Cu ajutorul instrumentului MIRI (Mid-Infrared Instrument) de la bordul Telescopului Spațial James Webb (JWST), o echipă internațională de cercetători a reușit să realizeze o premieră în astronomia modernă: analiza compoziției geologice a suprafeței unei exoplanete stâncoase, LHS 3844 b.
Studiul, condus de Sebastian Zieba și Laura Kreidberg de la Institutul Max Planck pentru Astronomie (MPIA), marchează trecerea de la simpla caracterizare a atmosferelor planetare la descifrarea naturii geologice a planetelor care orbitează stele îndepărtate, scrie Phys.org.
LHS 3844 b este un „super-Pământ”, o planetă stâncoasă cu aproximativ 30% mai mare decât Terra, situată la doar 48,5 ani-lumină distanță. Aceasta orbitează o stea pitică roșie rece într-un ritm amețitor, completând o rotație în doar 11 ore.
Din cauza proximității extreme față de steaua sa, planeta este blocată mareic: o față este permanent scăldată într-o lumină stelară intensă, cu temperaturi ce ating 725 de grade C, în timp ce cealaltă rămâne într-un întuneric etern.
„Datorită sensibilității uimitoare a JWST, putem detecta lumina care vine direct de pe suprafața acestei planete stâncoase. Ceea ce vedem este o rocă întunecată, fierbinte și sterilă, lipsită de orice atmosferă”, a declarat Laura Kreidberg, director la MPIA.
O lume întunecată și lipsită de aer
Echipa a utilizat spectroscopia în infraroșu pentru a identifica mineralele de pe suprafața planetei. Comparând datele observaționale cu modele geologice bazate pe compoziția Pământului, a Lunii și a planetei Marte, cercetătorii au exclus prezența unei scoarțe bogate în silicați (cum este granitul terestru).
Pe Pământ, granitul se formează prin procese tectonice complexe care necesită adesea apă. Absența acestui tip de scoarță pe LHS 3844 b sugerează că planeta nu posedă o tectonică a plăcilor similară cu cea terestră și probabil conține foarte puțină apă.
În schimb, datele indică o suprafață compusă din bazalt sau roci magmatice bogate în fier și magneziu, similare cu bazinele vulcanice de pe Lună sau de pe Mercur.
Două piste
Cercetătorii au propus două scenarii principale pentru a explica datele colectate. Primul presupune o activitate vulcanică recentă, care reînnoiește constant suprafața cu rocă proaspătă. Totuși, instrumentul MIRI nu a detectat dioxid de sulf (SO2), un gaz asociat de obicei vulcanismului activ, ceea ce face acest scenariu mai puțin probabil.
Al doilea scenariu, preferat de astronomi, sugerează că LHS 3844 b este o lume inactivă din punct de vedere geologic, supusă eroziunii spațiale pe parcursul unor perioade lungi.
Fără o atmosferă protectoare, radiația stelară energică și impactul constant al meteoriţilor macină rocile dure, transformându-le într-un regolit fin, un strat de praf și pulbere similar celui de pe Lună. Acest proces întunecă suprafața prin adăugarea de particule de fier și carbon, în concordanță cu observațiile Webb.
Echipa face deja noi observații cu JWST pentru a confirma prezența regolitului. Prin studierea modului în care lumina este emisă sub diferite unghiuri (un indicator al rugozității suprafeței), astronomii speră să confirme definitiv asemănarea planetei cu Mercur.
Ziua 1537 60 de atacuri ale rușilor în armistițiu. Schimbul de prizonieri anunțat de Trump se lasă așteptat. Kremlinul îi așteaptă pe emisarii americani
Sorana Cîrstea face un meci mare, o învinge pe Sabalenka și se califică în optimi la Roma după o revenire de senzație
Nazare a discutat cu S&P, urmează evaluările altor agenții: Pot fi decizii cu consecințe extrem de grave
Sindicatul angajaților de la Guvern cere prime de 15.000 de lei
