Laura Codruța Kovesi, speranță prezidențială refuzată pentru unii și spaimă prezidențială de nerelaxat pentru alții, a pus degetul pe marea problemă electorală a acestui an. Și aceasta nu este în primul rând extremismul.
„Discuția referitoare la alegeri trebuie să fie despre candidați reali, pentru că dacă facem alegerile despre fantome, nu cred că este sănătos pentru democrație. Oamenii vor un candidat real, nu fantome. Iar dacă în continuare se măsoară fantomele, nu este ceva serios”, a declarat dna Kovesi, într-un interviu acordat în exclusivitate SpotMedia.ro.
Principala problemă este lipsa unor candidați viabili, care să fi intrat ca atare în conștiința publică și dintre care electoratul să aibă timp să decidă ce va alege.
Suntem în martie și nu știm mulți dintre candidații pentru primării la alegerile locale din iunie. Alegerile prezidențiale au fost devansate în septembrie, dar cu excepția unor personaje exotice de tip Florin Călinescu nu avem nicio candidatură ferm anunțată pentru cea mai înaltă demnitate în stat.
Să comparăm cu SUA, unde sistemul alegerilor primare face ca toți posibilii candidați, din care în final vor rămâne doar doi între care se va da bătălia cea mare, să fie cunoscuți de la începutul anului electoral, de-a lungul căruia să fie auziți, disecați, să aibă timp să greșească, să convingă.
Este unul dintre lucrurile de care se tem candidații români. Și dacă se tem înseamnă că toți sunt plini de schelete în dulap, pe care o expunere lungă le va scoate la iveală?
ASTĂZI PE SPOT:
Dar nu e numai asta. Nivelul politic a ajuns atât de jos, lamentabil de jos, încât niciun lider nu are în mod real anvergura prezidențială sau măcar pentru a susține în mod decent o campanie prezidențială solidă.
Și atunci nu știu cum să mai scornească strategii, șmecherii, comasări de date, de liste, alianțe de neputințe ca să reușească cu chiu cu vai să-l împingă pe vreunul peste gardul palatului Cotroceni.
Marcel Ciolacu nu are niciun chef să candideze, pentru că nici măcar o candidatură unică din partea întregii coaliții nu îi garantează succesul. I-ar ceda cu drag culoarul morții lui Nicolae Ciucă, dar îl împinge partidul și din tradiție și, în bună măsură, ca să vacanteze locul din fruntea PSD.
Nicolae Ciucă iubește politica precum pisica apa, dar, ca orice soldat disciplinat, își duce misiunea la capăt, oricare ar fi ea și chiar dacă e sinucigașă.
George Simion și Diana Șoșoacă sunt caricaturali, de un ridicol involuntar, pe alocuri savuros.
Cătălin Drulă mestecă lozinci adesea reciclate și nu mai are nimic din consistența de pe vremea când era ministru al Transporturilor.
Pentru Primăria Capitalei, dificultatea de a alege un contracandidat al actualului primar general nu vine din numărul mare de opțiuni viabile, ci pentru că alegerea este între soluții proaste.
Ori candidați care stârnesc emoții negative imense, precum dna Firea și dl Piedone, ori persoane cu notorietate și susținere mică, pigmei politici pentru care trebuie inventate tot felul de proptele. În toți anii aceștia în care l-au tot contestat pe Nicușor Dan, marile partide nu au fost capabile să ridice nimic viabil.
Sigur că toate acestea nu pot genera decât o imensă neîncredere și chiar silă. Oamenii au toate motivele să considere că nu se pregătește decât o minciună, o șmecherie, o păcăleaăa, ceea ce enervează. Dar cum nici măcar cine să capteze enervarea nu mai există, pentru cei care nu pot pica în plasa unor escroci politici precum populiștii, efectul cel mai probabil va fi un absenteism masiv.
Nu există democrație reală, nu există alegeri relevante fără oameni politici și candidați relevanți care să aibă curajul să se expună deplin analizei publice nemiloase, care să aibă și un dram de charismă, și un dram măcar de viziune.
Iar ei nu pot fi decât produsul unei vieți politice vii, cu standarde, cu reală competiție, nu doar manevre și sforării, nepotisme și clientelisme, așa cum am avut cât de cât până în urmă cu 10 ani.