Un fizician din Iaşi atrage atenţia, în contextul situaţiei critice din Prahova, unde peste 100.000 de oameni au rămas de o săptămână fără apă din cauza unor deficienţe la barajul de la Paltinu, că România trebuie să ia măsuri urgente în cazul barajelor din beton, mai ales al celor mai vechi de 50 de ani.
Profesorul universitar Silviu Gurlui, de la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, atrage atenţia că România are nevoie urgentă de reguli clare şi obligatorii pentru golirea controlată a barajelor, cu viteze maxime admise şi opriri tehnice la cote prestabilite, cercetări „periodice şi reale, nu doar inspecţii vizuale”.
Potrivit acestuia, sunt necesare scanări de microfisuri, monitorizare instrumentată, modele numerice moderne şi un program naţional de mentenanţă şi siguranţă pentru toate barajele vechi, care să includă evaluare structurală, scenarii de risc, verificarea elasticităţii betonului îmbătrânit şi testarea armăturilor.
Orice golire poate afecta echilibrul forţelor interne din barajele vechi
„Problema este că suntem deja pe o pantă periculoasă. Investiţiile în România lipsesc de zeci de ani. Sunt operaţii necesare de mentenanţă, de modernizare, de investiţii reale. Din ceea ce se observă, s-a făcut doar atât cât să nu se observe nimic! Iar în aceste zile culegem roadele. Instalaţii vechi, vane etc care nu mai răspund condiţiilor tehnice de proiectare, sunt îmbătrânite şi vulnerabile.
Albiile râurilor sunt afectate de excavări suspecte, de industrii ale construcţiilor care par să facă modificări abuzive. Defrişări, soluri neîntreţinute, intervenţii fără fundament ştiinţific — toate acestea duc la aluviuni majore, cu o compoziţie chimică potenţial modificată, care schimbă consistenţa sedimentaţiei, flora acvatică şi întreg echilibrul ecosistemelor”, afirmă fizicianul Silviu Gurlui.
În opinia acestuia, golirea barajelor Vidraru şi Paltinu trebuia făcută „controlat, în termene clare, cu monitorizare ştiinţifică permanentă şi cu scenarii tehnice bine definite”.
„La barajele din beton în arc, vechi de peste 50–60 de ani, orice golire poate afecta echilibrul forţelor interne, regimul de umiditate, temperatură (lipsa apei aduce diferenţe termice, gradienţi termici) deformaţiile structurale şi modul în care materialele îmbătrânite reacţionează. Din acest motiv, se face monitorizare riguroasă.
Ce se întâmplă când se deschide un baraj
Lipsa apei poate produce modificări vizibile şi invizibile: ”dispar presiunile hidrostatice care menţineau barajul în regim stabil; apar tensiuni inverse, care pot determina o arcuire elastică spre amonte; schimbările de umiditate şi temperatură afectează betonul şi rosturile; se activează microfisuri care, în timp, pot deveni fisuri reale”, explică fizicianul.
În plus, mai susţine acesta, orice intervenţie de decolmatare trebuie făcută cu prudenţă, aşa încât să nu fie destabilizate fundaţiile, să nu fie alterat regimul de sprijin lateral, să fie analizate efectele asupra versanţilor şi cuvetei lacului şi să existe instrumentaţie activă: pendule, piezometre, senzori de deplasare.
„Dar realitatea este că barajele nu mai sunt cele proiectate în anii ’60–’70: elasticitatea betonului şi a oţelului din armături s-a modificat, structura are alte proprietăţi decât în proiect, vechimea de peste jumătate de secol schimbă modul în care reacţionează la golire, la variaţii de temperatură, la cicluri succesive de umplere–golire”, mai spune Silviu Gurlui.
Context
Barajul Paltinu este un baraj de beton în arc, de 108 metri înălţime, construit pe valea râului Doftana, din judeţul Prahova, dat în funcţiune în anul 1971, după cinci ani de lucrări.
Peste 107.000 de oameni din 13 localităţi ale judeţului Prahova şi un oraş din municipiul Dâmboviţa nu primesc de o săptămână apă potabilă după ce acţiunea de golire a barajului Paltinu pentru realizarea unor lucrări de decolmatare, coroborată cu ploile torenţiale de săptămâna trecută, a dus la ridicarea turbidităţii apei în aşa măsură încât aceasta nu a mai putut fi tratată.
În condiţiile în care în cele 14 localităţi furnizarea apei a fost oprită, vineri seară, fără un anunţ prealabil, situaţia a generat un întreg scandal, în care instituţii implicate se acuză reciproc.
Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, a trimis Corpul de control la compania Exploatare Sistem Zonal Prahova şi la Administraţia Bazinală de Apă Buzău Ialomiţa, acuzând că aceste instituţii cunoşteau riscurile, dar nu au anunţat că nu pot gestiona situaţia.
Pe plan politic, mai multe voci din PSD au afirmat public că responsabilitatea este a ministrului Mediului. Diana Buzoianu a anunţat că nu demisionează, argumentând că nu se pot repara în câteva luni situaţii care au fost neglijate de 35 de ani şi arătând că instituţiile la nivel local există pentru a-şi duce la îndeplinire responsabilităţile, la nivelul administraţiei centrale neputându-se face ”micromanagement”.