Te văd. Te aud. Contezi. Cum creăm o rețea de conexiuni autentice

george.chiriacescu

Psihoterapeut Adlerian

Lucrează în practica privată în București, oferind psihoterapie și consiliere adolescenților și adulților, pe teme ce țin de spectrul clinic (depresii, stări anxioase, atacuri de panică, OCD), dar și pentru evenimente curente de viață (doliu, divorț, pierderea locului de muncă, apariția unui nou membru în familie).
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum

În lumea de astăzi, cu rețele sociale, informații instantanee și o conectare aparent nelimitată, empatia a devenit un termen la modă. Îl auzim la televizor, îl citim în postări, îl vedem menționat în discursuri motivaționale. Dar, dincolo de popularitatea conceptului, ce înseamnă cu adevărat empatia? Și, mai ales, cum se manifestă ea în viața noastră de zi cu zi, în relațiile cu cei din jur?

Alfred Adler, părintele psihologiei individuale, spunea: „Să vezi cu ochii celuilalt, să auzi cu urechile lui, să simți cu inima lui”. Aceasta este esența empatiei! Nu este doar o emoție trecătoare, ci o capacitate profundă de conectare la lumea interioară a celor din jur.

Empatia – puntea către conectare autentică

Empatia este liantul care ne apropie unii de ceilalți. Când ascultăm pe cineva cu adevărat, fără să îl judecăm sau să pregătim în minte un răspuns rapid, transmitem un mesaj puternic: „Te văd. Te aud. Contezi.”

Imaginează-ți o mamă care își ascultă copilul povestind despre prima zi de școală. În loc să ofere sfaturi sau să minimalizeze emoțiile copilului („Lasă, nu e mare lucru”), ea stă lângă el, îl privește, îl ascultă și îl întreabă: „Cum te-ai simțit acolo?” Acea clipă simplă creează o punte de încredere. Copilul se simte înțeles, iar relația se consolidează.

În același mod, empatia consolidează relațiile dintre parteneri, între colegii de muncă sau chiar între necunoscuți. Ea creează o rețea de conexiuni autentice care ne ajută să ne simțim parte dintr-un întreg. Din perspectiva adleriană, acest sentiment al apartenenței – Gemeinschaftsgefühl –  spirit comunitar - este esențial pentru sănătatea psihică și pentru dezvoltarea armonioasă a individului.

Rețeaua empatică – baza sentimentului de apartenență

Când practicăm empatia, nu doar noi ne conectăm la cei din jur, ci și ceilalți încep să se conecteze la noi. Este un proces reciproc, ca un dans în care fiecare pas este un răspuns la pasul celuilalt.

De exemplu, într-un colectiv de muncă în care oamenii își ascultă colegii și validează experiențele lor, se creează o atmosferă de siguranță și sprijin. O echipă unită nu se formează doar din competență profesională, ci din capacitatea fiecărui membru de a-l vedea pe celălalt dincolo de rolul său profesional.

Acest tip de conexiune nu este doar emoțională, ci are și un efect direct asupra sentimentului de apartenență. Ne simțim parte dintr-o rețea invizibilă de înțelegere și sprijin, ceea ce aduce un plus de stabilitate emoțională și chiar de motivație în viața de zi cu zi.

Dark empath – când empatia devine o armă

Deși empatia este o resursă valoroasă, există și forme „întunecate” ale acesteia. Conceptul de „dark empath” descrie o persoană care poate înțelege foarte bine emoțiile celorlalți, dar folosește această abilitate nu pentru conectare, ci pentru manipulare.

De exemplu, într-o relație toxică, un partener poate ști exact ce butoane emoționale să apese pentru a provoca vinovăție, teamă sau dependență. La serviciu, un coleg poate părea extrem de empatic, doar pentru a obține informații pe care să le folosească ulterior împotriva altora.

Cum te poți proteja?

  • Fii atent la consistența comportamentului. Dacă cineva pare că te ascultă, dar acțiunile lui contrazic această atitudine, e un semnal de alarmă.
  • Setează limite clare și nu te teme să le comunici. Empatia sănătoasă respectă granițele celuilalt.
  • Ascultă-ți intuiția. Dacă simți că ești manipulat sau controlat, poate e un semn că empatia de fațadă ascunde alte intenții.

Empatia se poate antrena

Mulți cred că empatia este un talent nativ, dar studiile arată că este o abilitate care se poate exersa și dezvolta. Cu cât începem mai devreme să o cultivăm, cu atât devine mai naturală și mai puternică.

Cum putem antrena empatia:

  • Ascultare activă: Când cineva îți vorbește, concentrează-te pe mesaj, nu pe ce vrei să spui tu.
  • Lectură și artă: Citirea unor cărți de literatură sau vizionarea unor filme care explorează emoțiile umane ne ajută să ne imaginăm lumea din alte perspective.
  • Voluntariat: Contactul cu oameni din medii diferite deschide uși către înțelegerea diversității umane.
  • Conversații cu copiii: Îi ajută pe cei mici să înțeleagă emoțiile proprii și pe cele ale altora, punând bazele unei empatii autentice.

Un exemplu simplu: atunci când un copil vede un coleg căzut în parc și se oprește să îl ajute sau să îl întrebe dacă e bine, acesta este deja un exercițiu de empatie în formare.

Empatia și limitele sănătoase

Empatia nu înseamnă să te dizolvi în emoțiile celorlalți. Este important să înțelegi că poți fi aproape de cineva fără să preiei în totalitate stările sale.

În cabinet, am întâlnit persoane care, din dorința de a fi sprijin, au ajuns epuizate emoțional. Se implicau excesiv în problemele celor din jur, pierzându-și propriul echilibru.

Aici intervin limitele sănătoase:

  • Poți să asculți și să oferi sprijin, dar să spui „nu” atunci când simți că te încarci prea mult.
  • Poți să fii prezent pentru cineva, dar să recunoști că nu e responsabilitatea ta să rezolvi problemele acelei persoane.
  • Poți să arăți compasiune fără să-ți pierzi propria identitate.

Empatia sănătoasă este ca o mână întinsă – oferi sprijin, dar păstrezi echilibrul pentru a putea fi prezent și pentru tine, și pentru ceilalți.

Empatia în viața de zi cu zi

Exemplele cele mai simple sunt, de multe ori, și cele mai puternice.

  • În trafic, atunci când lași pe cineva să intre în fața ta și îi zâmbești.
  • La birou, când observi că un coleg e mai tăcut și întrebi sincer dacă e bine.
  • În familie, când îți lași telefonul deoparte și asculți cu atenție povestea copilului sau a partenerului.

Aceste gesturi mărunte construiesc, zi de zi, o cultură a empatiei. Și, cum spunea Adler, această cultură este fundamentul relațiilor sănătoase și al sentimentului că nu suntem singuri în lume.

Concluzie

Empatia nu este doar un concept frumos, ci un instrument practic prin care putem construi relații autentice și sănătoase. Ea ne conectează la ceilalți, dar și pe ceilalți la noi, formând o rețea invizibilă de sprijin și înțelegere.

Însă empatia nu trebuie confundată cu sacrificiul de sine. Atunci când este dublată de limite clare și sănătoase, empatia devine o resursă infinită – pentru noi și pentru comunitatea din care facem parte.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇