Trăim într-o permanentă zi a invaziei. Putin este ucraino-dependent, ne vrea în Mordorul lui. Sunt doar două opțiuni pentru noi Interviu din Ucraina

Trăim într-o permanentă zi a invaziei. Putin este ucraino-dependent, ne vrea în Mordorul lui. Sunt doar două opțiuni pentru noi  <span style="color:#990000;font-size:100%;">Interviu</span> din Ucraina
Acest articol face parte din proiectul
INTELECTUALI FAȚĂ CU ISTORIA
realizat cu sprijinul
Konrad-Adenauer-Stiftung

Singurul mod de a supraviețui e să ne pregătim, să fim gata pentru atacurile lui Putin și să trăim într-o permanentă zi a invaziei, până în ziua în care vom deveni membru al NATO și UE.

Ce nu a putut face în 2000, 2010 și chiar în 2014, pentru că crede că nu era suficient de puternic atunci, Putin a decis să facă acum. El crede că Rusia a ajuns acum la acel nivel militar care să îi permită o „campanie ucraineană” și crede că un „Occident colectiv” e acum mult mai slab decât a fost în 2000, 2010 și 2014.

Sper că se înșală – ca de obicei, spune într-un dialog cu SpotMedia.ro scriitorul Iuri Andruhovici, care, după câțiva ani de trăit în Vest, s-a întors în țara natală, Ucraina la care Putin nu va renunța niciodată.

Iuri Andruhovici este scriitor ucrainean, considerat o voce distinctă a generației sale. A fost unul dintre susținătorii Euromaidanului care a dus la invalidarea regimului Ianukovici și a deschis drumul european pentru Ucraina, un lucru deloc convenabil Rusiei lui Vladimir Putin.

ADVERTISING

S-a născut în 1960, în Ivana Frankivsk, din vestul Ucrainei, fosta localitate Stanislawow din Galiţia poloneză.

Putin gândește și acționează cu ideea maniacală a „Marii Rusii”, ca fiind cel mai puternic superstat din lume. Ar putea fi percepută ca o formă ridicolă de obsesie maniacală, dacă nu ar fi armele nucleare, desigur.

Cum e situația în Ucraina, viața oamenilor? Cum percep ucrainenii ce se întâmplă? Văzut din afară, conflictul e privit mai degrabă geopolitic.

Iuri-Andruhovici
Foto: Iuri Andruhovici/ arts.stanford.edu

Există o anumită anxietate în aer, dar nu văd să fie panică.

Săptămâna trecută am petrecut patru zile în capitala Kiev, unde am continuat munca într-un studio, am înregistrat un audiobook.  Totul arăta normal și calm, oamenii încearcă să-și trăiască viețile ca de obicei, dar unii își fac planuri pentru scenariul invaziei rusești. Își fac astfel de planuri, dar în același timp merg în cafenele și restaurante, la cinema, la concerte.

ADVERTISING
FĂRĂ SCURTĂTURI. Ajungem departe

Joi am fost la un concert mare, un tribut pentru un muzician rock, care mi-a fost prieten și care a murit în octombrie. Sala de concert a fost plină,  niciun loc liber.

Am fost surprins și de cât de mulți oameni din Kiev au început să vorbească doar ucraineană.

E un fel de răspuns uman la „russki mir” (lumea rusă) a lui Putin.

În același timp, sunt informații că prețurile caselor au crescut în zona de Vest, mai ales în Liov. Va fi un val mare de migrație internă din părțile estice ale țării către cele vestice. Pentru scenariul cel mai rău, cred.

Dincolo de amenințarea invaziei, de războiul din Donbass, cum acționează Rusia în Ucraina? Mă refer la destabilizarea internă. 

Da, Rusia încearcă și în acest fel. De exemplu, acum câteva săptămâni a fost un val uriaș de telefoane care anunțau bombe în școli, centre comerciale și alte locuri în care se aflau mulți oameni.  

ADVERTISING

Apoi sunt atacurile informatice asupra celor mai importante bănci și ministere, cele de săptămâna trecută au fost periculoase. Băncile au revenit mai rapid la normal, ministerele au avut mai multe probleme până să repare totul și să revină la normalitate.

De ce acum? Ce a stârnit acum toate aceste acțiuni ale lui Putin? 

Voi întreba puțin diferit: de ce nu acum?

Putin este „ucraino-dependent”, ideea lui fixă de când a venit la președinția rusă în 2000 e să târască Ucraina înapoi în Mordorul lui.

În acest sens, e realmente bolnav mintal, pentru că își imaginează pentru sine o cu totul altă Ucraină, nu pe cea reală.

Ucraina reală nu vrea să fie provincia sau colonia lui Putin, sau cum vrea să îi spună. Dar ăsta e un lucru pe care Putin nu vrea să-l recunoască. El este un ignorant absolut al Ucrainei de azi, în toate privințele, dar oricum, el vrea să ne distrugă.

Putin ne oferă doar două posibilități:

  1. Fie suntem de acord că noi, ucrainenii, suntem aceeași națiune ca rușii;
  2. Fie el ne omoară.

Mentalitatea lui este una medievală: teritorii, mai multe teritorii!

Ce nu a putut face în 2000, 2010 și chiar în 2014, pentru că crede că nu era suficient de puternic atunci, a decis să facă acum. El crede că Rusia a ajuns acum la acel nivel militar care să îi permită o „campanie ucraineană”. Și crede că un „Occident colectiv” e acum mult mai slab decât a fost în 2000, 2010 și 2014. Sper că se înșală – ca de obicei.

Ucraina a fost mereu o parte importantă  din narațiunea de țară a Rusiei. Credeți că joacă Putin și pe acest palier simbolic, e important să arate că nu renunță la Ucraina?

Ce pot adăuga: da, există un palier simbolic, putem vedea foarte clar această perspectivă „paraistorică” în care gândește și acționează cu ideea maniacală a „Marii Rusii”, ca fiind cel mai puternic superstat din lume.

Ar putea fi percepută ca o formă ridicolă de obsesie maniacală, dacă nu ar fi armele nucleare, desigur.

Și noi, în Ucraina, realizăm acest pericol la fel de bine ca faptul că nu putem scăpa de un asemenea vecin bolnav, nu putem schimba locul nostru pe planetă. Așa încât singurul mod de a supraviețui e să ne pregătim, să fim gata pentru atacurile lui și să trăim într-o permanentă zi a invaziei, până în ziua în care vom deveni membru al NATO și UE. Pentru că doar apartenența la NATO nu ar fi de ajuns.

A reușit Ucraina să își construiască propria poveste de țară după epoca sovietică?

Da, a reușit. Dar încă avem mult de lucru. Ucraina a început acest proces în ultima parte a anilor 1980, fiind formal republica din URSS care decidea pentru o cale independentă.

În ultima vreme, a fost un proces care uneori a încetinit, în anii 2010 – 2013, când președintele Victor Ianukovici aproape că a oprit acest proces. Dar după 2014, procesul a devenit mai radical. Decomunizarea a devenit o politică de stat în epoca președintelui Poroșenko (2014 – 2019) și continuă și acum.

Mai important este însă felul în care oamenii simt și gândesc. Cele mai noi sondaje arată că aproximativ 60% dintre ucraineni sprijină integrarea în NATO și mai mult de 70% integrarea în Uniunea Europeană. În același timp, atitudinea pozitivă față de Rusia a scăzut dramatic.

În acest sens, putem înțelege acțiunile lui Putin contra Ucrainei, presiunea constantă asupra Ucrainei.

 Cum se prezintă pe sine Ucraina astăzi?

Ca o țară europeană, care va fi parte a comunității europene – liberă, democratică, independentă și cu respect față de lege.  

Care sunt acum cele mai mari riscuri? 

Există un singur risc: imperialismul rus. Suntem o parte activă în confruntarea dintre ideea imperialistă și cea republicană. Sper din tot sufletul că nu vom fi abandonați de lumea democratică, în acest conflict esențial.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇