Informația că partidul Dianei Șoșoacă ar avea 4 procente și este la un pas de a intra atât în Parlamentul European, cât și în cel autohton, un pas pe care e foarte probabil să-l facă, iar AUR este practic pe locul al doilea cu ambiții de primul loc nu ar trebui să mire pe nimeni.
Diana Șoșoacă este un personaj abil, complet dezinhibat și fără scrupule, mult peste Vadim Tudor din ambele puncte de vedere, și care, la fel ca AUR, își înțelege perfect electoratul țintă.
Asta e cheia de fapt, înțelegerea electoratului țintă, la ce stimuli reacționează el, care sunt vectorii cu care ajunge la el și mesajele perfect adaptate celor trei repere.
Cui se adresează? Unui electorat exasperat de proasta guvernare. Oameni poate fără cine știe ce studii, fără cine știe ce sofisticării, care pur și simplu vor să o ducă mai bine și nu mai au nicio speranță să reușească.
Ce vor ei să audă? Identificarea unor vinovați și umilirea lor, călcarea lor în picioare. Furia lor cere violență verbală cât de mare. Răcnetele Dianei Șoșoacă și violențele puse la cale de AUR sunt ceea ce ei ar face dacă ar putea. Se simt, așadar, reprezentați.
Mulți, tot mai mulți, sunt în diaspora, unde au ajuns împinși de sărăcie și unde nu se simt integrați, unde fac muncile cele mai grele și unde își consumă frustrarea separării de copii și înfruntă mizeriile administrative ale statului român. Dacă tot au pierdut speranța soluțiilor, măcar urletul le-a rămas. Și îl urlă cu vocile lui Simion și Șoșoacă.
În egală măsură, sunt oameni care resping reflex orice versiune oficială. Chiar dacă li se spune că afară plouă și pot vedea asta pe geam, ei sunt convinși că e o minciună sau o făcătură: au făcut să plouă, că asta era interesul lor, de aia ne și spun că plouă. Tot ce ne spun e împotriva noastră și în interesul lor.
Șoșoacă și AUR valorifică din plin această neîncredere paroxistică în autoritate și mesajul ei. Că sunt sau nu agenți ai Rusiei, mă tem că interesează foarte puțin publicul lor țintă.
De ce, având în vedere rusofobia tradițională a poporului? În acest moment, ura față de propriile autorități e mai mare, la fel disperarea provocată de ceea ce ei sunt convinși că reprezintă efectele susținerii Ucrainei, pentru că așa au fost manipulați.
În prima perioadă a războiului a fost mai greu pe acest teren, ororile se succedau, spectacolul era în toi. Apoi, răul s-a banalizat, oamenii au obosit și au revenit la ale lor.
La fel și cu antieuropenismul. Diana Șoșoacă și AUR nu fac decât să valorifice manipularea care a pasat Bruxelles-ului efectele proastei guvernări. Lucrează cu materia primă oferită zilnic din plin și profită de faptul că actuala coaliție le validează discursul prin tușe suveraniste și strâmbături către UE.
Diana Șoșoacă și AUR mai știu că presa este extrem de decredibilizată. Lumea se uită la televiziunile de știri ca la divertisment, dar fără să pună mare bază în ce aude acolo. Pentru electoratul țintă al Dianei Șoșoacă și al AUR rețelele sociale au luat demult locul presei și sunt considerate cu mult mai credibile.
Live-urile lor ajung chiar și acolo unde televiziunile nu răzbat, la cei care nu se uită la TV sau nu au acces la TV, fiind, de exemplu, în diaspora. Iar pe partea de știri, acțiunile lor extreme și spectaculoase antisistem sunt greu de ignorat de televeziuni, pentru că aduc audiență. Lumea se uită la show, mulți aplaudă și devin simpatizanți.
Și, la fel de important, AUR și Diana Șoșoacă nu sunt leneși. Se pun mereu în centrul atenției, nu fac economie de energie și mijloace, se duc către electoratul lor, îl fac să se simtă băgat în seamă.
Caravanele AUR au ajuns în localități prin care niciodată nu a trecut vreun politician. Mă îndoiesc că au ajuns acolo și informațiile despre aspectele dubioase ale acestei acțiuni, pentru că presa care a relatat despre ele nu are o asemenea propagare. Dar și să fi ajuns, mai important pentru acei oameni a fost că cineva i-a ascultat și măcar a mimat un ajutor.
AEP va verifica banii publici primiți de AUR. Indiferent de rezultat, mă tem ca această anchetă să nu aibă, pe baza victimizării, efectul electoral al inculpărilor lui Trump.
Șoșoacă și AUR nu mizează pe soluții sofisticate, pe planuri complexe și viziune. Ei mizează pe furie, disperare, pe nevoia oamenilor de a se răcori și de a auzi pe cineva rostind vorbele lor. Cu cât ele cresc, cu atât umflă procentele suveraniștilor.
Că Șoșoacă și AUR sunt cu adevărat în război sau doar joacă o scenetă, asta contează mai puțin. Cu stilistici diferite au șanse să adune mai mult electorat decât împreună. Rămâne de văzut dacă până la alegeri nu se vor împăca.