Firmele private de spionaj și securitate, în mare parte nereglementate, sunt în plină expansiune în țara lui James Bond.
Cu personal recrutat din rândurile foștilor spioni și ofițeri de poliție britanici până la foști jurnaliști și oficiali ai serviciilor de informații militare, firmele private de informații și investigații din Marea Britanie oferă diverse servicii importante, de la verificări corporative de bază până la supraveghere la scară largă. Unele chiar se ocupă de achiziționarea ilegală de informații extrem de personale, scrie Politico.
În ultimul an, miniștrii guvernamentali și agențiile de informații au avertizat că statele străine folosesc aceste firme pentru "a-și face treaba murdară” în Regatul Unit - uneori prin supravegherea și hărțuirea disidenților care au fugit în Marea Britanie crezând că au un refugiu sigur.
Numeroase personalități care au lucrat în cadrul companiilor private de spionaj britanice sau care au fost ținta acestora spun că, în ciuda retoricii dure a guvernului, practicile discutabile în acest sector rămân nereglementate, iar companiile, în mare parte, nu sunt trase la răspundere.
Industria operează „practic fără nicio supraveghere, reprezentând amenințări serioase la adresa vieții private, a drepturilor omului și a democrației”, a declarat Ilia Siatitsa de la Privacy International.
„Capacitatea industriei de a oferi capabilități puternice de supraveghere și colectare de informații oricui are mijloacele de plată, fără o verificare serioasă, este alarmantă”, a adăugat ea.
Cum te remarci pe piața privată a spionajului
Londra a devenit capitala mondială a industriei de informații private, în parte datorită fascinației mondiale pentru spionii britanici fictivi din filmele James Bond și romanele lui John le Carré.
Foștii agenți secreți de teren reprezintă o minoritate a celor care își desfășoară acum activitatea în sectorul privat, spionii de rang înalt fiind fondatori sau membri în consiliile de administrație ale unor firme.
Printre aceștia se numără foști șefi ai serviciului de informații externe MI6. Alții se feresc să-și facă publice carierele anterioare, dar se laudă cu o experiență vagă în parlamentul britanic și în Ministerul de Externe al Regatului Unit.
Unii cred că aceste angajări ale unor nume importante sunt doar o stratagemă pentru a atrage clienți internaționali. „Îi ai pe cei importanți și buni în consiliu, ai un lord aici, o doamnă colo, ai un spion, ai fostul șef de la cutare și cutare - dacă ești un investitor din Ucraina sau Indonezia, ești impresionat de asta”, a explicat sub protecția anonimatului o figură cheie din serviciile secrete private.
O a doua figură din sector a confirmat că există un „element de marketing” în aceste angajări, deoarece clienții corporativi dornici de informații consideră „foarte impresionant faptul că cineva a lucrat într-un serviciu secret de informații”.
Unii spioni se transferă în sectorul privat pentru că, pur și simplu, tot ce știu este să adune informații – fie pentru Rege și pentru țară, fie pentru cel care oferă cel mai mult. Dar asta nu înseamnă că toți prosperă - unii descurcă cu greu în sectorul privat, pentru că nu au acces direct la contactele și sprijinul statului de care se bucurau anterior.
Formula cu nume plictisitor cu care se dau "marile tunuri"
Londra este un epicentru al serviciilor secrete grație în mare măsură proximității sale față de două mari grupuri de clienți: sectorul juridic și cel financiar din Marea Britanie. Aceste două puteri ale economiei britanice se află în mod regulat în centrul unor cazuri complexe cu o valoare de miliarde de lire sterline.
„O mare parte din această muncă este „destul de banală”, a spus un membru al firmelor secrete private. Rapoartele de bază privind implică verificări de rutină, inclusiv dacă cineva se află pe o listă de sancțiuni sau a avut parte de relatări negative în presă. Acestea sunt de obicei efectuate de tineri absolvenți, iar munca „nu e foarte bine plătită sau interesantă”.
Munca pe bani mulți se încadrează, în general, într-un termen înșelător de plictisitor de „sprijin în litigii”. Aceasta poate cuprinde orice, de la „cercetarea adversarului” - adică "săparea" în căutarea de informații pentru a discredita indivizii - până la strângerea de dovezi care pot fi folosite în instanță, cum ar fi documente, martori și date de pe hard disk-uri.
O astfel de muncă a apărut frecvent în titlurile ziarelor. În 2017, firma israeliană Black Cube a trebuit să-și ceară scuze după ce în New Yorker au apărut acuzații conform cărora angajații săi ar fi spionat jurnaliști și ar fi adoptat identități false pentru a obține informații despre acuzatorii de abuzuri sexuale ai magnatului cinematografic Harvey Weinstein. Compania a declarat la acea vreme că „respectă pe deplin legea oricărei jurisdicții în care operează”.
Compania Black Cube a fost implicată și într-un scandal în România, fiind acuzată că a spionat-o pe fosta șefă a DNA, Laura Codruţa Kovesi.
Black Cube este încă în activitate și derulează operațiuni la Londra. Membrii consiliului său consultativ și ai fondului de investiții pentru investigații provin din eșaloanele superioare ale serviciilor de informații și aplicării legii. Printre aceștia se numără Efraim Halevy, al nouălea șef al agenției de informații israeliene Mossad; Robert Amaee, un fost oficial de rang înalt la Biroul pentru Fraude Grave din Marea Britanie; și Adrian Leppard, fostul comisar al Poliției orașului Londra.
Tot ce știm din cărțile și filmele de spionaj este permis
Nu tot ceea ce găsește o firmă privată de informații va fi folosit în instanță. Unele materiale nu vor fi acceptate de echipele juridice pentru care lucrează, iar judecătorii sunt cei care decid în cele din urmă ce informații sunt considerate admisibile.
Însă în cazuri mai mari — uneori care implică fonduri speculative globale sau guverne străine — miza este mare, iar granițele etice pot fi estompate, spun cei care lucrează în industrie.
Prima figură privată a serviciilor secrete a declarat că „toate tehnicile obișnuite pe care ți le poți imagina dintr-un roman de Tom Clancy” sunt la îndemână. Supravegherea, furtul, hacking-ul și falsificarea sunt instrumente folosite pe scară largă în sectorul privat de culegere de informații, chiar dacă nu sunt promovate public.
Multe lucruri se bazează pe busola morală șubredă și pe apetitul pentru risc ale firmelor cărora li se cere să facă treaba, scrie publicația.
Oamenii sunt îngroziți
În ciuda acoperirii largi a firmelor private de informații din Marea Britanie, acestea sunt în mare parte lăsate să acționeze pe cont propriu. Una din sursele citate de Politico a spus că principala problemă a industriei este că pur și simplu „nu este reglementată”. Iar de multe ori, cei care au puterea să obțină informații prin orice mijloace trec cu bună știință linia roșie.
Firmele private de informații susțin că informațiile obținute ilegal sunt în mod curent trimise instanțelor din Regatul Unit, iar o sursă a confirmat că există „povești de acoperire ridicole puse în fața judecătorilor” în care oamenii încearcă să „spele în proceduri judiciare informații furate”.
„Cred că judecătorii ar putea face o treabă mai bună și să fie puțin mai atenți la ceea ce se întâmplă”, au adăugat ei, citând un caz în care informații de pe o tabletă furată au fost prezentate instanței - echipa juridică susținând că acestea le-au fost pur și simplu înmânate în miez de noapte de către un informator. „Toată lumea știe ce firme fac asta”, a spus aceeași persoană.
Pentru cei vizați de activitatea firmelor private de informații — inclusiv jurnaliști, avertizori de integritate și disidenți — această experiență le poate schimba viața. Două ținte ale unor astfel de operațiuni au spus că supravegherea, atacurile cibernetice și intimidarea de către astfel de organizații le-au afectat situația financiară, bunăstarea și siguranța personală.
Într-un caz, niște contractori care lucrau pentru o companie privată de informații s-au prezentat în mod fals băncii victimei pentru a obține informații confidențiale. Mai mult, l-au filmat în casa sa și apoi au plătit pe cineva să-i acceseze telefonul.
Totuși, multe dintre țintele filate pur și simplu nu au destui banii pentru a se opune firmelor de informații. „Pe asta se bazează ei… Oamenii cu care am vorbit sunt absolut speriați”, a spus prima dintre ținte.
O a doua persoană care a fost filată a spus că, după utilizarea „mecanismelor standard” de amenințare cu litigii pentru defăimare, companiile au la dispoziție „instrumente pe care le pot folosi, care sunt mai sinistre și pot fi destul de înfricoșătoare”.
„(Compania) a numit agenții de investigații pentru a mă supraveghea, inițial pe ascuns, apoi în mod vizibil, cu vehicule și camere amplasate în fața casei mele. Și eu și familia mea eram urmăriți”, a spus subiectul.
Ambele ținte au declarat că firmele care le-au urmărit activează și în prezent în Marea Britanie.
Din Rusia, cu dragoste
Nu există loc în care spionajul să înflorească, iar "cârtițele" Rusiei să nu "mișune". Iar Londra nu face excepție, dar aici interesele ruse se folosesc și de resursele britanice.
Firmele de informații londoneze sunt adesea finanțate de țări și oligarhi de peste hotare care au bani de cheltuit - cererea fiind mare din partea fostelor state sovietice.
„Multe lucruri se învârt în jurul 'raidurilor corporative', în care investitorii străini pierd controlul asupra unui activ din cauza judecătorilor locali, poliției sau politicienilor care vor să pună mâna pe el. Apoi, trebuie să lupte pentru a obține despăgubiri în instanțele internaționale”, a explicat o sursă. „Kazahstanul a avut o mulțime de astfel de dispute și a suprasolicitat timp de mulți ani industria de informații corporative a Londrei.”
Sancțiunile împotriva Rusiei în urma invaziei la scară largă a Ucrainei din 2022 au oferit, de asemenea, contracte bănoase firmelor de avocatură britanice - și agențiilor private de informații care le-au ajutat.
Firmele private de informații au declarat pentru Politico că alte companii din industrie au fost recrutate de Agenția de Asigurare a Depozitelor din Rusia, care luna trecută a fost pusă de guvernul britanic pe lista de sancțiuni.
A treia figură a serviciilor secrete private a explicat activitatea acestei organizații: „Când băncile rusești se prăbușesc, proprietarii fug în străinătate, iar activele lor sunt vânate de acest grup.”
Anul acesta au avut loc mai multe cazuri vizibile de suspiciuni de spionaj și sabotaj rusesc în Regatul Unit - adesea prin intermediul unor interpuși. Ken McCallum, directorul general al MI5, a dezvăluit într-un raport de amenințări de anul trecut că Rusia și Iranul apelează din ce în ce mai mult la agenți de informații privați și la infractori pentru a desfășura activități în Regatul Unit.
În ultimii ani, Iranul a devenit o amenințare de top pentru Marea Britanie în ochii serviciilor de securitate - rivalizând cu China și Rusia. Una dintre cele mai presante amenințări a fost siguranța disidenților iranieni care locuiesc acum în Marea Britanie. La fel ca în cazul Rusiei, Iranul s-a orientat către intermediari - criminali și firme private de informații care sunt fie creduli, fie pur și simplu dispuși să-și facă treaba murdară.
„Soldații de infanterie” contractați pentru a supraveghea disidenții „adesea nu pun prea multe întrebări” despre cine spionează și, în unele cazuri, se mulțumesc cu scuza că informațiile pe care li se cere să le aducă au legătură cu un caz de divorț, a spus o sursă.
Nu există control, fiecare face ce i se plătește să facă
Lipsa reglementărilor le permite firmelor „să se angajeze în supraveghere invazivă, exploatarea datelor și manipularea opiniei publice, adesea operând în secret”, a spus Ilia Siatitsa.
Alții sunt sceptici că mai multe reguli ar fi de ajutor. Nu este nevoie de reglementări suplimentare, ci pur și simplu de „aplicarea corespunzătoare a legilor existente care afectează serviciile secrete private”, consideră o sursă din acest sector.
Un oficial guvernamental a declarat că orice infracțiuni comise de anchetatori privați și companii de informații trebuie să fie soluționate de poliție. Acesta a precizat că, deși s-au înregistrat unele progrese în creșterea standardelor industriei, guvernul va analiza dacă este nevoie de reglementări suplimentare care să nu restricționeze activitatea legitimă.
Dan Jarvis, ministrul securității din guvernul britanic, a declarat pentru publicația amintită că profesioniștii care lucrează în domeniul serviciilor private de informații și securitate fac „o muncă importantă”, dar a recunoscut că abilitățile lor specializate, accesul la informații și apropierea de indivizi îi fac „ținte atractive pentru exploatarea statelor străine”.
El a adăugat că firmelor li s-a cerut să facă demersurile necesare pentru a se asigura că „nu sunt însărcinate de puteri străine să desfășoare activități dăunătoare în Regatul Unit”.