacul Hamas în Israel și replica Israelului, bombardarea puternică a Fâșiei Gaza?
Problema este că, atunci când oamenii discută despre Palestina și în special despre Gaza, ei uită o istorie întreagă.
Sunt 75 de ani de când Palestina a fost ocupată și, iarăși se uită, încă o data, sunt 60 de ani de când Gaza a fost ocupată, în 1967. Și Gaza este încă ocupată. Sigur, armata israeliană a părăsit Gaza, dar Gaza este total închisă.
Vă așteptați la un asemenea atac al Hamas și apoi la reacția atât de puternică a Israelului?
Problema este că palestinienii sunt sub atac de 75 de ani. Când palestinienii au o reacție, atunci spunem că este un atac, nu rezistență.
Când palestinienii fac orice, atunci e atac. Și nu vorbesc despre Hamas, să lăsăm pentru un moment Hamas-ul, să ne uităm la ce s-a întâmplat acum câteva luni în Nablus, în Huwara, în Jenin. Acolo nu a fost Hamas. Acolo au fost tineri palestinieni naționaliști care rezistau ocupației.
Toată ideea este despre cum reziști ocupației. Nu despre altceva. Iar asta pare a fi ceea ce lumea uită.
Și asta e ceea ce ne întristează când vorbim cu prietenii noștri din Europa, pentru că ei nu vor să înțeleagă sau nu îndrăznesc să înțeleagă sau le este teamă să înțeleagă că întreaga chestiune palestiniană nu are legătură nici cu Islamul, nici cu iudaismul, ci este o problemă legată de ocupație.
Nu uitați asta.
Este o problemă teritorială, un conflict pentru pământ, nu unul religios, spuneți. Dar ce spuneți, când spuneți că nu este despre Hamas, este că Hamas nu reprezintă Palestina, nu reprezintă cu totul poporul palestinian, care e mai mult decât Hamas?
Nicăieri în lume un partid nu reprezintă întreaga țara. Țările sunt diferite, complicate, deci sigur că Hamas nu reprezintă întreaga Palestina. Dar Hamas este parte din Palestina.
Totuși, Hamas este recunoscută ca fiind organizație teroristă de Uniunea Europeană și de SUA, nu ca partid politic și atacurile au fost în această cheie.
Statele Unite considerau Fatah, acum 30 – 40 de ani, o organizație teroristă. Au acceptat încet că este o mișcare naționalistă mai degrabă, a avea elemente religioase în interiorul unei mișcări naționale este parte din ce înseamnă aceste mișcări în întreaga lume.
Eu nu sunt religios, eu sunt cu totul secular și am luptat pentru secularism întreaga viață. Lupta mea este pentru un singur stat unde evreii, musulmanii, creștinii, arabii să poată trăi împreună, într-un stat secular. Ăsta e crezul meu în politică.
Dar nu putem merge până acolo încât să refuzăm orice mișcare de rezistență, dacă ea nu e acceptată de Uniunea Europeană și de Statele Unite. De fapt, Statele Unite și Europa nu au acceptat niciodată vreun fel de rezistență din partea noastră sau din partea altor popoare oprimate.
Care e soluția acum? Mă refer la oamenii din Gaza, care sunt într-o situație umanitară dramatică, între Hamas și Israel.
Este un dezastru uriaș, un dezastru umanitar uriaș. Dar eu nu sunt politician, să pot negocia o soluție. Soluția trebuie să fie negociată.
Nu știu care este soluția, dar știu că posibilitatea ei ține de un stat secular, care să oprească fundamentalismul religios, de ambele părți. Pentru că toată lumea vorbește despre Hamas ca despre o mișcare religioasă, islamistă, dar uită că Israelul este cea mai religioasă țară din lume.
Vă referiți la partea ultrareligioasă a societății.
Să spunem așa: lucrul de care avem nevoie este raționalitatea, să ne reinventăm pe noi și lumea, pentru a putea obține pacea, pentru că scopul tuturor, scopul ființelor umane acesta este, pacea.
Spuneți că soluția trebuie negociată. Sunt Benjamin Netanyahu și Mahmoud Abbas politicienii care să negocieze pacea? Sunt ei acești lideri?
Înainte de toate, Mahmoud Abbas nu este un lider care să negocieze sau să nu negocieze. Abbas este o figură marginală în viața Palestinei.
Pe de altă parte, domnul Netanyahu e ceva serios, este omul cu un proiect și proiectul lui este să continue epurarea etnică a palestinienilor, care a început în 1948.
Aceștia doi nu sunt cei care să negocieze o soluție. De aceea, mi-e și atât de teamă că acest război nu se va încheia. Că nu se va încheia niciodată. Ce trebuie să ne străduim noi să facem este să deschidem o poartă care să ducă la finalul acestui război.
Vă e teamă că va deveni un război regional? Vă așteptați la asta?
Nu mă aștept la nimic, eu am mereu un vis, cred, ca Martin Luther King, că trebuie să ai un vis și nimeni nu ne poate lua asta, pentru că atunci întreaga noastră umanitate ar fi distrusă.
Și atunci am fi ca aceia despre care vorbea ministrul Apărării din Israel, când a spus că dușmanii palestinieni sunt animale, și atunci am merge la război ca animalele, fără perspectiva unei soluții, a unei reconcilieri și tot așa mai departe.
De aceea, cred că trebuie tot timpul să luptăm să ne ținem în viață visele. Nu sunteți de acord?
Avem două mari probleme: ostaticii luați de Hamas din Israel și nu sunt doar cetățeni israelieni și civilii din Gaza. Există speranță pentru ei, pentru salvarea lor? Dacă nu politicienii, cine poate negocia pentru ei?
Sigur că au șanse. Trebuie să existe o negocieze rațională, dusă de o a treia parte, una neutră.
Tradițional, era Egiptul.
Trebuie făcut schimb de prizonieri, pentru că ostaticii nu sunt luați pentru distracție, ci pentru a fi dați la schimb.
În închisorile israeliene sunt 6.500 de prizonieri palestinieni. Sunt prizonieri de dinainte de începerea acestui război și se află în închisori israeliene.
În interviul de acum câțiva ani, în București, îmi spuneați că nicio țară arabă nu vrea să ajute cu adevărat Palestina. S-au schimbat lucrurile acum?
Nimeni nu vrea să ajute cu adevărat poporul palestinian, el este singur. Palestinienii au fost mereu singuri de-a lungul istoriei. Au fost folosiți de diferite regimuri arabe, dar niciodată nu au fost ajutați de acestea. Formularea pe care o folosesc mereu e că arabii iubesc Palestina și îi urăsc pe palestinieni.
Spuneți că visați la un singur stat, secular. Totuși, pe masă a fost mereu doar soluția celor două state. Poate fi ea reluată?
Soluția celor două state nu mai e de mult timp pe masă.
Israel a distrus soluția celor două state, așa că să discuți asta acum ar fi o pierdere de timp.
Deoarece ar însemna revenirea la granițele din 1967?
Ar însemna să distrugă toate coloniile din Cisiordania. Israel a mers foarte departe cu ocupația și cu poziționarea sa religioasă și e dificil să găsești acum o soluție care i-ar face să plece din Teritoriile Ocupate și să le redea palestinienilor.
Aveți vești din Gaza? Aveți prieteni acolo.
Da, sigur că am multe vești. Ultimul lucru pe care îl știu de acolo este despre moartea unei fetițe pe care o chema Beirut. Era născută în 2020, când a fost explozia în Beirut și, de aceea, părinții au numit-o așa. Acum, ea a fost ucisă. Aceasta este pentru mine o poveste foarte tristă.