E greu de anticipat impactul deciziei curții europene împotriva dnei von der Leyen, venită cu numai o zi înainte ca actualul președinte al Comisiei să primească votul PE pentru un nou mandat.
Cert este că această lovitură complică mult situația, începând cu creșterea prețului pentru susținere mai ales dincolo de grupul PPE.
Dar întrebarea momentului ar trebui să fie nu dacă dna von der Leyen va aduna cele 361 de voturi, ci dacă reconfirmarea domniei sale este o soluție bună pentru UE.
“Dragnismul” dnei von der Leyen
Decizia TUE vizează un element cheie pentru orice management al banului public – transparența. Dnei von der Leyen nu i se reproșează achiziția de vaccinuri Covid în sine, nu îi este reproșată vreo decizie luată în criza Covid.
Îi este reproșat că a încercat să țină secret modul în care a cheltuit banii publici europeni ascunzându-se în spatele imperativului protejării intereselor comerciale ale companiilor producătoare, ceea ce nu a putut fi probat convingător în instanță.
Iar în spatele acestui imperativ nedovedit există suspiciunea că s-ar putea afla un conflict de interese al dnei von der Leyen. Motiv pentru care TUE a tras concluzia că CE nu a oferit un acces suficient de larg la contractele privind vaccinurile anti-Covid.
Să adaugăm la asta și conflictul pe care dna von der Leyen îl are cu EPPO, pentru ceea ce Codruța Kovesi a acuzat ca fiind o gravă subfinanțare, decisă în condițiile în care Parchetul European are pe rol un dosar al vaccinurilor, care vizează în principiu exact ceea ce TUE a constatat.
Este foarte greu pentru un președinte al CE care se află sub asemenea suspiciune, care e acuzat că a încercat să șteargă urmele și să sufoce ancheta parchetului, să păstreze credibilitatea CE și a gestionarii de către aceasta a imensului buget al UE, să ceară respectarea rule of law guvernelor UE și să impună sancțiuni pentru cele care nu se conformează.
Și asta tocmai când construcția europeană se află sub presiunea fără precedent a suveranismului.
Simplul fapt că partidele extremiste/populiste/suveraniste intrate în PE nu au reușit să se unească și divizarea lor a ușurat izolarea lor printr-un cordon sanitar nu diminuează mesajul dat de electoratul UE. Dacă acest mesaj nu va fi respectat, următoarele alegeri ar putea fi cu adevărat demolatoare.
Dacă CE, miezul UE, nu este credibil și de încredere, dacă nu mai pot impune legitim principii fundamentale, toate mecanismele și tot edificiul se prăbușesc.
În aceste condiții, realegerea dnei von der Leyen ar putea provoca prejudicii imense și posibil iremediabile UE.
Ar mai fi un element care nu trebuie ignorat. În SUA, realegerea lui Donald Trump pare foarte aproape de un fapt împlinit, după ultimele evenimente traumatice.
Europa are nevoie de o voce extrem de viguroasă și articulată pentru a face față relației complicate cu un președinte american dificil și extrem de tranzacțional. Să nu uităm că și în desemnarea lui Mark Rutte în fruntea NATO, relația bună pe care o are cu Donald Trump a fost un argument.
Cine ar putea să îi ia locul dnei von der Leyen?
Dacă domnia sa va eșua la votul de joi, sigur că discuția se va relansa. Favorit ar fi premierul elen Mitsotakis, care însă nu și-ar dori funcția, sau croatul Plenković, ceea ce ar echilibra și delicatul subiect al reprezentării statelor nou intrate în UE, păstrând în același timp șefia CE în zona de influență germană.
Plenković este premierul cu care, potrivit Politico, dna von der Leyen a avut cele mai multe întâlniri bilaterale în ultimii 5 ani. Ceea ce nu înseamnă că lista este închisă.
Despre șansele dlui Iohannis, nimeni nu consideră că ar fi vorba despre o discuție serioasă, chiar dacă domnia sa pare a baga din nou capul în poză, pe surse. Are tot atâtea șanse câte a avut să fie secretar general NATO și asta nu pentru că este cetățean român, ci pentru că nu are anvergura și calitățile necesare, după cum a arătat cu răceală Frankfurter Allgemeine Zeitung.