Nu e foarte original domnul Simion, răposatul Vadim Tudor a făcut cam același lucru. Numai că atunci nu a avut un guvern israelian care să accepte aceste lucruri. Diferența e că, astăzi, prim-ministrul Netanyahu este izolat de liderii democratici, fără precedent fiind refuzul președintelui SUA de a-l primi la Casa Albă.
Profesorul Liviu Rotman, director al Centrului de Studii Israeliene din cadrul SNSPA, o spune clar, în interviul pentru Spotmedia.ro: nu poți condamna Holocaustul formal și rămâne extremist și antidemocratic, așa cum o face AUR, în restul poziționărilor politice.
Domnule profesor Liviu Rotman, ați văzut cu siguranță această reevaluare a partidului AUR de către n-aș spune Israel, ci de către regimul politic care este acum la putere în Israel, Guvernul Netanyahu. Cum vi se pare, în primul rând această reevaluare? Ce vrea să spună ea?
În primul rând, consider mai mult decât binevenită punctarea pe care ați făcut-o. Nu e vorba de Israel, nu e vorba de societatea israeliană, e vorba de actualul guvern israelian și de premierul său. Acum câteva luni, în noiembrie, când s-a instalat acest guvern, eu am denumit-o o catastrofă politică. Nu am crezut însă că această catastrofă e atât de complexă și că va îmbrățișa atâtea planuri cum, din păcate, s-a întâmplat. Inclusiv acest plan al relațiilor le-aș pune de la început împotriva naturii între guvernul israelian și un partid extremist. Aș completa cu partid extremist în general, pentru că nu e vorba numai de AUR, e vorba unor legături cu formații politice extremiste din alte țări, din Italia, de exemplu.
Deci sunt șocat de această evoluție și de această schimbare radicală a liniei politice a guvernului israelian, care indiferent de culoarea politică, indiferent de marile diferențe care au existat între diversele guverne, abordarea unor probleme importante, o problemă era comună, indiferent dacă era vorba de stânga sau de dreapta: combaterea extremismului, combaterea antisemitismului, indiferent sub ce formă, fie al unor guverne, fie al unor organizații, fie al unor alte structuri. Această schimbare totală este șocantă.
Spuneți-mi vă rog dacă putem face așa o diferență radicală între antisemitism și extremism, adică dacă condamni formal antisemitismul, înseamnă că poți fi scuzat pentru alte poziții extremiste?
Firește că nu. Cine este extremist este și antisemit și poți să nu vorbești de antisemitism ca obiectiv central, dar rămâne în continuare atunci când ataci alte minorități sau când ești antieuropean, anti-democratic. Combaterea antisemitismului a fost întotdeauna produsul unei alianțe între guvernul israelian, organizațiile evreiești, dar și organizații membre, din state democratice. Acolo a fost combătut. Întotdeauna au fost combătute manifestări antisemite. Această schimbare de discurs a lui liderului AUR, George Simion, nu o poate crede nici măcar un copil. În lume există o vorbă românească „lupul își schimbă blana, dar năravul ba”. Nici măcar nu și-a schimbat prea mult blana domnul Simion. Declarațiile acestea sunt pur și simplu de circumstanță, ale unui om care acum câteva luni declara că Holocaustul a fost un eveniment minor.
Holocaustul este tot ce este mai sfânt pentru poporul evreu, iar statul Israel este, să zicem, purtătorul de cuvânt al acestei culturi, al acestei tradiții. De aceea mi se pare șocantă această linie care a început de câteva luni, adică din noiembrie 2022. O delegație din Israel cu o serie de deputați, au foști deputați apropiați de șeful partidului, au participat la o conferință AUR și apoi au dat declarații pozitive în presa israeliană, declarații pe care le vedem și zilele acestea în singurul ziar apropiat de guvernul Netanyahu, care nu are prea mulți prieteni media, Israelul azi, îl consideră pe George Simion cel mai solid om politic din România.
Dar care este miza? Ce câștigă Netanyahu de aici și ce câștigă AUR? Eu eu mă îndoiesc că AUR, de pildă, câștigă foarte mult, pentru că nu știu dacă valorează atât de mult pentru electoratul AUR o condamnare formală a Holocaustului.
Am să vă amintesc că în jurul anului o 2000 și un pic, o altă cunoștință de-a noastră, nu pot să zic Dumnezeu să-l ierte, că Dumnezeu are destule de făcut, Corneliu Vadim Tudor, care iniția campanii antisemite, care atingeau un extremism tipic fascist, a avut deodată un puseu pro-evreiesc, pro-israelian și a inițiat ridicarea unui bust la Brașov pentru premierul Ițak Rabin, asasinat 1995. Numai că atunci guvernul israelian, inclusiv Ambasada Israelului de la București, nu a făcut niciun pact de a sta de vorbă cu acest nou prieten al poporului evreu care era Vadim Tudor, care s-a schimbat după aceea repede politic, a revenit la normal, la normalitatea lui. Deci nu e foarte original domnul Simion, răposatul Vadim Tudor a făcut cam același lucru. Numai că atunci nu a avut un guvern israelian care să accepte aceste lucruri.
De ce face asta Simion? Vrea să se arate ca un partid normal, în legături cu toată lumea. Se vede că va încerca legături și în Statele Unite. Nu văd actualul regim prezidențial din SUA să accepte, dar AUR va încerca peste tot relații ca care să se cosmetizeze. Plus că mai este acea credință antisemită spusă și nespusă, dar crescută de foarte multă lume, că evreii conduc lumea și de ce să nu se pună bine cu evreii, cu acești conducători ai lumii?
Dar ce câștigă Netanyahu din asta?
Netanyahu este un om acum respins de principalii aliați ai Israelului. În primul rând, de Statele Unite. Președintele Statelor Unite nu dorește să se întâlnească cu el. E un lucru fără precedent în istoria relațiilor americane-israeliene. Au fost crize, au fost diferențe de vederi importante, dar niciodată nu s-a întâmplat ca prim-ministrul Israelului să nu fie primit la Casa Albă, pentru că Biden a spus-o clar. Relațiile cu Israelul se bazează pe valorile comune și se pare că de aceste valori s-a îndepărtat în Israel premierul actual. Deci în aceste condiții, guvernul israelian caută noi piețe, a căutat în lumea arabă, la țări fără prea mare importanță și acum a fost o criză cu doamna ministru de Externe al Libiei. Contactele acestea nu sunt importante pentru Israel, pentru că dacă Israelul vrea contacte cu lumea arabă, trebuie să înceapă cu palestinienii.
Pe de altă parte, există ceva comun, acest microb al iliberalismului care este în aceste partide, sunt relații foarte bune între Israel și Ungaria lui Viktor Orban, și în AUR. E un lucru care, cum să vă spun, este șocant. Da, îl putem explica, nu înțelege, putem analiza. Este un lucru trist. Revin la prima formulă, în care dumneavoastră ați spus că nu este o problemă a Israelului. Vă dați seama că societatea israeliană nu se face horă în Tel Aviv și Haifa, pentru că va veni domnul Simion. Dimpotrivă. Este un lucru deranjant.
A existat întotdeauna o sensibilitate a Israelului la problematica antisemită. Unii au zis că e un amestec în treburile interne. Uite că acum guvernul israelian încearcă să nu vadă și nu numai cu România. A încheiat un acord cu Polonia, privind traseele celor care vizitează Auschwitz și celelalte obiective memoriale privind Holocaustul. Israelul, după o încercare de rezistență, a acceptat narativul de tip negaționist al guvernului polonez. De ce? Cred că există ceva comun în felul de a gândi al acestor lideri iliberali.
E pentru prima dată în ultimii ani când acești lideri liberali par a funcționa cumva împreună.
Da, e adevărat, funcționează împreună și aceasta este un pericol mare, care sper să nu se întâmple. Să nu fie o schimbare peste Ocean, cum a fost până acum câțiva ani. Adică o revenire a lui Trump sau un alt Trump, asta ar fi într-adevăr catastrofal. Deocamdată există o administrație care respinge aceste forme.
Există momente ale istoriei din diverse motive crize economice, crize morale, când apare la diverse societăți o înclinație spre lideri totalitari, spre lideri puternici, „bărbați”, e doar o expresie, că pot fi și femei, vezi doamna prim-ministru din Italia. A fost în perioada interbelică și există și astăzi această pandemie a iliberanismului.
Probabil că norocul României, constatat de mulți, e acela că România nu a avut încă un lider malefic de anvergură de tipul lui Viktor Orban, nu că n-ar avea tentația iliberală.
Da, tentațiile iliberale sunt mai în toate partidele în România. Dar într-adevăr, situația în România, hai să spunem, e mai bună decât în alte țări, indiferent că este simpatic un partid politic sau altul. Totuși, există o anumită stabilitate, deocamdată. Sondajele nu sunt prea fericite. Eu sper că societatea românească să fie atât de matură încât să reușească un anumit cordon sanitar în fața AUR și a altor forțe, că mai există și alte forțe la fel.