Lupta cu mafia înseamnă să o sărăcești, nu să o îmbogățești și mai mult cu penalități care îi fac beneficiile și mai mari. Cam asta este ceea ce dna Clotilde Armand pare să nu realizeze când se izbește din perete în perete, de parcă amețeala juridică ar putea fi vreodată un act de mare eroism.
Ceea ce șochează din start în scandalul gunoiului din Sectorul 1 este haosul juridic total, de parcă dna Armand nu ar avea nicio asistență de specialitate.
Contractul care există
După eșecul previzibil al stării de alertă, dna primar anunța glorioasă, pe Facebook, pentru că altfel nu comunică, cum a descoperit că, nici mai mult nici mai puțin, contractul cu Romprest nu ar exista pentru că procedura de atribuire a fost anulata de instanță în 2008.
Da, numai că anularea procedurii nu atrage automat anularea contractului. Trebuie o acțiune separată în instanță, ceea ce ANRMAP a făcut, dar prea târziu. Acțiunea a fost respinsă definitiv, pe motiv de tardivitate cum spuneam, de Curtea de Apel Cluj în 2010, care constată validitatea contractului.
Și să nu fi existat această decizie din 2010, să invoci nulitatea după 13 ani este de râsul juriștilor care se respectă. Deci contractul există și e valid.
Eu mă întreb însă cum de dna Armand și cei care îi asigură asistența juridică au aflat abia după 7 luni de mandat de primar despre cele două hotărâri? Ori vorbim despre un amatorism teribil, ori despre o cinică manipulare a propriilor susținători.
Căile rezilierii
Contractul fiind valid, dna Armand merge acum pe calea rezilierii și cere Consiliului S1 să o voteze pe motivul tarifelor împovărătoare practicate de Romprest. Și prezinta o comparație intre costurile salubrității în Oradea și Sectorul 1.
Tarifele asumate de părți nu sunt un motiv de reziliere. Dacă dna Armand ar vrea să meargă pe această cale, ar trebui să invoce prestațiile defectuoase ale Romprest.
Și da, aceasta ar fi o cale de urmat. Să ia la puricat prin Poliția Locală sau alte instituții ale Primăriei fiecare pas al Romprest, să adune dosarul de încălcări, să facă un raport și să purceadă.
Dar numai dacă e cu propriile prestații la zi, ceea ce iar nu e cazul. Judecătoria Sectorului 1 numai ce a constatat că Romprest are o creanță validă împotriva Primăriei. Dacă tu ceri rezilierea fără să fii cu prestațiile la zi, Romprest va spune că îți invoci propria culpă pentru reziliere, ceea ce în drept nu e admisibil.
Da, există Raportul Curții de Conturi din 2016 privind sume tarifate necorespunzător și Nota ANRSC care cere executarea concluziilor raportului. Dar ele sunt încă litigioase, în instanță, deci nu au valoare executorie.
Pe partea cu tarifele, teoretic, s-ar putea invoca nu rezilierea, ci încetarea contractului pentru impreviziune – dezechilibru intre prestații.
Practic, însă, nu se poate, spun juriștii pe care i-am consultat, pentru că situația imprevizibila din care rezulta dezechilibrul prestațiilor trebuie să fie mai presus de controlul părților contractante, să nu fie efectul culpei sau greșelii acestora.
Cât timp contractul a fost votat de Consiliul Local, iar tarifele au ajuns la valorile de acum tot prin hotărâre de consiliu în 2019, evident nu e nimic imprevizibil la mijloc.
În paranteză fie zis, la ședința în care au fost majorate tarifele, din 1 aprilie 2019, dna Armand a participat, în calitate de consilier, vreo 20 de minute. A țipat și a plecat. După care s-a votat în liniște. Marți, a stat 30 de minute, deși putea să realizeze de atunci că strategia e păguboasă.
Tot pe partea cu tarifele, dna Armand ar putea să-i ceara prefectului să atace în instanță HCL din 2019 care le-a majorat. Nu i-a cerut decât starea de alertă.
Cum să nu îmbogățești "mafia"
Dacă dna Armand forțează cumva ruperea contractului cu Romprest, desigur că va ridica tribunele la cer și va deveni eroină. Juridic, însă, dacă întreruperea contractului nu se face în condiții legale, Romprest va câștiga procesul fără mari eforturi și Sectorul 1 va plăti Romprest, din buget, și banii prevăzuți de contract, și penalități, plus operatorul care va fi adus în loc pentru perioada întreruperii contractului.
Ca să nu mai vorbim despre faptul că nicio companie serioasă nu vine în condiții litigioase atât de aprinse și nu își asumă riscul să pățească la fel.
Calea juridică e lungă și complicată, adevărat. Calea cea mai simplă ar fi renegocierea contractului, greu de făcut dacă dna Armand nu acceptă să stea la masa negocierilor, nici măcar cele mediate de prefect.
În aceste condiții, nu vom ști niciodată dacă directorul Romprest, Bogdan Adimi, a mințit sau nu când i-a spus lui Gabriel Kolbay că e gata să renunțe la 40 de milioane de lei/an.
Și ar mai fi calea creării unei majorități în Consiliul Local care să accepte propunerea dnei primar de reducere a prestațiilor de curățenie stradală din contract. PNL refuză să voteze, ceea ce evident generează mari suspiciuni de complicitate cu Romprest, blagoslovit cu contractul pentru Sectorul 1 pe vremea liberalului Andrei Chiliman.
Este adevărat însă și că că o asemenea propunere nu poate fi făcută din pix. HCL-urile nu pot să prevadă orice, pentru că și ele pot fi atacate de Romprest, cu suspendare de executare, și dacă nu e totul în regulă ne întoarcem la proces și penalități. Deci tot negocierea e soluția. Negocierea cu vulnerabilizarea pe căi legale a pozițiilor adversarului. Avocații adevărați stiu și cum se face.
După cum nu cred că cineva a obținut vreodată ceva într-o coaliție doar cu zbierete și urlete, lăsând fără atribuții viceprimarul partener și facandu-i pe toți mafioți. Mai ales dacă fară voturile acelor “mafioți” nu ajungeai primar.
Userista Armand este revoltată că liberalii nu o susțin și i-au ciuntit bugetul, la fel cum, de facto, liberalul Nicușor Dan este revoltat că useriștii nu i-au susținut bugetul și nu îi susțin proiectele în Consiliul General.
De remarcat că primarul general este complet absent din problema de la Sectorul 1, deși are mare trecere la PNL.
Cu liberalii a câștigat Primăria, cu liberalii trebuie să-și ducă mandatul realist, eficient și legal.