Un adolescent care răspunde unei insulte, deși știe că riscă o sancțiune, nu este neapărat incapabil să anticipeze consecințele. În acel moment, pierderea statutului în fața colegilor poate cântări mai greu decât detenția sau mustrarea. The Conversation explică de ce aceste reacții sunt legate de evoluția creierului și cum pot adulții reduce conflictele fără să transforme totul într-o confruntare.
Când un adult refuză să lase o nedreptate nepedepsită, spunem că are principii. Când un adolescent de 15 ani răspunde unei insulte pe coridorul școlii, deși riscă să fie sancționat, spunem că nu s-a gândit la consecințe.
Această explicație este comodă, dar incompletă, arată The Conversation. Creierul adolescentului nu funcționează defectuos. El este adaptat unei perioade speciale a vieții, în care tânărul trebuie să-și găsească locul în afara familiei, să intre în grupuri, să-și apere poziția și să învețe regulile cooperării.
Dorința de a pedepsi nedreptatea este veche
Oamenii tind să răspundă bunătății cu bunătate, se revoltă când sunt înșelați și vor ca cei care încalcă regulile să fie pedepsiți.
Aceste reacții apar devreme. Chiar și copiii foarte mici îi preferă pe cei care se comportă bine cu ceilalți, iar disponibilitatea de a sancționa pe cineva care încalcă regulile devine mai puternică pe măsură ce copilul crește.
Mai mult, răzbunarea activează sistemul de recompensă al creierului. A-i întoarce cuiva răul poate fi resimțit ca o satisfacție reală.
Autoarea analizei din The Conversation, Jo Adetunji, cercetătoare în criminologie evoluționistă, explică faptul că pedeapsa a avut un rol important în apariția cooperării. Într-un grup în care înșelătoria și abuzul nu primesc niciun răspuns, oamenii încetează treptat să mai coopereze.
Adolescentul care răspunde unei provocări reacționează, așadar, după un tipar foarte vechi: încearcă să transmită că nu poate fi tratat fără consecințe.
De ce 15 ani este o vârstă diferită
În adolescență, sistemul de recompensă al creierului devine mult mai sensibil. O zonă numită striat ventral, implicată în procesarea recompenselor și a motivației, atinge un nivel foarte ridicat de activitate undeva în mijlocului adolescenței.
În schimb, cortexul prefrontal, care ne ajută să ne controlăm impulsurile și să alegem să nu reacționăm imediat, continuă să se dezvolte până după vârsta de 20 de ani.
Această diferență nu înseamnă că adolescenții sunt incapabili să gândească. Înseamnă că recompensele imediate, emoțiile și reacțiile grupului au o forță mai mare decât în alte etape ale vieții.
Este și perioada în care tânărul trebuie să se desprindă treptat de familie și să-și construiască o identitate între colegi. Un creier care caută experiențe, simte intens recompensele și este foarte atent la părerea celorlalți îl ajută să-și găsească locul într-un grup.
Aceleași mecanisme îl pot însă împinge spre alegeri riscante.
Simplul fapt că prietenii sunt de față schimbă comportamentul
Prezența prietenilor este suficientă pentru a crește tendința adolescenților de a-și asuma riscuri. Sistemele de recompensă din creier se activează mai intens când colegii sunt în apropiere decât atunci când adolescentul este singur.
Tot în această perioadă, sensibilitatea la judecata celorlalți și la excludere este mai mare decât în orice altă etapă a vieții.
De aceea, un adolescent poate ști foarte bine că va fi pedepsit dacă lovește un coleg și poate totuși decide să o facă. În calculul lui intră nu doar sancțiunea profesorului, ci și riscul de a părea slab, de a-și pierde poziția sau de a deveni o țintă repetată în fața grupului.
Adolescenții cântăresc consecințele, subliniază The Conversation. Numai că adulții tind să subestimeze costurile sociale pe care le iau ei în calcul.
Mediul poate împinge adolescentul spre risc sau îl poate proteja
Creierul adolescentului este foarte sensibil la mediul în care se dezvoltă. Expunerea la contexte periculoase și la prieteni care încalcă regulile explică o mare parte din diferențele dintre tinerii care ajung să aibă comportamente problematice și cei care nu le au.
Aceeași sensibilitate face însă ca adolescența să fie și o perioadă cu un potențial foarte mare de schimbare.
Un mediu calm, în care regulile sunt aplicate corect, iar oamenii sunt tratați cu respect, poate influența puternic comportamentul tinerilor.
Când adolescentul are încredere că adulții vor cerceta ce s-a întâmplat și vor găsi o soluție dreaptă, nevoia lui de a face singur dreptate scade.Astfel, reacția imediată se temperează, iar adolescentul poate lua o decizie mai controlată.
Dreptatea funcționează mai bine decât simpla pedeapsă
În școală, un conflict poate fi gestionat printr-o discuție mediată de un adult pregătit, în care ambii elevi sunt ascultați și se încearcă găsirea unei soluții acceptabile.
O asemenea intervenție poate fi mai eficientă decât o sancțiune aplicată automat, pentru că îi arată adolescentului că nedreptatea nu a fost ignorată și că nu trebuie să se răzbune singur.
Acasă, același principiu poate fi aplicat în disputele dintre frați. Dacă părintele îi lasă mereu „să se descurce singuri”, există riscul ca cel mai puternic să-și impună voința.
O intervenție calmă și consecventă transmite că regulile sunt reale și că persoana nedreptățită va fi protejată.
Alegerea corectă trebuie să aducă și o recompensă imediată
Părinții și profesorii pot încerca să construiască situații în care alegerea utilă pe termen lung să fie și atractivă pe moment.
De exemplu, o școală poate organiza un program în care elevii îi ajută pe colegii care întâmpină dificultăți, iar această implicare este recunoscută public sau recompensată prin anumite privilegii.
În acest fel, cooperarea devine nu doar morală sau „corectă”, ci și valoroasă pentru statutul social al adolescentului.
Acasă, treburile gospodărești pot fi prezentate ca o contribuție la echipa familiei, nu doar ca obligații neplăcute. Beneficiul poate fi mai mult timp liber petrecut împreună după ce sarcinile au fost împărțite și rezolvate.
Ideea este ca recompensa imediată și beneficiul pe termen lung să indice aceeași direcție.
Adolescenții au nevoie de o cale de retragere fără umilință
O altă strategie importantă este să i se ofere tânărului posibilitatea de a ieși dintr-un conflict fără să simtă că pierde în fața celorlalți.
În școală, un profesor care vede că o dispută riscă să escaladeze poate vorbi separat cu elevii și le poate oferi posibilitatea să meargă într-un spațiu sigur pentru a se calma. Retragerea trebuie prezentată ca o decizie de dezescaladare, nu ca o pedeapsă sau ca o dovadă de slăbiciune.
Acasă, părintele îi poate spune adolescentului că vede cât de furios este și îi poate oferi două opțiuni: să discute imediat sau să ia o pauză de 20 de minute, după care conversația să fie reluată.
Faptul că tânărul poate alege îi păstrează sentimentul de control și îi permite să se retragă fără să creadă că a cedat.
Adolescența este o fereastră de oportunitate
Comportamentul adolescenților nu este determinat doar de biologie. Creierul lor ia forma mediului în care este pus să funcționeze.
Un mediu dominat de umilire, nedreptate, risc și lipsa consecințelor pentru abuz va amplifica reacțiile agresive. Un mediu previzibil, corect și respectuos poate orienta aceeași sensibilitate către cooperare, curaj și protejarea celorlalți.
Tocmai de aceea, adolescența este una dintre cele mai promițătoare perioade pentru influențarea pozitivă a unei vieți. Sprijinul potrivit, reguli aplicate echitabil și adulți care înțeleg miza socială a conflictelor pot avea un efect mai mare acum decât în aproape orice altă etapă de dezvoltare.
„Alegerea proastă” a adolescentului nu dovedește întotdeauna că acesta nu înțelege ce face. Uneori, arată că încearcă să rezolve o problemă reală cu instrumentele pe care creierul său le consideră, în acel moment, cele mai eficiente.
Un urs a ajuns pe unul dintre cele mai circulate bulevarde din Sibiu și în curtea unui colegiu
Ziua 1614 O dronă ghidată video a lovit un supermarket plin cu oameni: un copil a murit. Ucraina spune că poate lovi la peste 3.000 km. Iranul amenință cu represalii
Cursuri ieftine, în hoteluri scumpe. Cum ajung primăriile să cheltuiască mii de euro pe cazarea angajaților trimiși la formare profesională
Răsturnare de situație în cazul selecționerului dorit de naționala Italiei
