Până relativ recent, combinaţia de piele deschisă, ochi albaştri şi păr blond era o raritate în rândul europenilor. Trăsăturile închise la culoare erau norma până în Epoca Fierului, mult mai târziu decât se credea anterior.
Venind din Africa, primii oameni aveau pielea, părul şi ochii închise la culoare. Odată cu migrarea spre regiunile mai reci din nordul Eurasiei, tonurile pielii au devenit mai deschise, deoarece pielea palidă absoarbe mai bine radiațiile ultraviolete, esențiale pentru producerea vitaminei D, un avantaj evolutiv în zonele cu mai puțină lumină solară.
”Ştiam din datele anterioare că primele apariții ale pielii deschise au avut loc acum aproximativ 15.000 de ani în regiunea Caucazului", a declarat profesorul Guido Barbujani, autorul studiului. El a explicat că primii indivizi cu pielea deschisă au fost fermierii anatolieni, care s-au răspândit în Europa în perioada neolitică, înlocuind populaţiile existente de vânători-culegători.
”Până acum, ideea era că acest proces s-a desfășurat ca atunci când întinzi unt pe pâine, o undă uniformă care acoperă întreaga suprafață. Însă noul studiu arată că lucrurile nu au stat așa. Mai degrabă a fost ca un model de blană de leopard, cu apariții sporadice de piele deschisă şi închisă în diverse regiuni", a mai explicat omul de știință.
Analizand ADN-ul a 348 de oameni antici din mai multe locuri din Eurasia, cercetătorii au urmărit schimbările de pigmentare ale pielii, părului şi ochilor pe parcursul a 45.000 de ani.
„Tranziția către pielea mai deschisă nu a fost deloc liniară în timp şi spaţiu şi a fost mai lentă decât ne aşteptam, jumătate dintre indivizi având pielea închisă sau intermediară chiar şi în Epoca Cuprului și Epoca Fierului", notează autorii studiului.
”Știam deja că pielea închisă a persistat în Europa mai mult decât se credea anterior", a mai explicat Barbujani. ,,Ce nu știam era că pielea închisă a fost prezentă până în Epoca Fierului", mai spune cercetătorul, citat de IFL. Science.
”Epoca Fierului înseamnă momentul mitic al fondării Romei, înseamnă războiul troian", a adăugat el.
Studiul a constatat că, în Paleolitic (aproximativ 45.000 - 13.000 i.Hr.), trăsăturile închise la culoare erau aproape universale. În perioada mezolitică, însă, s-a înregistrat o creştere a frecvenței ochilor albaştri în nordul Europei, Franța și Serbia.
Tot în această epocă a apărut prima combinație documentată de piele deschisă, păr blond și ochi albaștri, într-un genom al unui vânător-culegător din Suedia de acum 12.000 de ani.
În perioada neolitică (aproximativ 10.000 - 4000 Hr.), studiul a identificat piele închisă în aproape întreaga Eurasie, cu excepția câtorva indivizi cu pielea deschisă în nordul Europei. Abia în Epoca Bronzului s-a observat o creștere semnificativă a combinației de ochi albaştri, păr blond și piele deschisă, cu foarte puține exemple din Anglia, Ungaria, Estonia și Cehia prezentând aceste trăsături.
În Epoca Fierului (3.000 - 1700 i.Hr.), cercetătorii au găsit o diversitate mai mare, cu piele închisă, intermediară şi deschisă coexistând în diferite regiuni ale Europei și Asiei de Vest.
”Am găsit prima piele deschisă în Mezoliticul suedez, dar provine dintr-un singur eșantion din peste 50. Lucrurile s-au schimbat ulterior, dar foarte lent, astfel încât abia în Epoca Fierului frecvența pielii deschise a egalat-o pe cea a pielii închise; de-a lungul preistoriei, majoritatea europenilor aveau pielea închisă", au explicat autorii studiului.
Pentru a explica persistența neașteptată a pielii închise, Barbujani a sugerat că pielea deschisă este avantajoasă într-un mediu unde este necesară radiația UV pentru producția de vitamina D, dar dacă dieta este bazată pe peşte, de exemplu, atunci această nevoie scade. Vitamina D poate fi obținută din alimentație.
”Aşadar, oamenii cu pielea închisă, dacă aveau o dietă adecvată, puteau trăi foarte bine chiar şi în climatul european", concluzionează omul de ştiinţă.