Revenită după șocul unei demisii cam strânsă cu ușa și după tihna unui cuvenit concediu de consolare, doamna Gabriela Firea a declarat la un post TV că intenționează să candideze din nou la Primăria Capitalei și că, mai mult decât atâta, „dl. președinte (Marcel Ciolacu – n.red.) mi-a spus că eu sunt candidatul, că nu vede o altă persoană din cadrul PSD București”.
Ca să-și pregătească de pe acum viitoarea candidatură, doamna Firea a simțit nevoia să mai explice încă o dată situația care a dus la nedorita de către dânsa demisie: „Vina mea este faptul că consiliera mea a avut legătură cu acea persoană implicată în cămine, nu eu direct, nici consiliera direct”.
Poate era mai bine dacă fostă ministresă nu s-ar fi lansat în asemenea explicații încurcate. Domnia sa este destul de inteligentă ca să observe că nu-i pune cineva vreo vină în cârcă. Dacă era să fie vorba de o vină, s-ar fi ocupat déjà justiția de cazul ei și numai instanța ar stabili dacă are sau nu vreo vină.
Până acum, nu s-a întâmplat așa ceva. Deci nimeni n-o poate scoate pe doamna Firea vinovată și regret că domnia sa se dezvinovățește în public de ceea ce nu este acuzată.
Nu este vorba de vreo vină, dar o responsabilitate trebuie să existe, atunci când oameni neajutorați sunt încredințați de familiile lor unor stabilimente de îngrijire, iar acolo sunt batjocoriți cu sălbătăcie, furându-se și banii alocați de stat pentru îngrijirea lor.
Iar, în timpul acesta, familiile de bună credință, cărora respectivii internați le aparțin, își văd liniștite de treabă, convinse că bunicii lor, bolnavii sau cei cu dizabilități sunt îngrijiți într-un cadru empatic și cu profesionalism.
Sub aspect juridic, ministrul Familiei ar putea fi nevinovat, poate chiar nu avea atribuții formulate pentru cei din azile, așa cum se apără unii, aflați în situații similare, dar cineva trebuie să fie răspunzător sub aspect moral, politic, social și etic.
Iar acest cineva nu poate fi o entitate din afara Guvernului, cel instalat ca să guverneze toate treburile și interesele tuturor cetățenilor țării, nu, selectiv, doar al celor tineri, sănătoşi și fără dizabilități.
În definitiv, dacă nu Ministerul Familiei, atunci ce alt minister ar trebui să poarte responsabilitatea celor întâmplate? Al Afacerilor Externe? Al Digitalizării? Al Energiei? Să fim serioși!
După ce ne-am oferit acest lux, de a înființa un minister al Familiei, pretindem acum că titularul n-ar avea responsabilități, atunci când familia, în loc să fie ocrotită, este batjocorită? Ar fi o abordare naivă, într-o problemă foarte serioasă.
După cum tot naivă mi se pare și afirmația despre domnul Ciolacu, că „…știe că sunt nevinovată și că în momentul acesta este dificil, dar că din punctul domniei sale de vedere, rămân candidatul PSD la Primăria Capitalei”.
Este foarte plauzibil ca domnul Ciolacu s-o fi asigurat de susținerea sa, dar doamna Firea știe că promettre c’est noble și, cel puțin pentru acest motiv, nu cred că era recomandabil să aducă la cunoștința tuturor un fel de gentlemen’s agreement, intervenit între dânsa și liderul PSD, care ar fi asigurat-o că ea va fi candidatul PSD la primărie.
Hai, că domnul Ciolacu are stofă de politician și este destul de hâtru (ce frumoasă și de neînlocuit sună vorba lui Alecsandri), ca să atragă interesul interlocutorului, atunci când e nevoie, și s-o dea cotită atunci când altă nevoie cere altfel. N-aș spune asemenea vorbă mare, dacă nu mi-aș aminti de precedentul cu Viorica Dăncilă, când – tot ca să obțină o demisie – îi promitea scaunul de senator la alegeri. Dar n-a fost să-i dea nici măcar un taburet.
De altfel, inteligența incontestabilă a fostei prezentatoare TV i-a șoptit la ureche că nu de bunăvoința șefului politic va depinde visul său de aur, cel al unui nou mandat la primărie. Recunoaște că trebuie să conteze doar pe bunăvoința bucureștenilor.
O vor vota ei, oare, tot pe cea care promitea să reglementeze traficul și am ajuns unde suntem, să rezolve termoficarea și acum o rezolvă alții, plus poluarea, plus multe altele?
Ia să fi făcut doamna Firea acum patru ani ceea ce face Nicușor Dan acum: organizează vara lucrări de proporții în sistemul de termoficare, pentru ca la iarnă s-o ducem cu căldura mult mai bine decât în trecut – adică, trecutul guvernat de foștii edili. Ce ziceți?
Dacă doamnei Firea i-ar păsa cu adevărat de bucureșteni, s-ar muta cu domiciliul în București, nu s-ar ascunde în turnul de fildeș din Voluntari. Am aflat de la Nicușor Dan că nici la dânsul nu are acasă apa caldă, întrucât este racordat la termoficare. Cu locuința din Voluntari, unde nu simte nici lipsa apei calde din Capitală, nici întreruperile încălzirii, nici poluarea, nici multe altele, ce imbold poate avea Gabriela Firea, ca să rezolve problemele dureroase ale bucureștenilor?
Nu mă îndoiesc că fosta primăriță dorește și chiar poate să candideze, dar, mă întreb, ce uriaș pocinog ar face domnia sa partidului și domnului Ciolacu personal, dacă din nou, ca și rândul trecut, candidând, ar pierde! Cu ce ochi ar privi pesediștii din întreaga țară, spre vârful partidului, când ar vedea instalat iarăși un primar de dreapta în București? I-ar pica asta bine liderului Ciolacu?
În opinia mea, este destul ca domnul Nicușor Dan să câștige la iarnă pariul cu termoficarea, pentru ca imaginea fostului edil să pălească și mai mult în ochii bucureștenilor, iar cea a matematicianului Dan să strălucească.
Trebuie să recunoaștem că fosta prezentatoare TV era foarte apreciată cândva de telespectatori și a ajuns să facă o carieră fulminantă în politică, tractată în mare parte și de imaginea sa profesională din televiziune. O apreciau chiar și unii simpatizanți ai dreptei, mai ales după ce a făcut publică acea îndrăzneață scrisoare deschisă, prin care își permitea să atace autocrația lui Dragnea.
Dar orice succes în politică își pierde strălucirea, dacă nu este mereu întreținut de alte reușite. Numai că, în locul reușitelor așteptate, bucureștenii au servit-o acum trei ani cu refuz și n-au mai votat-o. Din păcate pentru GF, ea n-a știut să gestioneze eșecul, cum ar face un politician inteligent, ci s-a pretat la acuzații de fals, la contestarea alegerilor și la grotescul spectacol al cramponării de scaunul pierdut.
Colac peste pupăză, l-a determinat pe liderul partidului s-o propună candidată la Senat, chiar a doua zi după ce tot el anunțase că nimeni din cei care pierduseră la locale nu va fi propus pe nicio listă, nicăieri.
În loc să-și respecte propria condiție, domnul Ciolacu și-a etalat deodată o inexplicabilă slăbiciune față de Firea și a înființat, parcă anume ca să-i facă moftul, un cogeamitea minister, ca o tichie de mărgăritar pe capul Guvernului României.
În opinia mea, succesul doamnei Firea în politică nu se datorează extraordinarului său simț politic, ci popularității câștigate meritat în cei vreo 20 de ani, cât a servit cu succes micul ecran. Acest succes a propulsat-o cândva în postura de locomotivă a Partidului Social-Democrat, iar partidul a răsplătit-o, oferindu-i tot ce și-a dorit, cu siguranță mai mult decât ar fi meritat.
Astăzi, indiferent dacă este vinovată sau nu, indiferent dacă are legătură sau nu cu tragedia azilelor, indiferent dacă partidul o va propune sau nu la Primăria Capitalei, sunt destule semnale că s-a cam terminat spectaculoasa carieră politică a domniei sale.
Iar cariera se poate încheia în două feluri onorabile. Ori se va retrage de pe acum și am convingerea că ar ridica ratingul oricărei televiziuni, fiind din nou iubită și prețuită de telespectatori ca o talentată prezentatoare de știri, ori se va retrage după pierderea aproape sigură a alegerilor locale, dar atunci nu știu dacă ar mai face vreun rating, după ce i-a dezgustat pe alegători de tot.
Chiar și așa, încă n-ar fi totul pierdut, iar doamna Gabriela Firea ar mai putea fi de mare folos societății, dacă profită de timpul rămas până la alegeri și exersează în acest răgaz cum se beau cafelele numai cu cine trebuie.