Asemenea unei hoarde migratoare ajunsă la Roma

Acum AUR nu-i decât o gloată ajunsă la zidurile Romei care a primit permisiunea să intre în cetate, acum sunt doar un grup de barbari care privesc şi se minunează.
Asemenea unei hoarde migratoare ajunsă la Roma

Dă-mi Doamne puterea de a înţelege ce pot schimba şi ce nu.

Pentru că lumea se duce de-a dura înainte, iar lucrurile se schimbă continuu, unele brusc ca un cutremur, altele încet, cum se înalţă munţii.

Cei ce înţeleg ce pot schimba şi ce nu se adaptează, dar şi păstrează ce le place. Cei ce nu înţeleg chestiunea asta rămân încremeniţi în proiect şi devin retrograzi.

Dacă mă uit la câte carate are AUR, impresia mea este că nu avem de-a face nici cu retrograzi, nici cu adaptabili. Pentru că ambele categorii au un logos propriu, au un tip de discurs închegat pe care auriştii nu-l au.

O adunare de valori aproximative, de tot soiul, nu se poate închega într-o ideologie.

O ideologie este o sumă de idei care vrea să refacă lumea după chipul şi asemănarea ei. Treaba celor de la AUR a fost să adune cât de mult din nemulţumirea populară şi să vorbească despre tot ca cei dezamăgiţi să găsească acolo, în discursul lor, ceva de care să se agaţe. Ceva care să-i facă să creadă că merită să dea votul găvăritorilor.

Faptul că cei ce au venit spre AUR au făcut-o rapid şi în număr consistent îmi spune că deruta din capătul extremei drepte este enorm.

Oamenii au rămas goi

Intrarea României în UE şi NATO, plecarea săracilor ţării la muncă în străinătate, asaltul moderniştilor asupra obiceiurilor învechite ale Bisericii, legitimizarea LGBT, încercuirea Bisericii, politica raptului banului public, existenţa maghiarimii înţeleasă ca forţă politică antinaţională şi mai ales sărăcia s-au adunat ca apele după ploi torenţiale şi au înecat în nesiguranţă şi teamă sufletele multora.

Lumea lor cea veche, cea ştiută, cu obişnuinţele ei, s-a dus pe apa Sâmbetei şi oamenii au rămas goi, iar cum natura nu suportă golul, şi-au umplut şi ei sufletul cu ce li s-a părut a fi mai aproape de ce avuseseră şi pierduseră. Sau mai exact, cu ce li s-a oferit.

Cei de-o seamă s-au trezit peste noapte minoritari, s-au trezit asediaţi de modernitate şi în întuneric din cauza neînţelegerii mersului lumii.

Ca orice minoritate, s-au coagulat şi ca orice minoritate au avut nevoie de cineva care să le ducă strigătele înaintea naţiunii.

De ce nu au izbucnit vocal înainte de alegeri nu ştiu, e un mister ce ţine nu doar de ei şi de pandemie, ci mai ales de presa care a promovat asiduu doar umorile lui Ludovic Orban şi poticnelile lui Marcel Ciolacu.

Dar faptul că s-au adunat ca oaste de strânsură în urma unui steag incomplet şi revolut dovedeşte cât sunt de speriaţi, de mânioşi şi de flămânzi.

Mie capacitatea lor de coagulare îmi stârneşte frisoane pentru că uşurinţa cu care au fost manevraţi poate fi folosită de aventurişti, milionari sau politicieni expiraţi în scopuri necinstite.

În contextul în care underground-ul a fost starea lor de normalitate, trebuie să constat că ciocul mic din campanie a fost extrem de folositor formaţiunii. Nu ştiu cât din cvasi-tăcerea asta a fost tactică, dar lumea a învăţat de la covidatul de Rahova să recite culorile de pe steag, dar să nu spună nimănui că a steagului coadă va fi folosită la cârpit spinări.

Dacă cei de la AUR ar fi fost pe sticlă încurcându-se în sloganuri şi în măsuri, sigur că hazul ar fi inundat media atunci, nu azi. Şi nimic nu e mai rău pentru un politician decât să se încurce în idei fără busola logicii şi să pară îngrămădit şi neştiutor.

Ca hoardele barbare la poarta Romei

Cei de la AUR par a fi năvălit în politică asemenea hoardelor barbare care au tot trecut ţara asta în drum spre Imperiul Roman. Pe chipurile lor se citeşte uimirea de a fi ajuns în Parlament, încă nu s-au deşteptat din beţia succesului.

S-au prezentat la consultările cu preşedintele ca să arate tuturor ce sunt de fapt: nişte hăbăuci care nu ştiu nici porţile Cotrocenilor şi n-au idee unde sunt cele ale guvernării, dar au fost atât de încântaţi de felul în care au fost primiţi încât şi-au călcat sloganurile în picioare şi şi-au pus măştile pe nas.

Și AUR a propus premier, după ce a întârziat la consultări. Șoșoacă s-a dus cu adeverință că nu poate purta mască, dar tot și-a pus-o

Hazul ce se face acum pe seama lor pe la televiziuni pare justificat de prăpăstiile spuse şi făcute de liderii AUR.

În spatele lui stau ideile multe şi felurite care aşteaptă să se adune şi să se cimentuiască. Unele vor dispărea, altele vor rămâne, altele noi vor ieşi la lumină.

Acum AUR nu-i decât o gloată ajunsă la zidurile Romei care a primit permisiunea să intre în cetate, acum sunt doar un grup de barbari care privesc şi se minunează.

Cum îşi vor clădi regatul este o mare necunoscută, cât din ce văd din cetate va prinde rădăcini în mintea lor, iată altă mare necunoscută.

Din cauza asta mă rog ca Dumnezeu să le dea puterea de a înţelege ce pot fi şi ce nu trebuie să fie. Pentru că AUR se poate stinge încet, poate stagna sau se poate inflama nejustificat şi periculos.

Cei de la AUR sunt o minoritate şi se vor comporta cu violenţa şi puterea minorităţii, mai ales că pe viitor vor avea parte de discriminare.

Acum îmi pare că avem de-a face cu o adunătură de oameni de convingeri, moralităţi şi gândiri diferite, dar dacă mâine se vor coaliza în jurul unor idei negre vom avea o mare problemă de gestionat în societatea românească.