Inteligența artificială a fost antrenată să scrie ca oamenii, dar începe, la rândul ei, să schimbe felul în care oamenii scriu și vorbesc.
Cercetători citați de Axios avertizează că folosirea pe scară largă a modelelor lingvistice mari, precum ChatGPT, împinge comunicarea spre un stil mai standardizat, mai lustruit și mai previzibil, reducând diversitatea de vocabular, de structură a frazelor și de voce personală.
Scrisul devine mai uniform după apariția ChatGPT
Un studiu al University of Southern California, citat de Axios, a analizat articole științifice, știri locale și postări de pe rețele sociale și a constatat că diversitatea stilurilor de scriere a scăzut abrupt după lansarea ChatGPT. Concluzia cercetătorilor este că AI-ul nu doar produce texte, ci începe să modeleze felul în care oamenii își formulează propriile texte.
Morteza Dehghani, profesor la USC și coordonator al studiului, spune pentru Axios că oamenii se obișnuiesc cu o formă „idealizată” și foarte previzibilă de limbaj. Chiar și cei care nu folosesc direct AI ajung să scrie mai asemănător cu modelele lingvistice, pentru că asociază acel stil cu un text puternic, influent sau profesionist.
Cu alte cuvinte, nu doar textele generate de AI seamănă între ele. În timp, și textele scrise de oameni riscă să semene mai mult cu textele generate de AI.
Cuvintele preferate de ChatGPT intră în conversațiile oamenilor
Influența nu se oprește la scris. Cercetători de la Max Planck Institute for Human Development au analizat peste 740.000 de ore de conținut audio și video și au observat că anumite cuvinte folosite frecvent de ChatGPT apar tot mai des în conversațiile oamenilor. Printre ele se numără termeni precum „delve”, „meticulous”, „boast” și „comprehend”.
Studiul, publicat inițial ca lucrare academică, arată o creștere măsurabilă și bruscă a folosirii unor cuvinte preferate de ChatGPT după lansarea acestuia. Cercetătorii susțin că fenomenul arată o inversare interesantă: modelele AI au fost antrenate pe cultura și limbajul oamenilor, iar acum încep să influențeze cultura și limbajul oamenilor.
Fenomenul este vizibil mai ales în zone în care oamenii vor să pară clari, competenți și profesioniști: educație, știință, business, comunicare publică.
Stil corect, dar fără viață
Problema nu este că AI-ul scrie neapărat greșit. Dimpotrivă: textele generate de AI sunt adesea corecte gramatical, ordonate și ușor de urmărit. Tocmai de aceea sunt atât de atractive pentru utilizatori.
Dar Alex Mahadevan, instructor principal pe AI la Poynter Institute for Media Studies, spune pentru Axios că acest tip de scris este vizibil „lipsit de suflet” și „mediocru”, chiar dacă este corect. „Nu există artă în el”, spune el.
Asta nu înseamnă că AI-ul nu poate fi util. Poate ajuta la structurare, clarificare, corectură, traducere sau adaptare. Riscul apare când stilul AI devine standardul implicit pentru orice text: emailuri, postări, articole, discursuri, descrieri de produse, comunicate de presă sau mesaje personale.
„LinkedIn average”: limba corporatistă care înghite vocea personală
Lingvista Emily Bender, profesoară la University of Washington, avertizează că obsesia pentru texte „lustruite” la nivel ChatGPT poate toci vocile autentice. Ea numește acest stil „LinkedIn average”: o formă de discurs corporatist, politicos, generic, fără asperități și fără individualitate.
Este limbajul în care totul pare „strategic”, „valoros”, „profund”, „transformator” și „relevant”, dar foarte puține lucruri sună cu adevărat omenesc.
Bender spune că încearcă să nu citească texte sintetice, dar recunoaște că acest lucru devine tot mai greu, pentru că oamenii îi trimit texte fără să știe întotdeauna dacă au fost generate sau prelucrate de AI.
Oamenii încep să se autocenzureze ca să nu pară AI
Un efect interesant este că unii autori încep să își schimbe stilul nu pentru că folosesc AI, ci pentru că se tem să nu fie suspectați că folosesc AI.
Mahadevan spune pentru Axios că a ajuns să evite anumite semne considerate „suspecte”, precum cratima lungă, de teamă ca textele sale să nu pară generate de AI. El spune că îi lipsește chiar și „scrisul prost bun”: acel tip de text imperfect, poate stângaci, dar viu, memorabil și profund uman.
Această observație este importantă: AI-ul nu schimbă doar felul în care scriem când îl folosim, ci și felul în care ne raportăm la propriul scris. Oamenii pot ajunge să își elimine tocmai particularitățile care îi făceau recognoscibili.
De ce contează efortul de a scrie
Emily Bender insistă că scrisul nu este doar o metodă de a produce un text. Este și o formă de gândire.
„Există valoare în lupta de a scrie, pentru că învățăm să ne exprimăm și învățăm să gândim în timp ce scriem”, spune ea pentru Axios. De fiecare dată când alegem să nu mai facem acest efort, pierdem ceva atât individual, cât și social.
Aceasta este probabil cea mai importantă miză: nu doar că textele devin mai uniforme, ci și că oamenii pot pierde exercițiul formulării propriei gândiri. Dacă AI-ul face prea mult din procesul de scriere, riscăm să externalizăm nu doar stilul, ci și o parte din reflecție.
AI-ul este folosit tot mai mult în comunicarea de zi cu zi
Riscul uniformizării crește pe măsură ce AI-ul intră în tot mai multe activități obișnuite. Axios citează un sondaj Brookings din 2025 potrivit căruia 32% dintre micile afaceri folosesc AI pentru customer service și outreach, iar 16% dintre persoane spun că folosesc modele lingvistice mari pentru comunicare sau social media.
Asta înseamnă că textele generate sau influențate de AI nu mai sunt o excepție. Ele apar în mesaje comerciale, newslettere, postări, răspunsuri automate, comunicate, e-mailuri și conversații profesionale.
Pe termen lung, expunerea repetată la același tip de limbaj poate crea un nou standard de „normalitate”: un ton eficient, corect, pozitiv, dar foarte asemănător de la un om la altul.
Ce înseamnă asta pentru jurnalism și comunicare
Pentru jurnalism, problema este delicată. AI-ul poate ajuta redacțiile să lucreze mai eficient: poate sintetiza, traduce, propune structuri, extrage informații, verifica repetiții sau adapta texte. Dar, dacă este folosit fără control editorial, poate împinge presa spre un limbaj generic, plat și ușor de confundat cu un comunicat corporatist.
În comunicarea publică, riscul este similar: mesajele pot deveni mai corecte, dar mai puțin credibile. Cititorii simt adesea când un text sună prea lustruit, prea neutru, prea standardizat. Iar această lipsă de voce poate slăbi încrederea, mai ales în contexte în care autenticitatea contează.
Concluzie: AI-ul nu doar scrie pentru noi, ci ne învață cum să scriem
Fenomenul descris de Axios arată că impactul inteligenței artificiale nu se limitează la textele pe care le produce direct. AI-ul începe să creeze un model de limbaj pe care oamenii îl imită, uneori conștient, alteori fără să-și dea seama.
Poate face scrisul mai clar, mai rapid și mai ordonat. Dar poate și să reducă variația, imperfecțiunea și vocea personală - adică exact acele elemente care fac comunicarea umană vie.
Miza nu este să renunțăm la AI, ci să nu lăsăm AI-ul să devină autorul invizibil al felului în care gândim, scriem și vorbim.
The Guardian: NATO s-a întâlnit cu scenariști și producători de film și TV. Acuzații de propagandă prin artă
Aproape jumătate dintre adulți suferă de această afecțiune fără să știe! Studiu
Liderii europeni se reunesc la Erevan pentru două summituri majore. Nicușor Dan a ajuns în Armenia
FCSB a făcut lista neagră: Șapte jucători pleacă de la gruparea roș-albastră
