Regizorul Oliver Stone vorbeşte, într-un interviu pentru The Guardian, despre noul său documentar „Nuclear Now”, ce are în prim-plan centralele nucleare. De asemenea, cineastul american îşi exprimă dispreţul său faţă de Joe Biden şi sprijinul pentru preşedintele rus Vladimir Putin.
Noul film al lui Oliver Stone, „Nuclear Now”, al cărui narator este, prezintă un caz conform căruia energia nucleară este o soluţie necesară şi evidentă la schimbările climatice.
Perspectiva americanilor asupra energiei nucleare fluctuează şi, în general, sprijinul a crescut în ultimul deceniu, potrivit unui sondaj recent al Gallup care arată că 55% dintre americani sunt în mod ferm sau oarecum în favoarea utilizării energiei nucleare ca modalitate de a furniza energie electrică. Acesta este cel mai mare procent din 2012, potrivit Gallup.
Stone spune că un obiectiv al documentarului său este de a comunica amploarea cererii de energie acum şi cât de multă energie electrică va fi cerută în viitor, pe măsură ce strategiile de atenuare a schimbărilor climatice electrizează multe procese şi pe măsură ce cererea de energie creşte din ţări precum India şi China.
Stone a lucrat la „Nuclear Now” timp de aproximativ trei ani, deşi nu exclusiv la acest film.
„Nuclear Now” se deosebeşte de orice altceva a făcut Stone, deoarece este prima sa realizare „despre un obiect, nu despre o persoană”. Şi aici este provocarea. „Nu există nicio tipă sexy în film”, spune el puţin supărat. „Nu este ca un film foarte original. Este vorba despre asamblare, editare, scriere”.
Potrivit cnbc.com, Stone s-a simţit obligat să facă documentarul, deoarece vede energia nucleară ca o soluţie climatică subapreciată şi neînţeleasă.
„Filmul este un avertisment, un avertisment dramatic, despre o denaturare majoră a istoriei şi o nevoie de a reveni la a folosi energia nucleară în orice mod posibil”, a spus Stone.
Stone locuieşte în Los Angeles şi are trei premii Oscar, dar nu se consideră parte din Hollywood. Sentimentul său de alienare pare să se fi intensificat odată cu acest proiect.
„Industria de film nu a fost deloc amabilă de la Silkwood, The China Syndrome şi toate filmele de groază din anii 50”, spune el, continuând să cântărească modul în care cinematografia de masă a deviat de la misiune. „Îmi place strălucirea filmelor vechi. Ştii, vreau să o văd pe Elizabeth Taylor şi vreau să o văd pe Brigitte Bardot, pe Marilyn Monroe. Vreau să văd stele!”. O astfel de realizare a filmelor a devenit mai greu de făcut într-o cultură care este greu digerabilă pe reţelele sociale. „Respect realitatea, dar nu vreau să o văd neapărat. Îmi place să văd realitatea accentuată”.
La 76 de ani, Stone este cu patru ani mai tânăr decât Joe Biden, despre care mulţi spun că este prea bătrân să candideze pentru un al doilea mandat. Stone nu vrea să cântărească vârsta preşedintelui şi aptitudinea lui de a fi reales. Dar va spune ce crede despre el. „Preşedintele meu preferat a fost John Kennedy, aşa că, dacă te uiţi la cei doi irlandezi lateral, vei descoperi că John Kennedy este un iubitor de pace. Şi descoperi că Joe Biden este un războinic rece în cel mai rău sens al cuvântului”.
Ultima dată când The Guardian i-a făcut profilul lui Stone, tocmai finalizase un documentar de 4 ore despre Vladimir Putin (pe vremea când spunea că „poporul rus nu a fost niciodată mai bine”). S-au schimbat sentimentele lui despre liderul rus în anii deosebit de tulburi de atunci? „Cred că Rusia face o treabă grozavă cu energia nucleară”, spune el după o clipă de gândire. „China este, de asemenea, un lider în acest domeniu, deşi nu am reuşit niciodată să pătrund în China, ceea ce a fost o ruşine pentru filmul pe care mi-aş fi dorit să-l avem. Dar Putin este un mare lider pentru ţara sa şi oamenii îl iubesc”.
Filmul „Nuclear Now” a avut o proiecţie specială la Forumul Economic Mondial de la Davos la începutul lunii ianuarie, a fost lansat la New York şi Los Angeles în acest weekend şi a intrat în cinematografe la nivel naţional de luni.
Criticii spun că filmul trece cu vederea barierele semnificative pentru energia nucleară, în special costul ridicat şi construcţia lentă.