Acum o săptămână, aflam cu toții de la Salvați Copiii România că Spitalul „Grigore Alexandrescu” din București, cel mai mare spital de pediatrie din țară, nu mai are în dotare nicio ambulanță complet funcțională, cu care să transporte copiii care aveau nevoie de intervenții medicale.
În șapte zile, fără nicio implicare a statului, medicii au fost anunțati că vor avea la dispoziție nu una, ci două ambulanțe noi de uz pediatric, cumpărate din donații private – persoane fizice și două companii.
Peste 160.000 de euro au fost donați în doar câteva zile, într-un exercițiu de solidaritate colectivă care i-a uimit deopotrivă pe inițiatorii apelului și cei care au adus laolaltă, iată, atâția donatori, pe medici și chiar și pe cei care, de pe margine, pun la îndoială capacitatea românilor de a fi solidari în bine.
Pentru că în mai toate portretele-robot românii par a excela în lamentații, dar mai puțin în fapte comunitare. Și, totuși, în șapte zile și în vremuri de criză, ei sunt cei care au răspuns apelului și au donat, pentru ca un spital să aibă ambulanță.
Gestul lor, căruia i se adaugă delicatul îndemn al lui Mihai Șora, care a desenat o ambulanță cu chip de copil, a fost declicul pentru ceea ce în teorie se numește responsabilitatea socială a companiilor.
Două companii și e cinstit să fie numite, BCR și Lidl, au pus restul banilor, dar nu pentru o ambulanță, ci pentru două.
E o știre care face discrepanță în peisajul știrilor românești, așa cum pare a face discrepanță și recordul de a aduce împreună atâția oameni care au crezut că e bine să fie parte din responsabilitate și din soluție.
Oameni care nu au spus mai întâi „de ce nu cumpără statul, doar e treaba lui, noi plătim impozite”, ci și-au imaginat copilul bolnav, undeva într-o localitate mică din România, lângă care o mamă își freca neputincioasă mâinile.
Cine a văzut vreodată disperarea unui părinte de a nu putea face tot ce se poate face pentru copilul lui nu avea cum să stea pe margine.
Sigur, asta nu compensează lipsa statului, dar dacă facem ca fiecare discuție să fie despre stat, atunci nu mai e nici despre copiii care au nevoie de tratamentul de la spitalul „Grigore Alexandrescu”.
A doua zi după ce oamenii au decis să fie parte a soluției, însă, discuția ajunge și la stat.
E momentul în care autoritățile refac radiografia sistemului și pun câte un semn pe hartă, acolo unde un spital are o ambulanță veche și defectă, altul nu are niciun incubator pentru nou-născuți, altul are aparatură medicală neperformantă.
În mod ironic, însă, Ministerul Sănătății nu a făcut public nici până acum care e starea secțiilor COVID din spitalele din țară și cum au fost ele întărite pentru acest val trei pandemic, care se dovedește a fi nu doar cel mai agresiv dintre toate, dar și unul care ar putea compromite campania de vaccinare, cu concursul unor guvernanți pentru care eschiva a devenit politică publică.
