Astăzi, vineri, expiră ultimatumul dat de premier ministrului de Interne pentru redactarea hotărârii de guvern pentru organizarea alegerilor cu două variante posibile 15 – 29 sept sau 29 sept – 13 oct, ambele respinse de liberali, deși inițial fuseseră acceptate.
Aparent, așadar, soarta coaliției stă în stiloul dlui Predoiu, ministru și vicepremier PNL, prins între premier și interesul partidului pe care îl reprezintă.
Cătălin Predoiu este însă un personaj politic atipic, în raport cu profilul obișnuit al ministrului cu carnet de partid.
Atipicul Predoiu
Pe de-o parte, cel mai longeviv dintre miniștrii României, în total perioadele de ministeriat nu sunt departe de 10 ani, are un real respect pentru regulile instituționale și disciplina din interiorul Guvernului.
Cred că pentru domnia sa va fi psihologic foarte dificil să înfrunte decizia și solicitarea expresă a unui premier, indiferent cum se numește, și să devină ce a fost Stelian Ion în raport cu premierul Cîțu. O comparație care nu mă îndoiesc că îl irită.
Sunt convinsă că ar prefera „să se împiedice” abil, cum a mai făcut în alte situații critice, mai ales în guvernarea Boc, adică, de exemplu, să inițieze HG, dar cu datele dorite de liberali, în noiembrie.
Însă știe bine că premierul are dreptul să facă orice modificări pe un proiect deja inițiat, fără să ceară aprobarea nimănui.
Deci singura soluție de a respecta decizia de partid este să nu dea curs la solicitarea premierului și să nu inițieze HG cerută de acesta.
Pe de altă parte, relația dlui Predoiu cu PNL nu e strălucită. Dacă era după partid, nu ar fi fost susținut nici măcar la Justiție, ce să mai vorbim de Interne, un minister cheie după care Lucian Bode și acum plânge în pernă.
Recent, în partid, spun surse politice, i-a fost reproșată absența din campania electorală și profilul politic extrem de șters. Că în dosarul Schengen a făcut tot ce se putea face în acest moment, inclusiv reparând inepțiile dlui Bode, nu contează foarte mult pentru baronii liberali.
Deci, din punct de vedere politic, dl Predoiu este acolo unde este exclusiv pentru că așa a dorit președintele Iohannis, fiind practic unul dintre cei mai importanți oameni din echipa prezidențială. De aceea și Marcel Ciolacu e conștient că un eventual decret de revocare a ministrului de Interne se va bloca la Cotroceni.
Prin urmare, este de așteptat ca dl Predoiu să procedeze exact cum va dori președintele Iohannis, care însă nu s-a pronunțat în privința datei alegerilor. A constatat doar că prezidențialele pot fi organizate în septembrie, octombrie sau noiembrie, nu decembrie și că poporul, nu partidele aleg președintele.
Dar nu face și PNL, mai ales generalul Ciucă, ce vrea președintele?
Până acum, așa a fost. Dar să nu uităm că până la euro-locale PNL voia alegeri în septembrie, iar generalul Ciucă pleda pentru această soluție și vestea începerea precampaniei în 15 iulie.
S-a sucit și dl Iohannis pentru că nu mai pleacă la NATO? Sau partidul o fi înțeles, în sfârșit, că dl Iohannis este la final de mandat, nu contează în plan extern, după cum s-au amăgit, nu va primi niciun top job, deci liberalii ar face bine să-și regândească strategiile conform intereselor lor, indiferent de interesul personal al dlui Iohannis, care peste numai câteva luni nu va mai însemna nimic?
Dacă este ceva cert referitor la președintele Iohannis, acel ceva este că niciodată, absolut niciodată nu a acționat decât interes personal, indiferent de interesul țării și al PNL, iar ultima aventură penibilă privind șefia NATO a fost o dovadă cât se poate de clară.
Ce mai poate dori președintele, ce mai poate obține pentru sine de la Marcel Ciolacu în schimbul hotărârii de guvern cu alegeri în septembrie, ce efect asupra planurilor sale are pierderea tuturor trenurilor pentru funcții externe de top, în ce măsură acuză lipsa sprijinului lui Ciolacu pentru acest rezultat, acolo se află probabil dezlegarea acestui moment politic.
Ciolacu, eroare sau calcul?
În mod normal, premierul Ciolacu, prudent politic din fire, nu s-ar fi avântat să îi dea ultimatum ministrului prezidențial de Interne, fără să aibă o minimă garanție că nu va rămâne cu ultimatumul în brațe. Știe că nu-l poate revoca pe dl Predoiu, știe că nu poate rupe coaliția fără costuri politice imense, interne și externe.
Sigur că alegeri în iarnă ar însemna să nu candideze, conform propriei declarații, deci să scape de belea, dar știe că un premier care înghite o sfidare de asemenea proporții de la un ministru și de la partenerii de guvernare își înjunghie singur autoritatea.
A plusat, atipic domniei sale, într-un moment de tip “cine clipește primul” sau pur și simplu a făcut o mare eroare de calcul care va avea consecințe politice cel puțin în ecuația de putere din PSD?