Liderul PSD, Marcel Ciolacu, cere anularea alegerilor din Bucuresti, acuzând fraudarea acestora de către USR-PLUS şi solicită demisia ministrului de Interne, Marcel Vela.
Puțină recapitulare nu strică. Duminică seara, Marcel Ciolacu, Paul Stănescu și Vasile Dâncu, cu toată numărătoarea paralelă la purtător, sau tocmai de aia, au afișat fețe lungi și transfigurate la aflarea exit-poll-urilor. Arătau de parcă pierduseră la șeptică banii vacii.
Gabriela Firea nici nu a mai mers la sediul partidului, de parcă rușinea înfrângerii fusese mai puternică decât tupeul afișat o campanie întreagă. Tudorache sector unu a ieșit în schimb să susțină cu jumătate de voce, neconvingător, că el a câștigat cu 200 de voturi cursa cu Clotilde Armand.
A urmat evenimentul care a declanșat toată tevatura, telefonul la 112 prin care autoritățile au fost sesizate că un individ umbla brambura pe deasupra BEC sector unu cu 472 de procese verbale electorale la el.
După noaptea de nesomn de rigoare, a doua zi, PSD şi-a strâns rândurile şi s-a apucat să facă ce ştie mai bine: a pornit mașinăria de fumigene. Fiind acuzați de tentativă de fraudă electorală s-au trezit din pumni și au început să împrăștie un amalgam de neadevăruri şi ameninţări ca să întoarcă pe dos situația.
Cât timp minciuna înconjoară planeta, adevărul abia își trage ciubotele. Antena 3 a început să-și pună în mișcare propaganda vânzând un filmuleț alb ca fiind negru, Gabi Firea a preluat ștafeta de la Tudorache și a susținut ideea că alegerile au fost fraudate în tot Bucureștiul, încercând să amplifice tevatura de la sectorul Tudorache unu, și s-a ajuns la situația hilară în care cei ce sunt suspectați de furt electoral acuză că tot procesul a fost o fraudă imensă pe principiul că un scandal mai mare acoperă unul mai mic.
În toată tevatura asta nu a contat deloc adevărul, a contat doar nevoia ca propaganda să acopere ceva din rușinea înfrângerii. Astfel s-a ajuns la situația în care domnul Marcel, prins în logica asta nocivă care cere amplificare pentru a-și justifica existența, cere anularea alegerilor din tot Bucureșțiul, de parcă ar fi neclarități peste toată capitala. Ar fi ca şi cum ai spune că a luat foc Bucureştiul văzând fumul nociv care se ridică atunci când se arde ceva la Glina.
Ideea este simplă, PSD crede că poate impune în conștiința propriului electorat, pe baza perdelei de fum lansată tot de ei la sectorul unu, ideea că pierderea Bucureștilor nu este cauzată doar de proasta prestație a Gabrielei Firea și, mai important, de execrabila prestație a partidului sub cârmuirea penală a lui Dragnea. PSD a găsit un vinovat, acesta fiind USR, și vrea să facă lumea să creadă că scorul acestuia, care i-a făcut pe social-democrați să piardă Capitala, nu este unul real, ci este consecința unui furt masiv.
O denaturare a realității de tot hazul, nu putea USR fura atât de mult ca să câștige și primăria Bucureștilor și câteva primării de sector. Dar, cum PSD a fost partidul care a manipulat treizeci de ani procesul electoral în benficiul propriu, nu poate crede că voturile USR au fost pe bune, nu poate crede că acesta este trendul din societate. Nu poate accepta că în ciuda ciupelii în contra lor din secțiile de votare, USR chiar a obținut acest scor la București.
Trendul acesta produce frisoane conducerii PSD pentru că acesta poate fi începutul căderii partidului. De aici frustarea, de aici atacul acesta furibund care nu se va potoli, ci se va rostogoli în spațiul public până la alegerile parlamentare și încă vreme după.
Nu va conta ce se va întâmpla, așa cum nu a contat pentru social-democrați tot ce până acum autoritățile au demontat ca fiind fals în afacerea din sectorul unu. Gabriela Firea și ai săi vor acuza că au fost furați la alegeri, chiar dacă nu vor putea proba nimic. Scopul nu este aducerea în spațiul public de dovezi care să limpezească lucrurile, scopul este vorbăria care să amețească, scopul este confuzia, amestecarea lucrurilor, a albului cu negrul până la punctul în care va fi imposibilă discernerea adevărului de neadevăr. Discursul acesta nu are doar menirea de a justifica înfrângerea actuală, ci de a crea premiza justificării înfrângerii de la parlamentare.
În acest context, cererea lui Marcel Ciolacu privind demisia lui Marcel Vela nu este nimic altceva decât o încercare de a escalada lucrurile, cu intenția vădită de a transforma prestația slabă a MAI de la alegeri în ideea unei conjurații a PNL de fraudare a alegerilor. Iar asta ne arată cum va fi campania pentru parlamentare, cât de murdară și de aiuritoare, mai ales dacă guvernarea PNL va fi prelungită prin grija parlamentului până în martie viitor.
Duplicitatea PSD este evidentă: pe de o parte clamează reforma în partid, pe de altă parte folosește în lupta post-electorală metode de care Dragnea ar fi mândru. Ce nu pricep este de ce domnul Marcel Ciolacu nu pricepe că aiureala asta face rău pe termen lung partidului. De ce nu pricepe că zbaterea asta poate însemna pierderi de voturi la următoarele alegeri.
Nu că USR ar fi Făt-Frumos Nicușor Dan, ci pentru că Gabriela Firea insistă a o juca pe Baba Cloanța panarama. Iar mirajul că Marcel Ciolacu chiar ar fi zmeul zmeilor miroase de la o poștă a piesă de teatru de prost gust.
Strofocarea asta e o soluție perdantă pentru că galeria a fost învățată din fragedă pruncie și de la grădiniță că binele învinge răul. Iar galeria, din vreme în vreme, chiar își aduce aminte ce a învățat la grădiniță. Ca acum, de exemplu.
Autor: Mihai Oprișor, cititor SpotMedia.ro
Jocul de-a frauda și isteria colectivă
Cu frauda la lumină: Sacul cu voturi, un proces-verbal și Piedone la putere, după Colectiv