Analfabetismul funcțional se apropie de 50%, iar ministrul-psiholog al Educaţiei a decis că bursele sunt prea scumpe.
Nu sunt prea scumpe pensiile speciale. De ele nu te poţi atinge că… CCR.
Nu sunt prea scumpe subvențiile de zeci de milioane de euro pentru partide. Aici sunt banii de propagandă, cum să-i tai?
Nu sunt prea scumpe salariile uriașe din autorităţile şi companiile de stat (unele falimentare), unde se premiază incompetența și pilele.
Acum câteva luni acelaşi ministru spunea pe bună dreptate că analfabetismul funcțional e chestiune de securitate naţională. Au trecut alegerile, ne-a lovit brusc conştiinţa bugetului şi deodată nu mai e nicio problemă. Ba chiar se mai poate tăia niţel din banii pentru şcoală.
Aşa că acum ministrul David le spune cinic elevilor şi studenților să accepte mai puțini bani pentru burse. De ce? Pentru că, „în situații de criză, lucrurile sunt complicate. Și să vrei, n-ai de unde”.
Şi asta în condițiile în care România oricum cheltuie printre cei mai puțini bani din UE pe educație, raportat la PIB. Ne aflăm la același nivel cu Tanzania, după state precum Zambia, Anguilla, Palau, Benin și Panama.
Asta e România domnului rector-psihoterapeut în care se cultivă ignoranța și se penalizează inteligența.
Ce viitor poate construi un stat care își umilește elevii şi studenţii care încă învaţă, în ciuda trendului general care pune accent doar pe influensăreală şi TikTok?
Şi atunci să nu ne mai mirăm la alegerile viitoare că AUR ia partea leului. Ei sau oricare altă scorneală extremistă susţinută de "prietenii" noştri din Marele Est.
În aceeaşi idee avertizează şi Radu Vancu despre majorarea TVA la cărți, care va lovi tot în educaţie (e vorba inclusiv de manuale şcolare) și în cultură.
În lipsa educației și a lecturii, terenul devine fertil pentru radicalism, ură, ignoranță și manipulare. Nu e o teorie, e ceea ce ne arată istoria recentă a Europei.
Nu studenții trebuie să plătească pentru criza bugetară.
Nu profesorii trebuie să suporte ţopăiala fiscală continuă.
Nu elevii și părinții lor sunt de vină pentru dezechilibrele create de zeci de ani de politici iresponsabile.
Degeaba avem preşedinte cu doctorat la Sorbona şi nu-i mai căutăm diploma lui Ciolacu de Bac, dacă tot Educaţia e prima de la care se taie.
Încă aştept Guvernul care înţelege că Educația și Cultura nu sunt un moft, nu sunt cheltuieli, sunt investiții strategice. Şi le tratează ca atare.
Reducerea burselor și scumpirea cărților sunt mai mult decât măsuri bugetare: sunt semnale că statul și-a abandonat misiunea. Iar în acest vid extremismul, prostia și disprețul față de adevăr vor umple rapid spațiul.
România e țara în care educația moare cu zile și e ucisă de cei care ar trebui s-o salveze.