Ieri am participat la cea mai neașteptată și senzațională conferință de presă din carieră și nu au fost puține. În anii ’90, oameni politici ca Ioan Gavra, de la PUNR-ul lui Funar, Vadim Tudor, România Mare, sau senatorul Gheorghe Dumitrașcu (PDSR) ne criticau și ne umileau în timpul conferințelor de presă, uneori ne dădeau afară din sală și strigau cuvinte tari în urma noastră atunci când primeau întrebări incomode.
Nu credeam să mai fiu martorul unei comunicări atât de brutale, catastrofale și mincinoase dintre o entitate publică și jurnaliști, într-o Românie care face parte din Uniunea Europeană și se laudă cu independența Justiției.
Conferința a fost organizată de judecătoarea Liana Arsenie, președinta Curții de Apel București, într-o sală de judecată total improprie unei discuții.
Din cauza geografiei încăperii, peste 50 de camere de luat vederi creau un baraj de trepiede, lentile și cabluri între reporteri și o adunare ce semăna cu un complet de judecată extins, combinat cu un cor dintr-o ediție Cântarea României din perioada comunistă.
În spatele șefelor instanței, care aveau loc pe scaune, au fost aduse în jur de 30 de persoane, probabil magistrați, așezați în picioare, dând senzația că se pregătesc să cânte dintr-un moment în altul, scopul organizatorilor fiind acela de a transmite opiniei publice un mesaj de susținere largă pentru conducerea Curții de Apel.
Împroșcarea cu noroi
În sală se aflau peste 150 de persoane, magistrați și jurnaliști, iar temperatura a crescut rapid, la propriu. Căldura și modul de așezare a gazdelor proiectau imaginea unei săli de judecată în care jurnaliștii deveniseră parte a unui soi de proces, unul cu ei aflați în boxa acuzaților, pentru că au avut îndrăzneala să pună la îndoială autoritatea Curții de Apel București, probabil, cea mai coruptă instanță din România și asta nu de ieri, de azi, ci de peste un deceniu.
Toată punerea în scenă avea drept obiectiv oferirea unei tribune președintei Liana Arsenie ca să desființeze investigația Recorder, vizionată de peste 2,5 milioane de ori numai pe YouTube, și să ofere jurnaliștilor “dovezi compromițătoare” despre magistrații care au avut curajul să dezvăluie modul în care funcționează mașina de spălat corupți de la Curtea de Apel București.
De exemplu, fosta judecătoare Daniela Panioglu, acum pensionară, a fost acuzată de şefa Curții de Apel că i-a dat unui coleg cu un dosar în cap, că a cerut bani de chirie deşi avea deja un apartament pe care-l cumpărase și că a țipat la avocați într-o ședință de judecată, înregistrarea fiind prezentată în sală de “băiatul de la IT”, cum i-a spus președinta Arsenie, fără a da nicio explicație despre cine a făcut înregistrarea, dacă ședințele de judecată sunt înregistrate legal și de către ce autoritate și dacă acestea sunt publice.
Judecătorul Laurențiu Beșu a fost acuzat că înainte de a intra în magistratură a lucrat ca ofițer la “doi și-un sfert”, o denumire populară a serviciului de informații din subordinea Ministerului de Interne.
Non-răspunsuri în serie
În niciun moment, judecătoarea Liana Arsenie nu a răspuns concret la vreo acuzație apărută în investigația Recorder, cum că judecătorii sunt detașați în mijlocul proceselor, sunt reduși la tăcere prin măsuri disciplinare și sunt sfătuiți să fragmenteze procesele astfel încât corupții să scape pe bandă rulantă prin prescrierea faptelor.
Toate răspunsurile la aceste întrebări au fost, în realitate, non-răspunsuri: deciziile de detașare sunt conforme cu regulamentele interne și nu sunt publice, iar criticile opiniei publice sunt un atac la independența Justiției, unul atât de mare încât Lia Savonea, șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța superioară, a sunat-o în timpul conferinței pe vicepreședinta Curții de Apel pentru a-i da indicații despre ce să le spună reporterilor. Nicio urmă de interferență.
Dar întreaga construcție realizată de judecătoarea Arsenie n-a avut niciun fel de fundație, fiind pulverizată încă din primele minute ale unicei conferințe de presă organizate de importanta instanță din București, în urma unei scene surprinzătoare pentru toată lumea.
Atenție, vă rog!
Femeia, mică de statură cu vârsta în jur de 50 de ani, în robă de judecător, a intrat în încăpere pe ușa prin care a venit şi conducerea Curții de Apel și magistrații chemați să o susțină. Accesul se făcea prin partea opusă a sălii față de zona unde se aflau jurnaliștii.
Cu un pas hotărât a venit până în fața camerelor de luat vederi, plasându-se pe partea stângă, în sensul dinspre jurnaliști spre magistrați.
S-a uitat spre reporterii nerăbdători să înceapă conferința și a strigat cu hotărâre: “Atenție! Vă rog, puțină atenție!” Toate privirile s-au ațintit asupra ei și, cel puțin în sinea mea, m-am gândit că e persoana desemnată să anunțe regulile după care se va desfășura conferința de presă - cât durează, câte întrebări se pot pune, care e ordinea.
Am venit aici ca să-l susțin pe Laurențiu Beșu și să spun că tot ce a zis el acolo este adevărat. Dacă va fi contrazis este o minciună. Aici la Curtea de Apel București muncim foarte mult, conducerea nu ne ajută de niciun fel. Suntem terorizați, pur și simplu, cu acțiuni disciplinare și cu tot ce știți dumneavoastră că ni se întâmplă. Nu vreau să spun cum e atmosfera și în ce situație toxică și încordată suntem...
Raluca Moroșanu, judecătoare Curtea de Apel București, discurs în fața jurnaliștilor, 11 decembrie 2025
Trebuie spus că în minutele ce au precedat debutul conferinței, jurnaliștii, în lipsa acestor reguli, s-au organizat între ei, realizându-se un fel de tombolă cu bucățele de hârtie pe care erau trecute numere. Cei care doreau să pună întrebări trăgeau un bilețel și se așezau la rând, conform numărului obținut. Personal, am avut 14. Cred că după numărul opt președinta Liana Arsenie a refuzat să mai răspundă la întrebări. Și-a luat suita și a părăsit sala.
Îl susțin pe colegul Laurențiu Beșu
Femeia firavă, în robă neagră, cu voce puternică s-a prezentat. “Sunt judecătoarea Raluca Moroșanu…”, a spus ea, dar pentru că nu se afla lângă un microfon, nu se auzea mare lucru, iar jurnaliștii au strigat la ea să se deplaseze în zona unde erau instalate microfoanele.
Întreruperea destul de abruptă și gălăgioasă n-a tulburat-o și cu pas hotărât a plecat spre locul unde era așezată judecătoarea Liana Arsenie, care avea în față toate microfoanele. S-a plasat în picioare, în spatele ei, și și-a reluat discursul în timp ce toți ceilalți au amuțit.
“Bun. Mă numesc Raluca Moroșanu. Sunt judecător la Secția I Penală a Curții de Apel București. Am 26 de ani de magistratură din care 19 ani la Secția I Penală. Am venit aici ca să-l susțin pe colegul Laurențiu Beșu și să spun că tot ce a spus el acolo este adevărat (interviul din investigația Recorder)…”
Cuvânt după cuvânt, vorbele catapultate în aerul încins al sălii E 68, “Istrate Micescu” (jurist profund antisemit) păreau proiectile care-i năuceau pe cei din jur, magistrați și reporteri, cu toții fiind victimele manifestării unui curaj rar de care a dat dovadă un judecător, un profesionist venit din măruntaiele celui mai opac sistem de putere din România, pentru a confirma toate informațiile jurnaliștilor care au scris de-a lungul anilor despre corupția uriașă din Justiție, în frunte cu dezvăluirile Andreei Pocotilă și ale lui Mihai Voinea, autorii investigației Recorder.
O semnificație secundară
Raluca Moroșanu și-a încheiat scurtul discurs în aplauzele jurnaliștilor, un fenomen extrem de rar - cinismul și suspiciunea fiind, concomitent, calități și defecte fundamentale pentru reporteri - și a plecat din sală, ieșind de data aceasta pe ușa celor invitați la conferința de presă.
Nu m-am putut abține și m-am luat după ea. Am întrebat-o dacă poate să răspundă la câteva întrebări, dar a refuzat, spunând că e grăbită pentru că trebuie să intre în sala de judecată, având un proces pe rol.
Totuși, amabilă, judecătoarea mi-a spus ce a determinat-o să demoleze cascadoria de imagine a șefei ei: “Am simțit nevoia să vorbesc și să-i iau apărarea colegului meu care și-a asumat riscul de a spune ce se întâmplă aici”. Apoi, judecătoarea Raluca Moroșanu s-a îndepărtat lin, alunecând pe holul larg, placat cu marmură albă cu irizații de gri, precum o patinatoare care-și încheie elegant evoluția artistică la o competiție sportivă.
Tot ce s-a întâmplat după a avut o semnificație secundară. Minciunile și bâlbâielile conducerii Curții de Apel București nu au făcut decât să adâncească marea criză a sistemului de justiție, controlat de Lia Savonea, în complicitate cu un număr de oameni politici din PSD și PNL.
Micul bulgăre de zăpadă o luase deja la vale, transformându-se în avalanșă, în timp ce magistrații onești și opinia publică încep să pună presiune pe președinte, Guvern, Parlament și CSM pentru a reforma din nou un sistem de justiție mutilat de Liviu Dragnea și de cei care i-au urmat.