Liberalii au în anul electoral un dezavantaj net, social-democrații mizează pe victorie, extremiștii se cred deja revelația anului, USR încearcă să adune așchiile eșuate ale dreptei, UDMR se află pe marginea prăpastiei.
Soluțiile de salvare pentru PNL
În PNL nemulțumirile sunt în creștere pe măsură ce sondajele arată un trend tot mai accentuat de scădere a partidului. Revolta e încă mocnită. Mulți parlamentari, lideri locali, oameni importanți în PNL vorbesc doar în șoaptă despre ceea ce-i deranjează: că partidul nu are un lider adevărat, că stă la remorca PSD, că acceptă toate legile antiliberale propuse de social-democrați pentru a putea crește pensiile și a-și (re)fideliza electoratul, că înainte de alegeri sunt total nepregătiți. În ultimii patru ani, PNL s-a lăsat cu totul pe mâna lui Klaus Iohannis și toți baronii partidului au închis ochii și au acceptat soluțiile nefericite ale președintelui, alianța cu PSD și pe pseudoliderii care s-au aflat la manșă: de la Florin Cîțu la Nicolae Ciucă.
Liberalii mai au încă timp să se salveze dacă se rup de Klaus Iohannis, văzut de electoratul PNL ca arhitectul guvernării cu PSD, dacă ies din guvernarea cu social-democrații și dacă încep discuțiile cu USR pentru un nou pol de dreapta. Dacă, în schimb, rămân în siajul social-democraților, prăbușirea PNL va continua.
Strategia PSD
Social-democrații încearcă să folosească tactica prin care Adrian Năstase a reușit în 2000 să facă guvern minoritar bazându-se pe extremiștii Partidului România Mare, dar și cu acorduri de susținere din parlament din partea UDMR și a Partidului Național Liberal, condus atunci de Valeriu Stoica. PSD mizează la alegerile parlamentare pe 40% după redistribuiri.
Un obiectiv greu, dar deloc imposibil, dacă liberalii rămân agățați de PSD și împart responsabilitatea guvernării. Sunt nemulțumiri și în PSD, iar Marcel Ciolacu nu e Adrian Năstase. Premierul e văzut de mulți fruntași PSD, ca un lider fără anvergură, un lider pe termen scurt. La fel ca în cazul predecesorilor săi la vârful PSD, Ciolacu are de-a face în partid cu o competiție subterană, care așteaptă momentul potrivit pentru a-l spulbera.
USR, epuizare cronică
Stagnarea partidului în ultimii patru ani sugerează că USR are o strategie politică greșită. USR nu a făcut până acum un audit profesional pentru a vedea de ce partidul nu are tracțiune și ce-ar trebui schimbat pentru a-l propulsa. Lipsa de vizibilitate nu e dată doar de barajul pe care îl au parlamentarii USR la marile televiziuni, ci și de absența ideilor și a liderilor convingători. Partidul nu are personalitate ideologică și nu e în stare să propună înainte de alegeri un program de țară simplu și scurt, care să conțină în sine schimbări importante, în așa fel încât să-l discute toată lumea. Soluția de creștere prin aglutinarea micilor formațiuni care se declară de dreapta, PMP și Aripa Ludovic Orban dizidentă din PNL, ar putea aduce mai multe voturi unei alianțe de acest fel, dar pentru o coaliție funcțională USR are nevoie de liberali.
AUR&Șoșoacă: excese vulgare
Extremiștii cresc pe seama lipsei de energie a formațiunilor tradiționale. Incapacitatea democraților de a se reinventa îi avantajează pe radicali, care speculează toate momentele pentru a fi în centrul atenției. Spre deosebire de USR și chiar de PNL, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) are strategii clare de atragere a electoratului.
Lucrează cu tactici de manipulare și pariază pe credulitatea oamenilor: fac promisiuni imposibile de tipul naționalizărilor marilor companii strategice, relaxarea controalelor la agenții economici, măriri de pensii și alocații cu până la 500% și alte excese pe care cei săraci cu duhul ar putea să le creadă. Singurele partide care cresc sunt AUR și SOS-Șoșoacă. Împreună pot ajunge la 40% (INSCOP, decembrie 2023). Discursurile lor naționalist-vulgare se pliază pe nemulțumirile crescânde ale electoratului, care a văzut deja ce pot celelalte partide când se perindă la putere.
UDMR, la limită
Maghiarii sunt în sondaje sub limita intrării în parlament. Adesea, însă, înainte de alegeri UDMR avea în cercetările sociologice sub 5%, dar apoi trecea miraculos pragul. Pericolul persistă anul acesta, mai ales dacă prezența la vot depășește 40%. De fapt, cu cât numărul românilor care votează crește, cu atât procentul UDMR scade și mai mult. PSD și PNL obișnuiesc să ajute UDMR să treacă hopul. Așa se explică miile de voturi pentru UDMR în județe în care nu există picior de maghiar.
Procedura e simplă: social-democrații și liberalii trimit în județele fără maghiari delegați în secțiile de votare în numele UDMR cu sarcina de a și vota cu acest partid. Dacă la nivel național sunt aproape 19.000 secții de votare, se înțelege că o serie de voturi vin în acest fel pentru UDMR. Există însă un pericol mai profund pentru Uniune, fiindcă electoratul maghiar nu mai e la fel de interesat de alegeri ca în anii trecuți. Cei mai mulți maghiari privesc mai mult spre Budapesta, decât spre București, se uită la televiziuni ungurești, citesc presa livrată de Viktor Orban și par deconectați de țară.
E posibil ca în fața pericolului, comunitatea maghiară să facă front comun pentru a salva UDMR de la cădere, dar nici cu toată mobilizarea nu e sigur că ar putea strânge 5%. În schimb, PNL și PSD au nevoie de această formațiune pentru jocurile politice la vârf și cumva acest aranjament a funcționat bine pentru toate părțile. Nu e clar dacă jocul va continua și care vor fi condițiile în care se va face: ce vrea PSD, partidul care ar putea avea cea mai mare nevoie de UDMR, dacă nu vrea să facă alianța cu AUR; și ce va cere PNL, care la rândul său ar avea nevoie de UDMR dacă face alianța cu USR.
Autor: Sabina Fati