Puțin probabil ca Vladimir Putin să ia în calcul în mod real o soluție de compromis pentru Ucraina, adică o retragere în condițiile neutralității Ucrainei, în pofida semnalelor împinse pe surse și a unei aparente relaxări a tonului în negocieri.
De ce? Explică analistul Armand Goșu:
„În vara anului 2014, înainte să întindă capcana de la Ilovaisk, Putin a susținut că vrea să negocieze. În ianuarie 2015, înainte de victoria de la Debaltzevo…. s-a vorbit despre negocieri ruso-ucrainene. Acum Putin vrea să câștige timp… pentru a aduce noi trupe, tehnică de luptă și a lovi.
Putin vrea o victorie pentru a-și crea un avantaj în negocierile care vor urma. Sper că Ucraina a învățat ceva în cei 8 ani de războaie cu Rusia. Entuziasmul unor consilieri prezidențiali de la Kiev, care cred că Rusia este învinsă, mă îngrijorează.”
Într-o cheie rațională, da, Vladimir Putin ar avea toate motivele să accepte rapid o înțelegere pe care să încerce să o împacheteze cât mai glorios cu putință în raport cu propria propagandă și cu care să iasă din capcană.
Economia rusă este distrusă, Bloomberg anticipează că Rusia va intra curând în incapacitate de plată. Atrocitatea măcelului împotriva civililor și nimicirea obiectivelor civile l-au lăsat pe Putin complet singur.
Nici măcar pe China pare a nu putea să conteze și, chiar dacă ar face-o, sprijinul Chinei nu poate avea decât un preț imens, a explicat plastic pentru SpotMedia.ro fostul ministru de externe Teodor Baconschi:
„Perspectiva care li se deschide e să devină, în câteva decenii, un stat complet vasalizat de China, care este puternică, sofisticată, răbdătoare, mult mai puțin impulsivă și are nevoie atât de hidrocarburi sau metale rare, cât și de un spațiu investițional pan-asiatic.”
Tot ce le poate oferi Putin rușilor este propaganda naționalistă. Dar după cum spune sociologul Barbu Mateescu „propaganda nu poate învinge foamea”.
Ce viitor îl poate aștepta pe Putin, chiar dacă până la urmă va reuși să distrugă Ucraina până la ultima cărămidă? Ce viitor va fi pentru Rusia? Cum va gestiona imensul teritoriu ocupat care va rămâne ostil?
Numai că Vladimir Putin nu funcționează într-o logică general acceptabilă.
Pe de-o parte, în demența lui autocrată nu există loc pentru opoziție. Cine i se opune este nimicit cu orice preț. După toate aparențele, pentru Putin Ucraina nu este doar un obiectiv militar, politic, teritorial.
Ucraina a devenit pentru Putin o problemă personală, viscerală. Violența atacurilor asupra civililor, spitalelor, adăposturilor, muniția trasă doar pentru a distruge arată ură.
O ură fără margini față de tara și oamenii care i-au opus rezistență, care nu i-au recunoscut din prima clipa, eventual cu recunoștință, autoritatea.
În mod evident, Putin nu mai vrea doar să cucerească Ucraina, vrea să o șteargă de pe suprafața pământului indiferent de costul pe care îl plătește pentru asta.
Orice clădire care va rămâne în picioare în Ucraina, orice ucrainean rămas viu care nu va purta o traumă nevindecabilă va fi pentru Putin o inacceptabilă înfrângere.
Ca să nu mai vorbim despre ipoteza supraviețuirii politice a lui Zelenski, omul care i-a provocat o umilire imensă și complet neașteptată, creând un autentic model de lider, inclusiv pentru occidentali.
Pe de altă parte, Putin mai știe ceva. Poporul îl susține într-o cheie imperială: „Sunt caracterizați colectiv printr-o grandomanie complexată, intens resentimentară. Iar țarul e unsul lui Dumnezeu. I se iartă orice, de vreme ce misiunea lui e mântuirea rușilor, nu justiția terestră”, spune Teodor Baconschi.
Dar țarul nu poate fi decât un învingător. Un țar înfrânt, umilit, își pierde magnetismul. Și cu cât mai mari sunt sacrificiile materiale și în vieți pe care majoritatea rușilor pare să le accepte în acest război, cu atât mai greu va fi să accepte o înfrângere pe care o va simți dincolo de propagandă.
Dacă după acest episod Rusia nu va fi mai mare și mai temută, se va numi înfrângere, iar Putin un înfrânt. Ceea ce i-ar aduce mai devreme sau mai târziu sfârșitul.
Putin este furibund și, probabil, speriat, panicat. Ura și panica, o combinație extrem de periculoasă, îl împing la gesturi extreme, de la discursul în tușe tot mai groase, tot mai întunecate, tot mai amenințătoare despre arme nucleare, trădători și purificarea societății, la faptul că a început să-și decapiteze echipa, lovește FSB, schimbă generali în mijlocul războiului.
Și când rămân doar furia și panica, finalul se apropie. Cu glugă neagră și cu coasa în mână.