Franţa a ales să prezinte candidatura baghetei sale tradiţionale (o pâine lungă şi subţire, n.r.) pentru a fi înscrisă pe lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO, preferând-o în faţa acoperişurilor de zinc din Paris şi unei sărbători vinicole din Arbois, a anunţat vineri Ministerul francez al Culturii.
Ministerul Culturii avea ca termen limită data de 31 martie pentru depunerea candidaturii sale. Decizia finală va aparţine UNESCO, însă această organizaţie nu se va pronunţa înainte de toamna anului 2022.
Ministerul menţionat, al cărui sediu se află pe Rue de Valois din Paris, a confirmat pentru AFP o informaţie apărută iniţial în Le Parisien, potrivit căreia ministrul francez al Culturii, Roselyne Bachelot, a ales bagheta dintre cele trei propuneri.
"Dacă această candidatură naţională va fi încununată de succes la UNESCO, înscrierea acestui element va permite conştientizarea faptului că o practică alimentară care face parte din cotidian, împărtăşită de un număr foarte mare de oameni şi care este considerată ca un lucru subînţeles, reprezintă un patrimoniu în sine", a declarat ministrul Culturii într-un comunicat.
Comunicatul reaminteşte că numărul brutăriilor este "în scădere constantă, mai ales în localităţile rurale" din Franţa. "În 1970 număram 55.000 de brutării artizanale (una la 790 de locuitori) faţă de 35.000 astăzi (una la 2.000 de locuitori), adeseori în beneficiul vânzărilor de baghete produse în sistem industrial", se afirmă în acelaşi document.
Istoria baghetei
Bagheta, simbol al vieţii cotidiene a francezilor, imortalizată în numeroase filme şi reclame, este un produs al cărui nume a apărut la începutul secolului al XX-lea la Paris.
Astfel, ea a fost preferată în faţa acoperişurilor de zinc din Paris şi în faţa Biou d'Arbois, o sărbătoare din departamentul Jura, de origine medievală şi religioasă, care a fost transformată apoi într-o sărbătoare republicană.
Aproape o sută de dosare din lumea întreagă obţin în fiecare an statutul de bun imaterial înscris în patrimoniul UNESCO.
Pentru a concura la această marcă prestigioasă, candidatul trebuie să fie înscris mai întâi în patrimoniul naţional, aşa cum se întâmplă cu câteva sute de "savoir-faire" (expertize, cunoştinţe tradiţionale) şi bunuri din Franţa. În cea de-a doua etapă, candidatul trebuie să fie considerat apt pentru a reprezenta Franţa la UNESCO, în urma unui aviz consultativ al Comitetului pentru Patrimoniul Etnologic şi Imaterial (CPEI).
Pentru ca o candidatură să fie luată în considerare, proiectul trebuie să beneficieze de susţinerea comunităţii vizate, condiţie care a fost îndeplinită atât în cazul brutarilor, cât şi al producătorilor de acoperişuri din zinc.
