Gestul lui Will Smith pe scena Galei „Oscar”, a fost întors pe toate fețele. Că a fost sau nu regie? Că a fost sau nu îndreptățit să-și apere soția? Există însă un substrat al gestului, care ne privește pe fiecare dintre noi și mai ales pe copiii noștri.
A lovi un om, fără a fi în legitimă apărare, nu este acceptabil. Nicio formă de violență nu este acceptabilă, în nicio circumstanță, indiferent că e vorba despre un act de violență într-un spectacol cu milioane de urmăritori sau un act de violență într-o baracă din ultimul sat.
Faptul că s-a întâmplat în fața a milioane de oameni și alte mai multe milioane au urmărit înregistrarea și au citit știrea e o circumstanță agravantă. Pentru mulți, Will Smith poate fi un model, iar reacțiile sale pot deveni acceptarea unei practici.
Și este unul dintre lucrurile la care ar fi trebuit să se gândească Will Smith înainte de a face ceea ce a făcut, indiferent cât de afectat a fost de vorbele lui Chris Rock.
Nu ar fi fost normal să nu mai primească Oscarul. Premiul este pentru o performanța artistică de senzație, într-adevăr, care nu are nicio legătură cu ieșirea omului Smith.
Dar poate că ar fi trebui privat de momentul înmânării. Ironia face că rolul pentru care a fost recompensat este al unui personaj rău de gură, un rebel enervant și, în același timp, un om care a fost la un moment dat victima unei violențe neașteptate.
Dacă am admite că Rock merita să fie lovit pentru o glumă, ar însemna să admitem că și masacrul de la Charlie Hebdo a fost justificat. Dacă era nemulțumit de glumă, Will Smith se putea limita la o replică verbală, oricât de tăioasă, nu era necesară violența.
Dar în toată această poveste mai e o fațetă, care, repet și subliniez, nu îl scuză pe Will Smith, dar ar trebui să ne pună pe gânduri.
Umorul, bășcălia sunt forme ale libertății de exprimare. Are ea, chiar în această formă a pamfletului, o limită? Eu cred că da.
Chris Rock a făcut una dintre cele mai oribile glume cu putință. A făcut bășcălie de boala unui om. Când vezi o femeie tunsă periuță, te poți gândi că a ales o formulă mai excentrică, dar în egală măsură că femeia respectivă are o boală, care poate să fie cea de care suferă Jada Pinkett-Smith, dar poate să fie și cancer pentru care face chimioterapie.
Și dacă femeia este în această situație nefericită, ultimul lucru de care are nevoie este să fie ținta glumelor, fie ele soft, pe această temă, să fie pus reflectorul pe situația ei.
Libertata de exprimare nu înseamnă dreptul de a provoca suferință gratuită, nu înseamnă dreptul la bullying, mai pe românește la hărțuire, nu înseamnă că oricine poate spune orice, după cum îi vine. Chiar atunci când nu este o chestiune de dimensiune legală, este una de bun simt și umanitate. Ceea ce pare că în primul rând copiii nu mai sunt învățați.
Nu stiu câți părinți îi mai învață ceea ce Bambi era învățat de mama lui în celebrul desen animat: dacă nu poți să spui ceva drăguț, mai bine taci. Că înainte de a scoate ceva pe gura trebuie să te gândești ce efect va avea vorba ta.
Ne plângem de numărul mare al copiilor despresivi, al sinuciderilor minorilor. Multe dintre ele sunt fix consecința faptului că se găsește câte un bully care să facă bășcălie de coșurile pe care le au pe făță, de numărul lor prea mic sau prea mare de kilograme, de telefonul și hainele modeste pe care și le permit părinții lor, chiar de faptul că învață mai mult etc.
Un copil devine ținta umilințelor haitei și ori suferă, ori devine cumva parte a ei împotriva altei ținte. De cele mai multe ori, copiii fac ce văd acasă și, adesea, ce suportă acasă.
Tot ce este diferit riscă să fie ținta bășcăliei și umilirii și pe Facebook, un spațiu din ce în ce mai puțin frecventabil și adesea irespirabil în care bășcălia groasă, insulta, hărțuirea înlocuiesc inadmisibil de des argumentul, polemica și bunul simt.
Ceea ce s-a întâmplat pe scena Oscarurilor e simptomatic și pentru societatea românească. Tot mai violentă și crudă.