După trecerea primului val de emoție personalizată, cazul Danileț trebuie analizat dincolo de implicațiile punctuale, oricât de puternice ar fi ele, ca simptom al problemelor de fond care au generat această fractură între decizia disciplinară a CSM, de excludere din magistratură, percepția publică vehement contrară și îngrijorările accentuate ale partenerilor externi.
Speța punctuală va fi clarificată de ÎCCJ, acolo unde un alt lider de asociație de magistrați, Bogdan Pîrlog, numai ce a fost “achitat” tot într-o acțiune disciplinară a Inspecției Judiciare.
Existența căii de atac interne, pe care Laura Codruța Kovesi nu a avut-o, diferențiază esențial cazul Danileț de cazul LCK.
Care sunt problemele de fond?
1.Primul aspect care ar trebui analizat este articolul de lege invocat pentru sancționarea judecătorului Danileț – art 99, litera a din Legea 303/2004 așa cum a fost modificat în 2012: “constituie abatere disciplinară manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu”.
Până acum, textul nu a fost contestat, nicio asociație de magistrați nu a cerut, cel puțin nu recent, modificarea lui, și a rămas în aceeași formă în art 272 din forma modificată a Legii 303 promovată în martie acesta.
Este însă această formă suficient de clară pentru a evita interpretările abuzive sau cel puțin controversate? Cazul de față dovedește că nu.
Recent CCR a declarat neconstituțional un articol asemănător referitor la buna reputație necesară candidaților admiși în Institutul Național al Magistraturii, tocmai pentru că nu e suficient de clar: „textul criticat încalcă exigenţele constituţionale referitoare la previzibilitatea legii şi securitatea juridică, întrucât nu reuşeşte să normeze criteriile şi eventual cazurile în care persoana nu beneficiază de o bună reputaţie pentru a accede la funcţia de judecător/ procuror”.
Cum tot urmează modificarea Legilor Justiției, ar fi de dorit o clarificare, în privința criteriilor de evaluare a comportamentului.
Este esențial de clarificat ce îi este permis și ce nu unui magistrat în viața privată. În mod evident, el are limitări extraprofesionale, pentru care este compensat cu salariul și pensia extrem de consistentă. Dar neclaritatea normei permit arbitrariul și, chiar dacă e corect aplicată, generează neîncredere.
2.CSM a devenit un organism cu apucăturile CCR. Puterea este incomparabil mai mică, având în vedere că deciziile sale sunt supuse căilor de atac în instanțe. Dar este un organism care nu răspunde în niciun fel în fața societății, deși deciziile sale au un foarte mare impact asupra ei, după cum vedem și în acest caz.
În cadrul CSM, 14 membri, 9 judecători și 5 procurori, adică marea majoritate, sunt aleși în mod direct de adunările generale ale magistraților, pe niveluri de jurisdicție.
Ei nu răspund în niciun fel în fața societății și au devenit, mai ales în ultimii ani, un autentic stat în stat. În CSM se face politică de toate felurile, nu doar partinică, mai abitir ca în Parlament. Sunt grupuri de putere care se înfruntă și se aliază.
Am fost printre primii jurnaliști care au făcut harta intereselor și a puterii din actualul CSM, în frunte cu eminența cenușie, la fel de puternică și acum, Lia Savonea. O puteți citi aici, e la fel de actuală.
Foarte inteligentă și abilă, tobă de carte, dna Savonea a fost și este șefa de facto a Secției de judecători, indiferent cine a ocupat de jure locul. Este singura care a avut și are puterea reală în CSM. Cum a ajuns să o dețină am scris deja în textul indicat.
În aceeași ședință de luni a CSM au mai fost sancționați cu suspendare/retrogradare/salarial 5 judecători de la Curtea de Apel Constanța, în frunte cu unul dintre cei mai valoroși și curajoși magistrați români, Ciprian Coadă.
Sunt judecători care au pronunțat condamnări grele contra mafiei locale și chiar naționale. Au fost executați pentru că sunt în conflict cu omul dnei Savonea la Constanța, președintele actual și cu siguranță viitor al Curții de Apel, dl Marius Epure, celebru și domnia sa pentru soluții, dar nu curajoase, ci controversate.
De exemplu achitarea lui Radu Mazăre, după ce dl judecător și-a construit o casă pe un teren care apare într-un dosar care i-a adus aceluiași Radu Mazăre o condamnare de 9 ani, pronunțată de ÎCCJ. Dl Epure a fost anchetat de Inspecția Judiciară în acest caz, fară rezultat desigur.
Dna Savonea și grupul domniei sale promovează judecători după bunul plac, mai ales la ÎCCJ, numește după bunul plac în funcții de conducere, sancționează, oferă imunitate de facto. Așa se face că există magistrați neatinși în pofida unor postări absolut politice, insultătoare la adresa unor minorități sau pentru abateri clare și grave în exercițiul profesiei.
În aceste condiții, scandalul actual este în dezavantajul dlui Danileț, pentru că dna Savonea va avea tot interesul ca ÎCCJ să confirme excluderea. Si-ar putea folosi dna Savonea influența asupra președintei ÎCCJ și a judecătorilor numiți practic de dna Savonea pentru a obține această decizie, știind că pentru partenerii din state de drept consolidate hotărârile unei înalte curți sunt tabu?
Și nu mă îndoiesc că dna Savonea își pregătește deja succesorul în viitorul CSM, care să preia rețeaua și practicile, poate chiar dna Gîrbovan, care, cu ani în urmă, a fost unul dintre protagoniștii unor poze mai problematice decât filmele caraghioase ale dlui Danileț.
Reforma CSM este esențială, dacă vrem să vorbim despre justiție independentă în România. Modul de alegere, atribuțiile trebuie regândite pentru a sparge acest pol de putere arbitrară.
Unii dintre cei care acuză abuzul CSM vor să sporească atribuțiile CSM la numirea procurorilor șefi. Pentru că Secția de procurori ar fi bună, numai cea de judecători ar fi rea. Nu e însă nicio garanție că nu va deveni și ea rea, pe măsură ce importanța atribuțiilor îi va crește. Personalizarea e periculoasa și oamenii de schimbă.
Cea mai reformistă perioadă a CSM a fost sub conducerea, directă sau indirectă, a dnei Hăineală. La vremea aceea, Lucian Netejoru era omul său de încredere și IJ era o instituție care funcționa bine. Ce au ajuns amândoi se știe.
Un moment esențial pentru puterea dnei Savonea a fost numirea dnei Corbu în fruntea ÎCCJ. Ceea ce Secția de judecători a făcut discreționar, semnătura președintelui fiind pur ceremonială, fără drept de a se opune, după ce a pierdut această atribuție. E bine? Asta vrem și pentru procurorii șefi?
3.Cum arată, de fapt, în mod real, corpul magistraților din România? Acest CSM, cum spuneam, a fost ales de magistrați. Este rezultatul opțiunilor lor. Care a fost argumentul electoral forte al candidaților? Salariile. Asta a votat majoritatea.
Dacă s-a schimbat ceva sau nu vom vedea anul viitor, când va fi ales un nou CSM pentru viitorii 6 ani.
Un lucru e cert, corpul magistraților care a votat acest CSM și îl va vota pe viitorul a dezamăgit grav societatea. Vedeți pe cineva în stradă? În afară de enervarea unor bule pe Facebook, subiectul Justiției nu mai interesează, pentru că oamenii nu mai cred în el. Oare de ce?
Nu mulgerea electorală a emoției scandalului, nici personalizarea, nici vorbăria goală și inflamată reprezintă soluțiile, mai ales din punct de vedere politic. Ci evaluarea cauzelor profunde ale acestor enervări punctuale și avansarea unor soluții care să reziste indiferent de persoane.