Într-o lume cu structuri și ierarhii de valoare puternice, ceea ce a susținut ministrul Sorin Cîmpeanu duminică la Digi24 despre noile legi ale Educației ar putea avea un sens. Dar în lumea prăbușită în care trăim noi, dl Cîmpeanu a făcut doar un exercițiu al desprinderii totale de realitate, împachetat într-o nemăsurată aroganță.
De ce? Involuntar dl ministru pare să fi recunoscut, atunci când a fost întrebat dacă a discutat cu premierul despre acuzația de plagiat care îi este adusă dlui Ciucă.
„Nu vreau să abordez acest subiect. Nici cu domnul prim-ministru, nici cu dvs. și nici cu mine”. Când nici măcar cu sine nu abordezi subiectul înseamnă un singur lucru – un tabu pe care numai frica paralizantă îl poate explica.
Frica nu de dl Ciucă, desigur, ci de patronul întregii construcții – președintele Iohannis.
Deci se va face cum vrea stăpânul Iohannis, indiferent dacă soluția este fezabilă pentru România. Sic volo! este pohta monarhică a președintelui.
Sigur că are logică să dai universităților dreptul să elibereze titlul de doctor, așa cum se întâmplă în restul Europei. Dar pentru asta trebuie să ai universități ca în restul Europei, nu fabricile de plagiate de la noi.
Dl ministru se face că uită de dl Barangă, conducător de doctorate fără bacalaureat chiar la Universitatea dlui Cîmpeanu. Vă imaginați că așa ceva ar fi posibil la vreo mare universitate europeană? Gabriel Oprea era conducător de doctorate. Despre ce vorbim?
Dl ministru spune că dintr-o sută de mii de titluri de doctor emise după ’89 doar câteva zeci sunt plagiate. Deci infim. Greșit! Câteva zeci dintre cele verificate strict în urma unor anchete jurnalistice. Întrebarea e câte au fost verificate în total și câte dintre cele verificate au fost plagiate?
Sigur că nu toate cele 100 de mii sunt plagiate, sunt mii de oameni care au trudit din greu la tezele lor, iar situația actuală este umilitoare pentru ei, prin asocierea cu impostorii.
Alt exemplu – admiterea în clasa a V-a în cazul colegiilor care nu au ciclul primar. Da, este foarte adevărat că un asemenea examen la finalul clasei a IV-a este odios, mai ales că este pregătit cu mediații intense din clasa a III-a. Deci eliminarea lui prin lege e benefică.
Dar ce faci când își depun dosarele de 5 ori mai mulți copii decât poți înscrie? Cum îi departajezi? Ce ne spune dl Cîmpeanu este că școala trebuie să aibă grijă să planifice clasele în funcție de cererea pe care o anticipează.
„Nu ne dorim să reglementăm de la centru, ne dorim să avem directori profesioniști care să înțeleagă că trebuie să-și adapteze oferta educațională, clasa a V-a fără să ai învățământ primar, de exemplu, la cererea anticipată, corelat cu infrastructura existentă. Să înțeleagă că trebuie să-și facă socoteala dacă pot organiza clasa a V-a pentru un număr estimat de cereri, fără a mai supune copiii unui examen”.
Deci dacă cererea e pentru 10 clase de a V-a, ori faci 10, ori nu mai faci niciuna? Cam așa spune ministrul, dar are și o soluție de reglare: să aspire cât mai multe școli la statutul de școală bună. Ar fi de râs dacă nu ar fi vorba despre copii.
Directorii corecți vor ajunge la capătul puterilor, ceilalți vor intra în paradisul corupției.
Cu admiterea în colegiile naționale, cam la fel. Dl Cîmpeanu spune că asemenea colegii cu performanțe de peste 90% la bacalaureat au dreptul să ceară acest tip de departajare. Dl ministru ori habar nu are de realitate ori nu vorbește despre ea nici cu sine.
Pentru ipoteza că habar nu are, îi descriu eu realitatea, ca mamă a unui copil care a absolvit un colegiu național din top 10 și a luat 9,90 la bacalaureat. Ce contribuție a avut colegiul național în această notă? ZERO. Dimpotrivă aș spune, i-a îngreunat psihologic parcursul.
Excepție a făcut doar o tânără profesoară de română, Mădălina Vasile, pe care a avut-o doar în clasele a IX a și a X a, după care a fost înlocuită cu o doamnă care în clasa a XI-a nu a făcut nimic, iar din prima zi a clasei a XII-a (filologie) și-a anunțat elevii că, dacă vor peste 8 la bacalaureat, să facă meditații. Ceea ce toți au făcut.
La istorie au avut în clasa a XII-a o profesoară care preda pentru prima dată la nivel de liceu. S-a panicat, a făcut materia varză, a recomandat o culegere demult epuizată. Deci meditații.
Cam despre asta e vorba la marile colegii naționale din București, cel puțin. Performanța este capitalizată de colegiu, dar este rezultatul muncii profesorilor meditatori, deci acolo trebuie să ajungă numai cine și-i permite.
De ce nu alege dl Cîmpeanu o mai bună elaborare a subiectelor la evaluarea națională astfel încât notele foarte mari să fie mai greu de obținut? Pentru că astfel realitatea școlii romanești nu ar mai putea fi cosmetizată cu "producții record la hectar" și niciun alt ministru nu ar mai putea anunța rezultate cum nu s-au mai văzut când țara geme de analfabeți funcțional.
Când își va da jos rictusul sfidător de pe figură și va vorbi măcar cu sine despre realitatea educației din România, dl ministru ar putea înțelege că aceste legi sunt pentru învățământ precum zahărul pentru diabetic.