Statuia emblematică a leului înaripat din Veneția, care de secole tronează în apropierea Pieței San Marco, provine de fapt de la mii de kilometri distanță, arată un studiu recent.
Statuia emblematică a leului înaripat din Veneția a fost realizată de fapt în China, ca statuie funerară de tip „paznic de mormânt”, acum mai bine de 1.000 de ani, și ar fi putut fi adusă în Italia de tatăl sau unchiul lui Marco Polo, pe Drumul Mătăsii, în secolul al XIII-lea, scrie CNN.
„Veneția este un oraș plin de mistere, dar unul tocmai a fost rezolvat: ‘Leul’ Sfântului Marcu este chinez și a străbătut Drumul Mătăsii”, a declarat într-un comunicat Massimo Vidale, arheolog la Universitatea din Padova (Italia) și coautor al studiului publicat de jurnalul Antiquity.
Cercetarea a identificat sursa bronzului din care a fost turnată celebra statuie, devenită simbol oficial al Veneției la începutul anilor 1260, dar a cărei origine exactă era până acum neclară.
Oamenii de știință au analizat nouă mostre prelevate din diferite părți ale leului și, cu ajutorul spectrometriei de masă, au stabilit raportul izotopilor de plumb din metal. Bronzul, un aliaj de cupru și staniu, conține cantități mici de plumb, iar variațiile izotopice pot dezvălui proveniența geologică.
Comparând datele obținute cu bazele de referință internaționale, cercetătorii au identificat originea bronzului: regiunea inferioară a râului Chang (Yangtze), în estul Chinei, zonă bogată în minereuri de fier, cupru, zinc și aur. Aceleași depozite au fost folosite și pentru alte artefacte chineze; de pildă, un obiect din dinastia Shang (1600-1050 î.Hr.) are același „semnal izotopic” ca leul venețian, scrie Live Science.
Această descoperire explică și aspectul neobișnuit al leului din Veneția, care nu seamănă cu statuile medievale europene din perioada acelor ani. În schimb, statuia are asemănări cu arta dinastiei Tang (618 - 907 d.Hr.), mai precis cu statuile „zhènmùshòu”, paznici monumentali de morminte, adesea hibrizi cu bot și coamă de leu, urechi ascuțite, coarne și aripi ridicate. Leul venețian prezintă mai multe dintre aceste trăsături, inclusiv urme metalice ce sugerează că ar fi avut cândva coarne.
Cât despre piedestalul folosit, acesta a fost realizat în Anatolia (Turcia de azi), au stabilit oamenii de știință.
Legat de felul în care statuia a ajuns la Veneția, o ipoteză a cercetătorilor este legată de negustorii venețieni Niccolò și Maffeo Polo, tatăl și unchiul lui Marco Polo.
În secolul al XIII-lea, aceștia au traversat Drumul Mătăsii, au înființat avanposturi comerciale și au ajuns până la Beijing, unde și-au petrecut patru ani la curtea lui Kublai Han. Este posibil ca acolo să fi văzut un „paznic de mormânt” care li s-a părut asemănător cu un leu și să fi decis să îl transporte în Europa.
În aceeași perioadă, Republica Veneția, care domina rutele comerciale estice, adoptase drept simbol un leu înaripat ce stătea pe ape, cu Evanghelia Sfântului Marcu sub labe. Imaginea, prezentă și pe drapel, simboliza controlul Veneției asupra mărilor.
„În efortul general de a răspândi noul simbol puternic al Republicii, frații Polo ar fi putut avea ideea îndrăzneață de a readapta această sculptură, astfel încât să pară (privită de la distanță) un Leu Înălțat al Sfântului Marcu”, scriu autorii studiului. Probabil statuia a fost transportată pe bucăți și reasamblată de un meșter local.
„Desigur, acesta este doar un scenariu posibil, bazat pe intersecția dintre datele istorice și cele arheometalurgice. Mai departe, cuvântul le revine istoricilor”, precizează cercetătorii.