Este o întrebare care, zilele acestea, este pe buzele tuturor. Având în vedere experiența traumatizantă prin care a trecut după 2008 această țară balcanică, merită să facem o analiză succintă a asemănărilor și deosebirilor dintre situația în care se găsește România și cea în care se găsea Grecia în 2008.
“Criza” este un cuvânt extrem de uzitat în România de o bună bucată de timp. Cu toate acestea, utilizarea lui atât de frecventă nu poate fi explicată decât de goana după audiență pe care știrile proaste o aduc, nu prin evoluțiile reale ale economiei românești. Cel puțin deocamdată…
Nu poți cataloga o economie ca fiind în criză atunci când ai o scădere subunitară a PIB, o stagnare a salariilor și pensiilor sau un șomaj care se învârte în jurul valorii de 4%. Spre comparație, pentru a înțelege cât de inadecvată este această etichetare pentru România, criza Greciei a dus în perioada 2008-2014 la o prăbușire cu 25% a PIB și la explozia șomajului de la 8% la 27%.
Adică 1 persoană din 4 persoane active nu avea de lucru. În plus, sistemul bancar al țării a devenit insolvent, iar piața de capital a fost retrogradată de la piață dezvoltată la piață emergentă. Pe parcursul crizei, peste 200.000 de afaceri au fost închise, ceea ce a avut un efect dramatic asupra clasei de mijloc din Grecia.
Cât de numeroase și relevante sunt similitudinile cu România?
În perioada pre-criză și Grecia a avut un deceniu de creștere spectaculoasă, cu o medie de 3,5%-4% pe an, economia accelerând și mai mult după intrarea în zona euro când a putut beneficia de dobânzi scăzute. Banca Mondială deja o includea în rândul puținelor țări care au evadat din “capcana venitului mijlociu”.
Însă, ca și în cazul României, creșterea a fost stimulată mai ales de consum și a fost finanțată prin deficite în creștere, în condițiile în care productivitatea mai degrabă a stagnat. Principalele investiții au fost cele legate de organizarea Olimpiadei din 2004.
Și în cazul Greciei, deficitele bugetare au fost cauzate de o evaziune fiscală semnificativă, scăpată de sub control. Evaziunea fiscală ajunsese la 28% TVA necolectat. Estimările sugerează un procent de 30% pentru România azi, cu toate că gradul de digitalizare a plăților e semnificativ mai mare decât al Greciei înainte de criză.
Grecia ajunsese la un deficit bugetar de 10% în 2008 și 15% în 2009. Conform estimărilor Comisiei Europene, fără corecțiile substanțiale ce au urmat, Grecia ar fi ajuns la un raport datorie/PIB de 200%. După un maxim de 7,6% în 2025, deficitul bugetar al României arată astăzi o scădere de 30% pe primele opt luni față de perioada similară a anului trecut. Cu toate acestea, datoria externă a României va continua să crească în anii următori până la un maxim estimat de 64% în 2028, însă cu condiția ca ajustarea bugetară planificată să continue.
O diferență importantă între cele două țări este dată de apartenența Greciei la zona euro. Într-o primă etapă, aceasta ar fi trebuit să fie un beneficiu major pentru țară prin prisma dobânzilor scăzute de finanțare, a micșorării costurilor de tranzacționare și a câștigului reputațional pe care l-a avut pe piețele financiare internaționale.
Să nu uităm că, în acea perioadă, investitorii nu prea făceau diferențe între riscul asociat diferitelor țări din zona euro și, ca urmare, costurile de finanțare nu difereau cu mult. Problema a fost că Grecia a abuzat de acest context favorabil, având iluzia că deficitele din ce în ce mai mari vor fi finanțate fără probleme de investitori, ceea ce a dus la supraîndatorarea țării.
În plus, costurile cu forța de muncă au crescut mai repede decât productivitatea muncii. O evoluție similară a cunoscut și România în ultimii 15 ani, costurile cu forța de muncă crescând de 2,5 ori mai rapid decât creșterile cu productivitatea. O astfel de evoluție a avut un impact negativ asupra competitivității celor două economii, agravând deficitele externe.
Dacă inițial apartenența Greciei la euro a fost o binecuvântare, ulterior, din acest motiv, administrarea crizei s-a dovedit a fi mai dificilă și mai dureroasă. Cursul de schimb era cel al euro, iar politica monetară era cea comună zonei euro și stabilită de Banca Centrală Europeană. În locul devalorizării monedei, al stimulării creșterii prin dobânzi sau erodării consumului prin inflație, Grecia a trebuit să taie adânc salariile, pensiile și să ducă economia într-o adâncă recesiune pentru a face corecțiile necesare. În perioada 2010-2014 salariul mediu pe economie a scăzut în termeni nominali cu 20%, ceea ce a avut un impact deflaționist și recesionar asupra economiei
Spre deosebire, România are un curs de schimb flexibil și o politică monetară condusă de BNR. Flexibilitatea acestor instrumente este esențială pe parcursul unei crize când ele pot fi folosite pentru atenuarea șocurilor economice. Istoric, în România, volatilitatea cursului a fost limitată, în timp ce dobânzile au fost cele care au preluat mai degrabă volatilitatea economică sau cea a piețelor financiare.
Pe de altă parte, neapartenența României la zona euro va face ca pragul de toleranță al dezechilibrelor economice de către investitori să fie mai scăzut decât în cazul Greciei. Nu în ultimul rând, intrarea României în zona euro este tratată local ca o decizie unilaterală. De fapt, inconsecvența politicilor economice va face ca membrii zonei euro să privească cu multă prudență un astfel de demers. Amintirea crizei Grecie, care a perceput aderarea la zona euro ca pe un „prânz gratuit”, este încă vie în memoria colectivă.
Interesante și relevante au fost și evoluțiile politice din Grecia. În momentul crizei, la guvernare era PASOK, un partid socialist ajuns la putere în 2009 cu 44% din voturi. În urma deciziilor nepopulare de corecție economică, patru ani mai târziu, ajunsese la 9%.
Citește integral analiza Va trăi România criza Greciei din 2009?, scrisă de Radu Crăciun, vicepreședintele al Asociației Administratorilor Independenți, fost președinte al BCR Pensii, pe Curs de Guvernare.
Dacă pică Guvernul Mureșan și Nicușor Dan nu convoacă anticipate, PNL va sesiza CCR. Ce spune USR
4 concluzii trase de Gică Hagi după eșecul dur cu Bosnia: Singurul fotbalist pe care l-a lăudat
Se deschide Centura Comarnic. Noul drum va prelua traficul infernal de pe DN1 (Video)
Rise Project: Cazul Georgescu - Când altarul politic se mută în stradă
