La două zile după ce ONU a publicat un raport înfiorător în care eram avertizați cât se poate de clar că dacă nu sunt luate acțiuni urgente apocalipsa climatică nu poate fi evitată, premierul Florin Cîțu ne-a spus senin că România e prea săracă pentru o tranziție rapidă la energie verde.
Încerca să evite discuțiile despre prețurile tot mai mari la toate categoriile de produse și servicii din România, punând focusul pe majorarea facturilor la energie. El a spus în acest context că nu e vina Guvernului (evident!), ci a nevoii globale de a face tranziția către energia verde.
Însă a precizat că România va face această tranziție molcom, în ritmul pe care și-l permite, pentru a nu destabiliza total buzunarele cetățenilor. Oricât ar putea șoca, nu ar trebui să ne mire neapărat, având în vedere că acum doar câteva luni același premier evita să pronunțe sintagma ”taxă de mediu”, ca să nu fie negativist.
Din păcate, discursul premierului român nu e singular în lume. Peste tot vedem politicieni care neagă existența încălzirii globale sau care aleg măsuri populiste și poluante ca să-și asigure încă un mandat.
Orice legiferare responsabilă se traduce prin reorganizarea mai tuturor sectoarelor și industriilor, cu un impact serios asupra locurilor de muncă, dar și a stilului de viață în general.
Darurile pandemiei
Dar aici putem găsi darurile pandemiei. În ultimul an și jumătate, COVID-ul ne-a învățat că ne putem adapta și putem găsi soluții la cele mai mari probleme.
Lumea s-a oprit, după care s-a repliat. Și mai toate guvernele lumii s-au angajat, mai mult sau mai puțin, ca revenirea economică să fie una verde. În ultimul an, mai multe state ne-au arătat că se poate.
Pakistanul a creat zeci de mii de locuri de muncă, iar cei care și le pierduseră din cauza pandemiei au fost plătiți să planteze copaci.
Franța a alocat o treime din bugetul planului de recuperare pentru accelerarea ”înverzirii economiei”.
Noua Zeelandă a alocat 750 de milioane de dolari americani pentru a crea 11.000 de locuri de muncă ”verzi”, amintește Green Economy Coalition.
Chiar și China a anunțat un plan ambițios de reducere a emisiilor de carbon, în timp ce SUA au acum o administrație care s-a angajat să facă din criza climatică o prioritate, după patru ani cu nagaționistul Trump.
Evident, că, pentru a obține efecte globale, care să oprească mercurul în termometre, dacă nu chiar să-l scadă, e nevoie de mai mult. E nevoie de reforme structurale care să asigure investițiile în mediu, dar și ocrotirea drepturilor omului, pentru a obține echitate și stabilitate pe termen lung.
Armonie cu natura sau profituri din apocalipsă
Trebuie să învățăm să lucrăm cu natura, nu împotriva ei. Modelul economic bazat pe consumul de resurse, rămas neschimbat de la Revoluția Industrială încoace, nu are cum să mai fie menținut.
Studiile arată că investițiile în mediu generează un raport de 4:1 beneficiu/cost pe o perioadă de 40 de ani. Nu doar prin crearea de locuri de muncă ”verzi”, dar și prin reducerea riscurilor economice cauzate de dezastre naturale și îmbunătățirea stării de sănătate, prin asigurarea unui aer mai curat.
Și toate acestea se pot face doar mână în mână cu asigurarea respectării drepturilor omului.
Oamenii nu se revoltă pentru că nu vor un mediu curat. Ci pentru că ei sunt singurii care plătesc. Cu casele luate de ape sau incendii, cu pierderea micilor afaceri sau a locurilor de muncă sau chiar a vieții, asta în timp ce marii poluatori, cei responsabili de punctul limită în care suntem acum, continuă nestingheriți să facă ”profituri din apocalipsă”.
Pandemia a oferit omenirii o mare șansă. Aceea de a o lua de la capăt, construind de data aceasta un sistem economic verde și echitabil, care să aibă în centru bunăstarea omenirii și a planetei. Adică un sistem orientat către viață, și nu către profit.
Avem nevoie de lideri responsabili care să-și asume că da, tranziția e scumpă și ne costă nu doar bani, ci și stilul de viață. Dar tot ei trebuie să iasă în față să explice că acel stil de viață nu era unul în armonie cu natura, deci nici sustenabil.
Și prețul pe care îl plătim sufocând în continuare planeta este și va fi mai mare decât ne putem imagina.
Pe același subiect poți citi și:
