După ani de întârzieri, NASA se pregătește să lanseze în noaptea de miercuri spre joi misiunea Artemis II, primul zbor cu echipaj uman în mediul selenar de la Apollo 17, din 1972.
Miza este uriașă: nu este doar o nouă misiune spectaculoasă spre Lună, ci un test esențial pentru întregul program Artemis, prin care agenția spațială americană vrea să revină pe Lună și să construiască, pe termen lung, o prezență umană permanentă acolo.
La bordul capsulei Orion, lansată cu racheta uriașă Space Launch System (SLS), vor pleca patru astronauți: comandantul Reid Wiseman, pilotul Victor Glover și specialiștii de misiune Christina Koch și Jeremy Hansen.
Misiunea este programată să dureze aproximativ 10 zile și nu include o aselenizare. Rolul ei este altul: să demonstreze că nava, sistemele și echipajul pot zbura în siguranță până în apropierea Lunii și înapoi pe Pământ.
De ce este atât de importantă Artemis II
Artemis II este, în esență, puntea dintre testele fără echipaj și viitoarele misiuni care ar trebui să ducă din nou oameni pe suprafața Lunii. Dacă Artemis I a fost zborul de test al capsulei Orion fără astronauți la bord, Artemis II este primul test real cu oameni.
Asta înseamnă că NASA nu verifică doar dacă racheta poate decola și dacă nava poate ajunge în spațiul cislunar, ci și cum funcționează toate sistemele într-o misiune reală: propulsia, navigația, comunicațiile, viața la bord, manevrele orbitale, reintrarea în atmosferă și amerizarea.
Succesul acestei misiuni este crucial pentru pașii următori, în special pentru Artemis III, misiunea care ar urma să aducă din nou astronauți pe Lună.
Cum începe misiunea
Totul pornește de la rampa 39B a Centrului Spațial Kennedy. Cu aproximativ trei ore înainte de lansare, echipajul va fi fixat în scaunele capsulei Orion, în vârful rachetei SLS, un colos de aproape 98 de metri, alimentat cu peste 2,65 milioane de litri de combustibil criogenic.
Cu șapte secunde înainte de lansare vor porni cele patru motoare principale, iar la momentul zero se vor aprinde și cele două boostere cu combustibil solid. În mai puțin de un minut, racheta va depăși viteza sunetului, iar astronauții vor resimți accelerații de până la 4G în timp ce vehiculul încearcă să scape de gravitația Pământului.
La puțin peste două minute de la decolare, boosterele laterale vor fi desprinse, iar apoi vor fi eliminate și alte componente care nu mai sunt necesare. Scopul este simplu: reducerea greutății, pentru ca sistemul să poată continua ascensiunea mai eficient.
Intrarea pe orbită și primele ore în spațiu
La aproximativ opt minute de la lansare, motoarele principale ale rachetei se vor opri și se vor separa. Din acel moment, nava va intra pe o orbită terestră foarte eliptică, cu un punct maxim de aproximativ 2.250 de kilometri altitudine, mult peste orbita Stației Spațiale Internaționale.
În următoarele zeci de minute, doi dintre astronauți vor începe configurarea capsulei pentru zborul de durată: vor instala toaleta, dozatorul de apă și alte echipamente de bază, iar panourile solare ale lui Orion vor fi desfășurate pentru alimentarea sistemelor de la bord.
Urmează apoi primele două manevre orbitale importante. Prima ridică perigeul navei, adică punctul cel mai apropiat de Pământ, pentru a stabiliza traiectoria. A doua, mult mai lungă, ridică apogeul până la aproximativ 70.000 de kilometri, plasând Orion pe o orbită terestră înaltă.
Momentul-cheie: testarea capsulei și plecarea spre Lună
După aceste manevre, a doua treaptă a rachetei se va separa, iar pilotul Victor Glover va prelua controlul capsulei pentru o fază extrem de importantă: operațiunile de proximitate. Practic, Orion va efectua o serie de manevre controlate în jurul treptei desprinse, pentru a testa cum se comportă nava pilotată de oameni în spațiu.
Acest pas are o miză tehnică majoră. Orion nu a mai fost niciodată pilotată de un echipaj uman în afara atmosferei, iar NASA trebuie să știe exact cum răspunde în condiții reale, înainte de viitoarele misiuni lunare.
Abia după această etapă, și după evaluarea sistemelor, vine momentul decisiv al misiunii: injecția translunară. Cu ajutorul modulului european de serviciu, nava va primi impulsul final care o scoate de pe orbita terestră și o trimite pe traiectoria către Lună.
Din acel moment, echipajul va intra pe o traiectorie de întoarcere liberă: va merge spre Lună, îi va da ocol și se va întoarce spre Pământ fără alte manevre majore de schimbare a traseului. Este același tip de traiectorie asociat istoric cu Apollo 13, misiunea din 1970 care s-a transformat într-o operațiune dramatică de supraviețuire.
Cum va arăta drumul spre Lună
Călătoria până în mediul selenar va dura aproximativ patru zile. În acest timp, astronauții vor mânca, vor dormi, vor face exerciții, vor testa echipamente și vor efectua experimente medicale și operaționale.
Printre demonstrațiile planificate se numără exerciții de resuscitare cardiopulmonară în microgravitație, verificări ale costumelor spațiale și monitorizarea unor indicatori ai stării fizice și psihice, precum stresul, somnul și reacțiile organismului la radiații și imponderabilitate.
Capsula Orion, botezată de echipaj „Ingenuity”, oferă un volum interior de aproximativ 9,3 metri cubi — nu foarte mare, dar suficient pentru o misiune de câteva zile.
Ce se va întâmpla la Lună
Artemis 2 nu va intra pe orbită lunară și nu va aseleniza. Nava va face un survol selenar și va petrece doar câteva ore în mediul Lunii. Totuși, acesta este unul dintre cele mai spectaculoase momente ale misiunii.
În timp ce Orion va trece prin spatele Lunii, echipajul va pierde comunicația radio cu Pământul pentru 30 până la 50 de minute. În același timp, nava va ajunge la aproximativ 400.000 de kilometri de Terra, depășind recordul de distanță atins de echipajele Apollo.
Astronauții vor testa și un sistem de comunicații optice cu laser, care ar putea deveni baza viitoarelor relee de comunicații pentru infrastructura lunară pe care NASA vrea să o construiască în anii următori. Vor fi realizate și imagini cu fața îndepărtată a Lunii, o perspectivă rară și simbolic foarte puternică pentru o nouă generație de exploratori.
Întoarcerea pe Pământ
După survolul selenar, nava va intra pe drumul de întoarcere, care va dura tot aproximativ patru zile. La bord, ritmul va fi asemănător: odihnă, monitorizări medicale, experimente și verificări de sistem.
Cu puțin înainte de reintrarea în atmosfera terestră, capsula echipajului se va separa de Modulul European de Serviciu, care se va dezintegra la reintrare. Capsula Orion va continua singură spre Pământ.
Cea mai delicată fază: reintrarea
Orion va reintra în atmosferă cu o viteză de peste 40.000 de kilometri pe oră, cea mai mare viteză de reintrare pentru un echipaj uman și, practic, cea mai rapidă deplasare cu care au călătorit vreodată oameni.
La aceste viteze, exteriorul capsulei poate ajunge la temperaturi de până la 1.650 de grade Celsius. Scutul termic este, prin urmare, una dintre cele mai importante piese ale întregii misiuni. Reintrarea va dura în jur de 10 minute, iar pentru câteva momente echipajul va fi din nou fără contact radio, din cauza plasmei care se formează în jurul capsulei.
Finalul misiunii: amerizarea în Pacific
După ce va trece de cea mai periculoasă fază, capsula va coborî spre Oceanul Pacific. La circa 7.600 de metri altitudine se vor deschide parașutele de frânare, iar la aproximativ 2.900 de metri vor intra în acțiune cele trei parașute principale, care vor reduce viteza suficient pentru o amerizare sigură.
Capsula poate ajunge în apă în mai multe poziții, dar sistemul include airbag-uri speciale care o vor stabiliza și o vor menține la suprafață. De acolo, echipajul va fi recuperat de Marina SUA, iar misiunea se va încheia.
Lansarea din această noapte nu este doar o reluare a unei povești vechi, ci începutul unui nou capitol. Dacă Artemis 2 reușește, drumul spre următoarea aselenizare umană devine mult mai real.