Ultimul lucru la care te-ai gândi atunci când vezi un câine șoricar, cu alura lui blândă, ar fi că ar putea să lupte cu urșii și alte fiare în arenele romane. Și, totuși, se pare că romanii fix asta au avut în minte atunci când au creat rasa, în urmă cu peste 2.000 de ani.
Descoperirile făcute cu ocazia săpăturilor arheologice din sistemele de drenaj ale Colosseumului din Roma arată însă tocmai asta. Alături de oase de leoparzi, lei, urși sau struți, au fost descoperite numeroase fosile provenind de la câini de talie mică, asemănători câinilor șoricari de azi.
Cel mai probabil, susțin arheologii italieni care au executat săpăturile, astfel de câini erau dresați și aruncați în haite în arene, pentru a lupta împotriva sălbăticiunilor de talie mare.
O altă variantă ar fi că erau dresați pentru a executa tot felul de trucuri, asemenea câinilor de circ de azi, dar această posibilitate este una redusă, având în vedere amestecul de fosile amintit.
Câinii de acest gen nu depășeau 30 de centimetri înălțime, fiind departe de câinii de talie mare folosiți în arene și desenați pe frescele romane antice. Rasa creată de romani era însă o precursoare a șoricarilor de azi, scrie The Telegraph.
În fapt, rasa câinilor șoricari a apărut în secolul al XVIII-lea, în Germania, tocmai pentru a fi folosită la vânătoare, șoricarii fiind recunoscuți pentru ferocitatea și abilitatea de a se strecura în vizuinile animalelor sălbatice. De asta au și fost numiți ”dachshund” sau câini-bursuc, atât pentru dimensiunile reduse, cât mai ales pentru violența lor.