Istoricul american Timothy Snyder, specializat în istoria Europei Centrale și de Est, a Uniunii Sovietice și a Holocaustului, avertizează că orice negociere cu Rusia riscă să eșueze dacă ignoră realitățile din teren, suveranitatea Ucrainei și lecțiile istorice ale compromisurilor făcute în fața agresorilor.
Într-un articol de opinie pentru Kiev Post, în care pleacă de la planul de pace în Ucraina negociat în secret între SUA și Rusia și care a inflamat spiritele de ambele părți ale Atlanticului, Snyder formulează zece principii esențiale pentru un eventual acord de pace.
Profesorul subliniază că „pacea nu poate fi construită pe spatele victimelor” și că Ucraina trebuie sprijinită până când Rusia renunță la obiectivul de a-i distruge statalitatea.
Iată, așadar, cele zece principii de bază formulate de istoricul american:
1. În negocieri eficiente, concesiile nu se fac în avans
Nu știm încă ce se cedează (în numele ucrainenilor) în propunerea actuală, dar în trecut administrația Trump a lansat ideea unor concesii uriașe: că Ucraina nu ar trebui să adere la NATO; că rușii nu ar trebui judecați pentru crime de război; că Rusia nu ar trebui să plătească despăgubiri de război. Este contraproductiv și nedrept să faci concesii anticipat, în schimbul a nimic – cu atât mai mult în numele altor oameni.
2. Ucrainenii trebuie ascultați
Oficialii statului agresor rus sunt încântați că poziția lor stă la baza propunerii americane. Americanii ar trebui să-i asculte pe ucraineni. Rușii știu de ce au invadat Ucraina. Ei știu cum cred că pot domina Ucraina și cum îi pot distruge independența. Sunt puține semne că actuala administrație Trump a înțeles că acestea sunt obiectivele Rusiei sau că înțelege suficient de bine cum funcționează statele ucrainean și rus pentru a vedea pericolul. Dacă ucrainenilor nu li se permite să spună lucrurilor pe nume, nu doar ei – ci noi toți – vom avea de suferit.
3. Acordurile care exclud părțile relevante au șanse mici să reușească
După Primul Război Mondial, țările considerate agresori au fost practic excluse din partea semnificativă a negocierilor. Au existat și alte cauze ale celui de-Al Doilea Război Mondial, dar aceasta a fost una dintre ele. Situația de astăzi este mult mai dramatică: țara evident victimă – Ucraina – a fost exclusă.
4. Contează felul în care a început războiul
De la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, un principiu fundamental al ordinii internaționale este că agresiunea pentru schimbarea frontierelor de stat este ilegală. O înțelegere care recompensează Rusia slăbește ordinea internațională și face un viitor război mai probabil. O înțelegere care apără Ucraina produce efectul opus: întărește ordinea mondială și face un viitor război mai puțin probabil.
5. Războiul nuclear ar fi un rezultat catastrofal
Rezistând cu succes Rusiei, Ucraina reduce mult riscul unui război nuclear. Dar dacă Ucraina este percepută ca învinsă (de exemplu, prin forțarea unui acord nedrept), alte țări din Europa și Asia vor trage concluzia că trebuie să își construiască arme nucleare pentru a descuraja o viitoare invazie rusă (sau chineză). Acest lucru este deja intens discutat și bine cunoscut. Proliferarea nucleară va duce la o lume mult mai periculoasă și la o probabilitate matematic mai mare de război nuclear. Pentru a preveni acest lucru, Ucraina trebuie să fie percepută de restul lumii ca apărându-se cu succes. Aceasta este o condiție rezonabilă pentru orice propunere de pace.
6. Participanții trebuie să-și evalueze propriile vulnerabilități
Dorința președintelui Trump de a câștiga Premiul Nobel pentru Pace este, probabil, cea mai cunoscută vulnerabilitate emoțională din istoria relațiilor internaționale. Dar dacă această dorință duce la o încercare pripită și prost gândită de a încheia pacea, războiul nu va face decât să se agraveze. Rușii vor fi mai mult decât bucuroși să susțină o campanie de PR pentru ca Trump să primească premiul, chiar în timp ce escaladează războiul împotriva Ucrainei după o încercare nechibzuită de înțelegere.
7. Politica internă a țărilor contează
Democrațiile sunt diferite de tiranii și luptă din motive diferite. Rusia luptă pentru că Putin are idei personale despre locul său în istorie și altele asemenea. Ucraina luptă pentru că ucrainenii nu doresc să fie subjugați. Așadar, a convinge Ucraina să oprească războiul trebuie să implice poporul ucrainean, nu doar pe președintele Zelenski. Administrația americană pare să pornească de la premisa că războiul este un fel de dispută imobiliară între doi oameni. Dar ucrainenii nu luptă pentru Zelenski. Ei luptă pentru viețile lor și pentru ideea de viață decentă. Deși noi am putea uita, ei nu pot uita campaniile de crimă în masă, torturile și numeroasele răpiri de copii. „Garanțiile de securitate” nu sunt, așadar, o abstracție.
8. Sunt necesare mecanisme de aplicare
Rusia a încălcat fiecare acord pe care l-a semnat vreodată cu Ucraina. Asigurările de la Moscova că Rusia nu va ataca sunt mai mult decât lipsite de sens. Asigurările că vom ajuta cumva sunt, de asemenea, fără conținut – am oferit astfel de garanții în 1994, când Ucraina și-a cedat armele nucleare, și nu a ajutat la nimic. Mecanismele de aplicare înseamnă acțiuni declanșate automat de o nouă agresiune rusă. Iar asta este posibil doar în cadrul unor organizaţii. Ucrainenii au dreptate să dorească aderarea la NATO. Este o garanție de securitate reală. Rusia atacă țări care nu sunt membre NATO. Nu atacă țări membre NATO.
9. Pentru Ucraina, conceptul crucial este suveranitatea
La fel și pentru Rusia: obiectivul ei este ca acest război să ducă la o situație în care nu mai există un stat ucrainean suveran. Asta înseamnă că negociatorii trebuie să fie extrem de atenți pentru a evita orice intruziune rusă în politica internă ucraineană: de pildă, solicitări privind modificarea Constituției sau impunerea unor legi. Totodată, negociatorii trebuie să respecte elementele esențiale ale politicii externe ale unei țări: dreptul de a-și alege alianțele, dreptul de a decide dacă trupe străine se află pe teritoriul său, dreptul de a-și stabili propria politică de apărare și de politică externă. O înțelegere care nu respectă suveranitatea ucraineană în aceste moduri fundamentale nu va fi doar ilegală și nedreaptă: ea ar recompensa agresiunea rusă în cel mai profund mod, ar garanta repetarea ei și ar destabiliza regiunea și lumea.
10. Pacea este mai mult decât absența temporară a ostilităților
Pacea trebuie să însemne reconstrucția Ucrainei. Dacă reconstrucția nu se află în centrul unui acord de pace, pacea nu poate dura. Reconstrucția va presupune oportunități uriașe de afaceri pentru aliații Ucrainei – mult mai consistente și mai previzibile decât orice există în Rusia. Ucraina are nevoie de ajutor pe termen lung pentru organizațiile sale neguvernamentale, pentru regiuni și pentru guvernul central, precum și de aderarea la Uniunea Europeană. Acest lucru nu poate fi obținut dacă negociatorii se grăbesc. Și, bineînțeles, necesită participarea tuturor aliaților Ucrainei.
Acest război poate fi încheiat, dar logica de bază rămâne aceeași ca întotdeauna: ucrainenii trebuie sprijiniți astfel încât Rusia să nu mai aspire la distrugerea țării lor. Aceasta este fundația. Negocierile vor funcționa când acest obiectiv va fi atins, punctează în încheiere istoricul Timothy Snyder.
G.P.