Dacă la nivel individual, imunizarea reprezintă o alegere, la nivel de comunitate, vaccinarea e singura soluție prin care se poate scăpa de virus.
În urmă cu un an, lumea s-a oprit, iar oamenii au intrat în case. Italienii cântau din balcoane și băteau cu lingurile în oale. Britanicii transmiteau mesaje emoționante lucrătorilor din sistemul de sănătate, românii ascultau imnul din mașinile de poliție.
Asta s-a întâmplat imediat după ce cu toții luasem cu asalt supermarketurile.
Privind în urmă, totul pare un nesfârșit film horror.
Mi-a rămas vie în amintire seara zilei de 27 martie 2020, atunci când oficialitățile din Italia au anunțat că în ultimele 24 de ore muriseră 921 de persoane.
Atunci am simțit frica. Un număr atât de mare de decese m-a făcut să cred că situația fusese pierdută de sub control la nivel global.
Întreaga civilizație naviga pe furtună, în necunoscut. Nu existau măști, nu existau medicamente, nu existau studii, iar personalul medical nu știa cum să lupte cu virusul.
Și o bucată de vreme așa a și fost.
Vaccinurile, la acel moment, reprezentau doar o îndepărtată speranță.
“Va dura cel puțin un an, un an și jumătate până când vom avea un vaccin pe care să-l putem folosi”, declara, în data de 3 martie 2020, medicul Anthony Fauci, directorul Institutului de Boli Infecțioase din SUA.
Nouă luni mai târziu, Marea Britanie era primul stat din lume care autoriza folosirea unui vaccina anti-Covid, iar la un an de la declarația celebrului medic, în Uniunea Europeană sunt autorizate 4 vaccinuri, iar în SUA, 3.
Din luna decembrie, când a început campania de vaccinare, 500 de milioane de injecții au fost făcute la nivel global, iar în România, peste 1,8 milioane de oameni au primit cel puțin o doză de vaccin.
2.000 de kilometri pentru două doze de vaccin
Când pe platforma online am văzut cele două buline verzi în care era scris cuvântul “programat”, primul gând m-a dus la examenele de admitere din liceu când lângă nume apărea cuvântul magic “admis”.
M-am înscris pentru vaccinare în data de 15 martie, atunci când autoritățile au activat lista de așteptare pentru “populația generală”, dar au și oferit posibilitatea celor din etapa a 3-a să se programeze pe locurile libere ale centrelor din țară.
Noile restricții, anunțate oficial: În ce condiții se închid magazinele la 18:00 și când se interzice ieșirea din casă după ora 20:00 (Document)
N-am stat mult pe gânduri. Eram hotărât să mă vaccinez cât mai repede, așa că în câteva ore bune, după ce s-au încheiat rateurile platformei online, împreună cu soția mea și încă o familie de prieteni ne-am programat la centrul de vaccinare din orașul Siret, județul Suceava, unde am găsit locuri.
Centrul se află la 500 de kilometri de București. Pentru cele două doze dus-întors, vom parcurge distanța până la Roma. Pare mult, dar merită.
Au fost mii de motive pentru care am vrut să mă vaccinez cât mai repede și foarte puține pentru care să nu fac această călătorie.
Sunt conștient că multe persoane nu au cum să se deplaseze la distanțe atât de mari, dar știu că mulți pot s-o facă, pot să utilizeze doze pe care, în mod ciudat, autoritățile le-au trimis în zone în care cererea de vaccin e foarte redusă, în timp ce în marile orașe e penurie.
Vaccinarea, singura soluție de eradicare a pandemiei
La 10 zile de la declanșarea etapei a 3-a de vaccinare, cea a populației generale, sunt încă peste 10.000 de locuri libere pentru programare în opt județe.
Toate cu ser AstraZeneca, un vaccin autorizat, dar care nu se bucură de încrederea publicului, în principal din cauza opririi campaniei de vaccinare cu această soluție în mai multe state europene din cauza suspiciunilor de legate de coagularea anormală a sângelui la unele persoane.
Până acum, experții n-au putut stabili o corelație între acest vaccin și afecțiunea respectivă.
Dezbaterea pe tema vaccinării rămâne una încinsă, dar beneficiile imunizării pot fi verificate foarte ușor, analizând datele din Israel, o țară cu 9,2 milioane de locuitori, în care 57,4 % din populație a primit cel puțin o doză de vaccin, adică 5,3 milioane de persoane. În data de 24 martie, au avut 339 de persoane infectate, în vreme ce în România se înregistrau 6.651 de noi cazuri.
Dacă la nivel individual, vaccinarea e o problemă de alegere, când vine vorba de o comunitate, de o țară, de întreaga lume, vaccinarea e singura soluție de eradicare a pandemiei.
Personal, decizia de a mă vaccina a fost una dintre cele mai ușoare pe care le-am luat vreodată, iar drumul până la Siret a fost o excursie de-o zi și-o noapte în care am avut ocazia să văd locuri noi, mai ales că în acea parte de țară nu ajunsesem niciodată.
Injecția ca o amintire
Centrul de vaccinare din orașul Siret se află în inima orașului, în Casa de Cultură Mihai Teliman. Talentatul jurnalist care a trăit la sfârșitul secolului trecut în târgul din nordul Moldovei n-avea cum să-și imagineze că peste mai bine de un secol de la moarte numele său va deveni asociat cu salvarea oamenilor dintr-o cruntă epidemie.
Ca-n orice instituție din România, intrarea se făcea prin spatele clădirii, ușile impunătoare din fața lăcașului de cultură fiind închise.
Înăuntru, organizarea era germană. Patru doamne administrau întreaga “afacere”, având reguli clare, rostite calm.
Am fost preluat de o asistentă echipată în combinezon de protecție care mi-a verificat programarea și mi-a indicat să o urmez, călcând împreună pe săgeți galbene din scotch lipite pe pardoseală care indicau cu precizie un birou.
Aici, o altă asistentă mi-a pus pe rând toate întrebările din formular, a completat răspunsurile, iar la sfârșit m-a rugat să semnez.
Imediat, mi s-a indicat să mă așez pe colțul unui pat vechi de spital unde o altă doamnă, căreia nu i-am văzut fața din cauza straturilor de protecție, mi-a făcut injecția.
Dacă doreai să ai o amintire de la vaccinare, asistenta care se ocupă cu administrarea fluxului de persoane îți face și-o poză cu telefonul.
La sfârșit, am fost trecut la “tabletă” unde am fost înregistrat, mi s-a înapoiat buletinul și am primit adeverința de vaccinat cu prima doză. Am fost rugat ferm să stau pe un scaun 15 minute, sub observație medicală.
Când vaccinarea seamănă cu votarea
Toată operațiunea a fost o combinație de procedură pe care o întâlnim în secțiile de votare cu una birocratică pe care o întâlnim înainte să fim consultați de medicul de familie. Injecția se afla la mijloc.
Călătoria spre Siret mi-a reamintit de nevoia de autostradă a Moldovei, o regiune atât de frumoasă, dar cu un drum european înfiorător de aglomerat și periculos.
La întoarcere ne-am oprit la metrul de autostradă construit de omul de afaceri și activistul social Ștefan Mandachi.
Bucata aceea de teren amenajată la marginea șoselei E85 amintește fiecărui trecător că infrastructura rutieră primitivă ucide și contribuie mult la stagnarea economică a României.
A doua zi după injectarea vaccinului Moderna am avut o stare accentuată de moleșeală. Nu m-am putut concentra, iar seara, asupra mea s-a coborât o migrenă puternică. A doua zi, efectele secundare dispăruseră.
Pentru a ieși din pandemie, în România trebuie să se vaccineze peste 10 milioane de oameni.
Premierul Cîțu a promis că se va atinge această cifră la sfârșitul lunii septembrie.