Cu evaziunea fiscală devenită vulnerabilitate națională și o gaură bugetară care coboară România aproape de pragul indezirabil pentru investiții, una dintre măsurile de austeritate aruncate în arena publică este reducerea, din pix și procente, a burselor școlare. Efectul poate fi însă de bumerang.
O salvare imediată a economiei, cu bani adunați de unde nu există potențial prea mare de blocaj și de tensiuni politice, așa cum există în cazul pensiilor speciale, nu garantează și o salvare pe termen mediu și lung sau neinstalarea unor efecte perfide. Așa cum arată acum lucrurile în educație, unde anomaliile au crescut în ultimele decenii, creând un sistem în care copilul este mai degrabă obiect, și nu subiect al educației.
Să luăm chestiunea burselor școlare, care reflectă în miniatură paradigma viciată a unei școli devenită mai degrabă furnizor de dosar social dezirabil.
- Nicușor Dan spune că sistemul nostru de burse e unic în Europa: E anormal să numești "de merit" ceea ce iau 30% dintre elevi (Video)
- Taxă pe gândire. Când bursa devine vis și cartea - lux
Bursele de merit, care au fost extinse în ultimul an cu cele de reziliență, conțin toate inechitățile de sistem: dacă în orașele mari și mai ales în școlile cu etichetă de elită, aceste burse sunt semnul unui statut privilegiat, ceea ce înseamnă că sunt clase întregi unde mediile generale sub 9,50 sunt excepții indezirabile, în urbanul mic și mai ales în rural, ele se transformă mai degrabă în burse de reziliență.
Mai mult, criteriile pentru burse sociale sunt destul de restrictive și nu reflectă posibilitățile reale ale unei familii de a-și menține copilul într-un sistem de educație cu costuri ascunse, așa cum arată rapoartele Organizației Salvați Copiii România.
Pentru copiii din categorii socio-vulnerabile, aceste burse înseamnă supraviețuire socială și corectarea unor inegalități de start și acces printr-o anomalie: faptul că bursa socială poate fi corelată cu bursa de merit/reziliență compensează, parțial, inechitatea punctelor de plecare.
Or, România are o rată a sărăciei și a riscului de excluziune socială care afectează aproape jumătate dintre copii, cu efecte pe termen lung, atât individuale, cât și societale și, după cum putem constata după ultimele scrutine, și politice.
A da acestor copii posibilitatea de a rezista în școală - adică de a avea rechizite, pantofi, materiale didactice, lucruri minimale și care nu le permit să acceadă la oferta educațională pentru copiii „favorizați”, care include și meditații, excursii, tabere și ale activități extra-școlare, printr-un sistem struțocămilesc de burse de merit/pentru excelență nu este însă o strategie coerentă de politici sociale integrate, ci mai degrabă o scurtătură. Un fel de cârpire de avarie, așa cum arată și acum strategie de reformă economică.
Sigur că sistemul acestor burse este parte din paradigma școlii ca dosar social dezirabil, în care cei cu statut economic au acces la meditații, poarta de intrare în licee bune, deci conservarea statului social cu care te naști.
Într-o școală în care notele sunt unicul obiectiv, ele fac dosarul și ele se cumpără informal, cel mai adesea prin meditații care înlocuiesc școala formală. Doar că în toată această construcție, sunt lăsate câteva portițe prin care se poate strecura un sprijin pentru copiii defavorizați – bursele de reziliență, accesibile în urbanul mic, rural și școlile ne-vedete, unde mediile de peste 9 sunt mai degrabă excepții.
Întrebarea pertinentă e dacă menții un sistem eronat doar pentru că prin el sunt soluționate, parțial, și niște anomalii. Sau dacă te așezi la masă, dar nu la cea de conferințe de presă, și faci o analiză serioasă de impact, eventual te duci în școli, în comunități, te consulți cu organizațiile neguvernamentale care au programe de educație remedială și care pot să te ajute să înțelegi situația reală, nu procentele de birou.
A proceda însă cum a procedat ministrul Educației și, solidar cu el, Guvernul condus de premierul Bolojan, este cel mai toxic, pentru că arunci pe piață tăieri, procente și stigmate, fără a exista strategia reală, asumată, anunțată solidar de Guvern.
Acest tip de comportament politic este cel care îi asmute pe unii contra alții, care pune în circulație anxietatea socială și urgența falsă de a-ți apăra propriile drepturi și privilegii, care, iată, nu pot coexista cu ale altora, pentru că nu avem atâția bani în visterie.
Anomaliile trebuie corectate, dar fără a sacrifica șansa copiilor vulnerabili de a putea ajunge la școală, pentru că este cel mai simplu să sacrifici vulnerabilii a căror voce este redusă la tăcere oricum de sărăcie.