Armele capabile să influențeze direct conștiința, comportamentul sau memoria umană nu mai aparțin literaturii SF, ci unui viitor care se apropie periculos de repede, avertizează doi cercetători britanici.
The Guardian scrie că Michael Crowley și Malcolm Dando, experți în securitate și neuroștiințe la Universitatea din Bradford, urmează să publice o carte considerată un „semnal de alarmă” global.
Cei doi au participat în acest weekend la o întâlnire crucială a statelor membre la Haga, unde au cerut acțiuni internaționale urgente pentru a împiedica transformarea neuroștiinței în armă.
„Sună ca science-fiction”, a spus Crowley pentru The Guardian, dar „pericolul este că devine science fact.”
Creierul – noul câmp de luptă
Cartea publicată de Royal Society of Chemistry analizează cum progresele simultane din neuroștiință, farmacologie și inteligență artificială creează premisele apariției unei noi categorii de arme.
„Cercetătorii avertizează că tehnologiile actuale permit intervenția directă asupra creierului uman. Cu alte cuvinte, neuroștiința ar putea fi folosită pentru a provoca sedare, confuzie, tulburări de percepție sau chiar modificarea comportamentului. Aceste metode devin tot mai precise și mai accesibile, motiv pentru care unele state ar putea fi tentate să le transforme în arme”, afirmă Crowley.
Cei doi cercetători subliniază că interesul statelor pentru arme care acționează asupra sistemului nervos nu este nou. În timpul Războiului Rece și în deceniile următoare, SUA, URSS și China au finanțat activ programe de cercetare pentru dezvoltarea unor substanțe capabile să provoace „pierderea conștiinței, sedare, halucinații, incoerență, paralizie sau dezorientare”.
Un precedent tragic: teatrul din Moscova
Singurul caz în care astfel de substanțe au fost folosite la scară largă s-a produs în 2002, când forțele speciale ruse au folosit derivați de fentanil pentru a pune capăt crizei ostaticilor de la Teatrul Dubrovka din Moscova.
Deși majoritatea ostaticilor au fost salvați, atacul chimic a provocat peste 120 de morți și numeroase victime cu daune permanente.
De atunci, spun Crowley și Dando, cercetarea a avansat mult, iar tehnologiile actuale ar permite dezvoltarea unor arme „mult mai sofisticate și mai țintite” decât cele folosite acum peste două decenii.
De la tratament la manipulare
„Acelasi tip de cunoaștere care ne ajută astăzi să tratăm bolile neurologice ar putea fi folosit pentru a perturba cogniția, a induce obediență sau, în viitor, chiar pentru a transforma persoanele în agenți fără voia lor”, afirmă Dando.
Cei doi experți susțin că amenințarea este reală și în creștere, iar tratatele internaționale actuale privind controlul armamentului nu sunt pregătite să reglementeze aceste noi tehnologii.
Un apel la acțiune globală
Crowley și Dando cer actualizarea convențiilor internaționale astfel încât să includă explicit substanțele și tehnologiile neuroactive. Fără un astfel de cadru, spun ei, lumea riscă să se confrunte cu un nou tip de armament - invizibil, greu de detectat și potențial devastator.
„Trebuie acționat acum”, avertizează Crowley. „Dacă așteptăm ca aceste arme să devină realitate, va fi prea târziu”, avertizează Crowley.
Scurt istoric al cercetării armelor neurochimice
Anii 1950–1970: începuturile experimentelor pe creier
- SUA și URSS au derulat programe secrete pentru testarea unor substanțe care afectează sistemul nervos central.
- Programe precum MK-Ultra (SUA) au explorat LSD, sedative puternice și tehnici de control al comportamentului.
- URSS a investigat neurotoxine, agenți psihoactivi și metode de provocare a confuziei sau sedării masive.
Anii 1980–1990: rafinarea substanțelor incapacitante
După interzicerea armelor chimice clasice, mai multe state au mutat interesul spre „substanțe incapacitante” care nu ucid, dar scot temporar din luptă.
Au fost studiate substanțe care pot provoca pierderea coordonării, confuzie, greață severă, tulburări vizuale, anxietate paralizantă.
2002 – momentul de cotitură: teatrul din Moscova
Cel mai mare incident cunoscut de folosire a unor astfel de substanțe a avut loc la Teatrul Dubrovka, când forțele ruse au folosit derivați de fentanil pentru a pune capăt crizei ostaticilor. Peste 120 de oameni au murit, iar sute au avut sechele neurologice.
Acesta a fost primul caz modern documentat de armă neurochimică folosită la scară largă, demonstrând că astfel de substanțe pot fi letale chiar dacă scopul declarat este „incapacitarea”.
După 2002 – explozia neuroștiințelor și riscurile emergente
Progresele rapide în neurofarmacologie, stimulare cerebrală, inteligență artificială aplicată pe funcțiile cognitive, nanotehnologie neurologică au creat potențialul pentru arme mult mai precise (care afectează doar anumite circuite neuronale), mai greu de depistat, mult mai eficiente în manipularea comportamentului.
Problema actuală - vid legislativ internațional. Tratatul global privind armele chimice nu menționează explicit substanțele neuroactive de nouă generație. Asta înseamnă că, legal, există zone gri care pot fi exploatate de state.