Atunci când AUR a echivalat studierea istoriei Holocaustului, adică a condițiilor care au dus la una dintre abdicările majore de la umanitate, cu educația sexuală, numindu-le, la comun, ideologizare, posibilitatea repetării unei istorii rele i-a speriat pe mulți suficient încât să vadă că orice formă de extremism și de fanatism al identităților secundare poate duce la tragedii de proporții.
Astăzi, AUR, al cărui ideolog Sorin Lavric, un filosof îndoctrinat legionar, dincolo de alte smintiri intelectuale, și-a făcut un cult pentru iconizarea unor personalități care au fost parte din mișcarea criminală legionară, este lăsat să se pretindă a fi nu doar un partener bun al Israelului, ci un partid cu valori umaniste, morale.
Aici nu mai este vorba doar despre capcana în care este lăsat să cadă Israelul, pentru a servi unor interese politice de moment, ci despre compromiterea unui travaliu al memoriei care și așa a fost de multe ori deturnat în România: istoria antisemitismului românesc.
Or, tocmai aici, în compromiterea unei recuperări integrale a trecutului, așa cum a fost, cu crimele abominabile contra evreilor, rezidă germenii unui extremism latent, prost conștientizat, pe care politicieni ca George Simion nu-l vor numi antisemitism.
Este asta o îndreptare a istoriei, prin recunoașterea răului făcut? Poți rămâne un fanatic naționalist, poți vehicula conspirații în care celălalt, străinul, este anatemizat ca dușman și trece în același timp ca filosemit? Profesorul Liviu Rotman, în interviul acordat spotmedia.ro, o spune clar: extremismul implică și antisemitismul.
Cine este extremist este și antisemit și poți să nu vorbești de antisemitism ca obiectiv central, dar rămâne în continuare atunci când ataci alte minorități sau când ești antieuropean, antidemocratic.
Combaterea antisemitismului a fost întotdeauna produsul unei alianțe între guvernul israelian, organizațiile evreiești, dar și organizații membre, din state democratice. Acolo a fost combătut. Întotdeauna au fost combătute manifestări antisemite.
Liviu Rotman, director al Centrului de Studii Israeliene din cadrul SNSPA.
Cum a ajuns însă AUR să primească o astfel de platformă de legitimare și la ce-i folosește?
Dacă ne uităm la cum a fost făcut anunțul înfrățirii dintre guvernul condus de Benjamin Netanyahu și AUR, vedem din prima și sfidarea pe care AUR nici măcar nu o ascunde.
George Simion nu s-a adresat electoratului lui, unul eminamente captiv al mesajelor naționaliste și de diabolizare a celuilalt care nu face parte din acest electorat, ci strict mediului politic internațional.
Astfel, întâlnirea dintre ambasadorul Israelului la București și George Simion a fost comunicată de partid pe site, printr-un text în limba engleză – destinatarul mesajului nu este, așadar, cetățeanul român votant al AUR, el se poate refugia în continuare în conspirațiile care îl transformă, de pildă, pe Mircea Vulcănescu exclusiv în martir, când, de fapt, acesta a făcut parte din mașinăria de putere antisemită.
George Simion nu s-a adresat propriului electorat, nu l-a exclus din partid pe Sorin Lavric, nu s-a dezis de teze extremiste, nici măcar de fațadă.
În acest fel, a putut să braveze iarăși în fața electoratului și să arate că știe să-i joace pe străini și să obțină de la ei tot ce poate obține, fără a ceda un centimetru.
Câștigă ceva Benjamin Netanyahu și guvernul lui din ce în ce mai radicalizat? Mai degrabă se poziționează de astă-dată deschis de partea regimurilor iliberale, radicale, lângă Viktor Orban, căruia, de altfel, i-a scuzat acum ceva vreme campania antisemită dusă contra lui George Soros.
Decizia actualei administrații a SUA de a-l izola pe Netanyahu l-a făcut pe premierul israelian să vadă că are în față doar două opțiuni, dintre care una inaccesibilă: pe de o parte - demisia, asta însemnând nu doar pierderea puterii, ci și confruntarea cu Justiția, și pe de altă parte radicalizarea și asumarea unui regim în afara regulilor liberale.
O problemă la fel de mare e însă felul în care, înainte de un an cu alegeri cruciale, AUR primește o platformă care îl va ajuta să-i diabolizeze pe criticii tezelor extremiste, naționaliste și utile Rusiei.
Din păcate, ambasadorul Azar tocmai a validat o formă de amnistie pentru politicienii extremişti, xenofobi şi antisemiți. Condiția imaculării este semnarea unui comunicat în limba engleză, al cărui text, evident, este în conflict direct cu toate gesturile politice nedemocratice de până acum ale preşedintelui AUR.
Suntem în fața unei decizii regretabile a ambasadorului Azar, care pune sub semnul întrebării capacitatea domniei sale de a identifica, în mod obiectiv, riscurile escaladării, chiar încurajării manifestărilor radicale, xenofobe şi antisemite, nu numai din România, dar şi din alte părți ale lumii.
Remus Pricopie, rector SNSPA
Miercuri, în urma reacțiilor din România, ambasadorul Israelului la București a transmis o precizare, care, însă, mai degrabă confirmă capcana în care Guvernul Netanyahu trage Israelul:
"Întrevederea ambasadorului Reuven Azar cu liderul partidului AUR a avut loc nu pentru a submina, ci pentru a sprijini lupta împotriva antisemitismului. Considerăm că declarația acestui partid, care include cele patru elemente importante pentru noi, - anume asumarea responsabilității României față de Holocaustul petrecut în teritoriile aflate sub controlul României, condamnarea antisemitismului, exprimând toleranță zero față de acesta și adoptarea definiției IHRA a antisemitismului, interzicerea elogierii criminalilor de război, inclusiv a lui Ion Antonescu, precum și susținerea educației privind memoria Holocaustului în sistemul școlar - constituie o oportunitate de a promova înțelegerea între susținătorii partidului și poporul evreu.
Este o șansă pe care noi o acordăm pentru a începe un dialog constructiv, și nu o cartă albă", spune Reuven Azar.
Dar chiar și argumentele tehnice sunt contrazise de memorialul Holocaustului Yad Vashem, într-un document obținut de Jerusalem Post și care arată că nici măcar formal declarația AUR nu trece testul.
Mai mult, istoria României consemnează confiscările dramatice ale adevărului istoric și impunerea răului drept bine: de pildă, fățiș, regimul totalitar comunist condamna Mișcarea Legionară, preluându-i însă multe dintre teze, de unde butada "Căpitane, nu fi trist, Garda merge înainte, cu Partidul Comunist."
De ce, așadar, să primească AUR o șansă de a se prezenta victorios, și nu generațiile tinere ale României, al căror acces la memoria socială e tot mai îngreunat?
O reacție severă a venit din partea Institutului Elie Wiesel, care argumentează că "deschiderea unui dialog oficial între AUR și Israel nu face decât să aducă atingere memoriei victimelor Holocaustului!":
Domnule ambasador, am spus-o la Chișinău, la ambasada Rusiei din București, reluăm astăzi pentru dumneavoastră: Holocaustul nu este un subiect pentru tranzacții politice, iar asumarea istoriei și memoriei Holocaustului nu se fac dintr-o mișcare de condei. Partidul AUR are la activ mult prea multe și recente manifestări agresive de negaționism pentru ca o simplă declarație incompletă să îi confere credibilitate.
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”
Mecanismul mental al extremismului
Cercetătorul în neuroștiințe David Eagleman explică cu argumente științifice, cum este scanarea creierului, de ce e crucial să înveți despre răul din istorie. Când te pui în locul celui căruia i se face rău, ți se formează noi sisteme cognitive. Când vezi, vederea fiind și imaginația, că o persoană suferă, ți se activează propria matrice a durerii și asta produce schimbări în creier, care devin vizibile dacă ești într-un aparat de RMN.
Mai mult, să fii empatic înseamnă și să înțelegi că istoria a avut multe adevăruri false, iar asta te face dacă nu imun, măcar mai puțin dispus să cazi victimă a propagandei.
Un alt experiment arată cât de ușor poate omul care nu și-a educat mintea și care nu a primit informațiile despre atrocitățile din istorie să fie atras de partea răului.
Să ne imaginăm un om într-un scanograf, spune Eagleman, și căruia i se arată pe un ecran șase mâini identice, cu o excepție, fiecare are lipită o etichetă: creștin, evreu, ateu, musulman, hindus și scientolog. Pe rând, în fiecare mână este înfipt un ac. Creierul reacționează diferit dacă mâna e din acel grup (eticheta) cu care omul din scanograf se identifică. Un singur cuvânt, o etichetă și capacitatea de a te pune în locul celui care suferă, adică empatia, se transformă.
De aceea, temelia oricărei puteri politice malefice, de tipul nazismului, comunismului, sârbismului din epoca Miloșevici, conține mereu aceste două elemente:
- Endogrupul – naționalismul definit etnic, de pildă;
- Dezumanizarea exogrupului – cei care nu sunt din grupul tău devin obiecte. Chiar și asta a fost demonstrată științific: o cercetătoare olandeză, Lasana Harris, a urmărit schimbările care se produc în ceea ce numește rețeua socială a creierului (mai ales în cortexul prefrontal mediu, regiune care devine activă atunci când avem de-a face cu ființe umane și rămâne inactivă când vedem sau ne gândim la obiecte). Când oamenilor li se arătau fotografii cu oameni ai străzii, de exemplu, regiunea rămânea inactivă. Adică oamenii străzii nu erau percepuți ca ființe umane, fuseseră dezumanizați și de aici capacitatea de a trece pe lângă ei, fără a-i vedea sau empatiza cu ei.
Mecanismul este același și nu poți vehicula teze naționaliste, false martirii și, în pofida lor, să fii reabilitat ca acela care a condamnat Holocaustul, fără a fi înțeles nimic din premisele care au făcut posibilă marea tragedie nu doar a poporului evreu, ci a umanității.