„De ce să plătească un moldovean transportul public din București?” Această întrebare pusă de ministrul Transporturilor poate redeschide teme periculoase.
Mai ales acum, când toată regiunea est-europeană începe să se clatine, împinsă de subiecte artificiale, dar profund conflictuale.
Întrebarea ministrului are legătură nu doar cu o problemă imediată a bucureștenilor, ci mai cu seamă cu felul inegal în care s-a dezvoltat România în ultimii 30 de ani. Cu marea sărăcie din estul țării, față de avântul din Vest.
Diferențele uriașe de venituri din București și Ilfov prin comparație cu restul țării. Dezechilibrele de acest fel accentuează crizele politice, zonele cele mai sărace tind să se radicalizeze în nișele naționaliste și xenofobe, iar cele care se dezvoltă rapid pot fi supuse unor forțe centrifuge, cu tendințe de rupere.
Apoi, regiunile sărace ajung din ce în ce mai sărace pentru că oamenii pleacă în căutarea unei vieți mai bune, investitorii fug de orașele fantomă lăsate în urmă de tranziția autohtonă și degradarea afectează toate domeniile, inclusiv speranța de viață și abandonul școlar.
Ministrul PSD al Transporturilor, Sorin Grindeanu, a deschis subiectul, fiindcă vrea să arunce metroul din București în brațele Primăriei Capitalei, după ce a eșuat în încercările de a readuce pe linia de plutire această companie de stat cu datorii imense, cu un număr prea mare de angajați și un sindicat care își îmbogățea liderii de ani de zile.
Practic, Metrorex reușește să-și acopere cheltuielile doar în proporție de 30% și, cu toate că anual a primit subvenții generoase, a continuat să acumuleze datorii.
Complicitățile dintre administratorii companiei de stat, liderii sindicali și clienții politici au fost atât de mari, încât nota de plată ar putea fi transferată Primăriei Generale a Capitalei.
Ideea ascunde interese și jocuri politice suprapuse, care pot pleca de la faptul că, la Cluj, primarul Emil Boc s-a gospodărit pentru a face proiectul singurului metrou din provincie.
Clujul atrage în ultimii ani mai ales tineri ambițioși și minți luminate prin amestecul său de istorie central-europeană și postmodernitate. E locul care se îndreaptă spre viitor cu viteza cea mai mare, chiar dacă Bucureștiul produce un sfert din Produsul Intern Brut (PIB) al României. Primarul Nicușor Dan i-a spus ministrului Transporturilor că, deși Capitala este cel mai mare contributor la bugetul țării, nu primește înapoi cât i se cuvine.
Calculele despre cât produce fiecare regiune și cât recuperează din banii pe care îi trimite la bugetul de stat scot în evidență disparitățile majore între vestul și estul țării: județele din Transilvania produc aproape 35% din PIB, cele din Moldova doar ceva mai mult de 10%.
Acum patru ani, nemulțumiți de ritmul lent de absorbție al fondurilor europene la nivel central, primarii liberali din patru județe ardelene dezvoltate (Arad, Timișoara, Cluj, Oradea) se grupaseră în Alianța Vestului pentru a accede direct la banii Bruxelles-ului, mai ales pentru dezvoltarea infrastructurii de transport.
Primarul Clujului, Emil Boc, menționa atunci chiar Declarația de la Alba Iulia din 1918, dar sublinia că iniţiativa nu are legătură cu vreun proiect de separatism teritorial şi nu doreşte să pună sub semnul întrebării statul naţional unitar român.
Tot atunci, Ilie Bolojan explica sensul acestei Alianțe ca un un baraj pentru emigrarea românilor în Europa, iar dezvoltarea şi investiţiile să fie un factor de atracţie pentru cei care caută un viitor mai bun și pe care să îl găsească în România, iar "tot ce funcţionează bine într-un oraş să fie preluat de celelalte oraşe".
Anul trecut, s-a constituit Alianța Vestului pentru Sănătate, formată din trei județe, Arad, Timiș și Hunedoara: un proiect-pilot care să permită accesarea rapidă și eficientă a fondurilor europene destinate sistemului medical. Printre obiective: digitalizarea sistemelor de sănătate, interconectarea lor, controale încrucișate interjudețene, transferuri rapide de pacienți și dezvoltarea unor politici de sănătate comune.
Dintre provinciile istorice, Transilvania a fost mereu mai dezvoltată, dar și aici sunt destule găuri negre, județe cu industrii depășite cum e Hunedoara sau în care sărăcia nu a putut fi eradicată, cum sunt Sălaj și Bistrița Năsăud. Cel mai sărac județ al României, Covasna, se află tot aici, potrivit ultimelor calcule prezentate de Curs de Guvernare.
Guvernul de la București nu a făcut mai nimic pentru a echilibra harta țării, așa că, cel puțin în Ardeal, Budapesta a început să investească prin intermediul unor organizații neguvernamentale și companii, în județele locuite preponderent de maghiari, pentru a ridica nivelul de trai al comunității de limbă ungară.
Este vorba de zone în care guvernele autohtone au ezitat să investească pentru a nu da apă la moară cererilor de autonomie venite de la UDMR.
În sud și în est, sărăcia s-a accentuat. Topul celor mai sărace județe continuă cu Tulcea, Călărași, Giurgiu, Mehedinți, Ialomița, Vaslui, Sălaj, Bistrița, Teleorman, Botoșani, Vrancea, Brăila.
În multe dintre aceste locuri a prins rădăcini electoratul naționaliștilor de la AUR, furând din votanții PSD, grupați și ei tot în sud și est. Vestul țării, însă, a rămas aproape mereu de partea formațiunilor mai dedicate spiritului democrației liberale. Maghiarii cu dublă cetățenie, în schimb, l-au preferat în mare măsură pe Viktor Orban, fiindcă sărăcia favorizează radicalizarea și populismul.
Sabina Fati